1. Nu pot uită, vreodată, Iubirea arătată de Isus. M-a-mbrăcat în haine albe, A pus pe mine podoabele din cer. El mi-a dat haină de nuntă Ce privirea o încântă orişicui Şi în mine a pus o taină, E iubirea arătată omului. R: /:Trăiască Domnul! El este stânca mea În care mă încred. Trăiască Domnul! El este stânca mea Și cetăţuia mea. :/ 2. Şi timpul când va trece, Nu vreau să-mi fie rece inima. Că vreau să-i cânt iubirea La Cel ce nemurirea-n dar mi-a dat. Dumnezeu îmi dă tărie Să Îi cânt cu bucurie numai Lui, În necaz şi-n clipe grele Îmi trimite mângâiere, harul Lui. 3. Iar când cei răi, pe urme, Doreau să-mi ia viaţa, am zărit O cetate de scăpare, Ajutor şi alinare, la necaz. Din groapa cea adâncă, M-a pus să stau pe stânca, mâna Lui Şi în turnul de scăpare Fericit, cânt o cântare Domnului.
1. Nu pot uită, vreodată,
Iubirea arătată de Isus.
M-a-mbrăcat în haine albe,
A pus pe mine podoabele din cer.
El mi-a dat haină de nuntă
Ce privirea o încântă orişicui
Şi în mine a pus o taină,
E iubirea arătată omului.
R: /:Trăiască Domnul!
El este stânca mea
În care mă încred.
Trăiască Domnul!
El este stânca mea
Și cetăţuia mea. :/
2. Şi timpul când va trece,
Nu vreau să-mi fie rece inima.
Că vreau să-i cânt iubirea
La Cel ce nemurirea-n dar mi-a dat.
Dumnezeu îmi dă tărie
Să Îi cânt cu bucurie numai Lui,
În necaz şi-n clipe grele
Îmi trimite mângâiere, harul Lui.
3. Iar când cei răi, pe urme,
Doreau să-mi ia viaţa, am zărit
O cetate de scăpare,
Ajutor şi alinare, la necaz.
Din groapa cea adâncă,
M-a pus să stau pe stânca, mâna Lui
Şi în turnul de scăpare
Fericit, cânt o cântare Domnului.
Slavă Domnului!