Evrika! Podcastul acesta m-a ajutat să înțeleg că instinctul meu este bun. Fiul meu de 4 ani adoră cărțile cu cavaleri, samurai tot ce ține de tematica asta; acum îmi dau seama că ne având atatea resurse financiare, nu am greșit cu nimic când am început cu soțul să îi facem coifuri din carton, săbii din hârtie, lemn cioplit, lucrăm mult cu hârtii colorate, foarfecă, lipici, bandă de lipit...deja își face singur design-ul la coifuri, săgeți, arcuri... Vede în cărți și transpune în realitate, își pune pene pe coifuri cum aveau aztecii, isi face creastă pe coif cum aveau centurionii și aș putea da sute de exemple, eu sunt tare mandra că are așa imaginație la varsta lui, părinții mei (bunicii) m-au blamat că prea îi facem pe plac, că e prea obsedat de tema asta de cavaleri/ soldați... Ce frumos este explicată trecerea de la 2D la 3D - să nu spun ce știe să facă din Lego. O mamă simplă din Oradea.
Doamne, l-ati postat de ceva timp. Tot l-am ascultat pe parti, astazi l-am terminat. Pentru mine podcastul acesta este aur. Imi dau seama cat am gresit si cate chestii mai am de remediat, invatat pe ai mei etc. Ma confrunt si eu, ca si parinte cu anumite dificultati pe partea de intelegere emotionala, exprimarea si intelegerea emotiilor. La partea de deficit de atentie (chiar daca nu e majora dar exista) la fel. Si am de lucrat cu el. Va multumesc enorm pentru acest podcast!
39:18 Lucrez într-un mediu Montessori pentru copii de 3-6 ani și regăsesc tot ce spuneți aici. Sper sa ajungă la cati mai mulți educatori această informație! Va mulțumim! ❤
Multumim frumos pentru toate aceste pretioase informatii! Tare mult ma bucur sa va ascult, pentru ca realmente pot sa invat lucruri pe care nu le stiam. Va rog sa continuati sa ne ajutati sa intelegem cum sa devenim mai buni, mai intelepti pentru copiii nostri! Mult succes!
Mulțumesc pentru informațiile mereu prețioase, pe care le oferiți! 55:29 Sunt interesată despre ce filmuleț (cel despre creier și funcțiile lui) spune Oana? Am căutat, dar nu am găsit și mi-ar plăcea să îl vizionez. Mulțumesc încă o dată!
Liceeni care se pregatesc pentru facultate nu stiu de fapt cu ce se mananca fiecare profesie, pentru ca nu li se arata. Adica sa poata vizita cabinete medicale, sa aiba contact 1 zi cu avocatura de consultanta sau de instanta, sau ce inseamna arhitectura, ingineria, nu stiu ca exista n ramuri de inginerie, de design, etc. Si nu e vina lor. Scoala nu le prezinta nimic. Parintii se axeaza pe cateva profesii pentru ca nici ei habar n au cu ce se mananca atatea altele. Exista de exemplu design industrial, care vizeaza si partea mecanica a produsului industrial, functionalitate. Cati stiu asta? Exista ramura a artelor plastice care se ocupa de textile. Si tot asa.
Cum ar fi daca nu am mai gasi vinovati peste tot? Eram la sfarsitul liceului cand i-am zis mamei ca as vrea sa lucrez in banca si sa urmez o facultate de finante banci si mama m-a trimis la o banca sa intreb daca ma pot primi acolo sa lucrez gratuit si sa invat. Personalul de acolo a fost f amabili si chiar mi-au zis ca imi pot arata si sa aplic pentru un internship. Cum ar fi daca nu am mai gasi vinovati peste tot si daca chiar vrem sa facem ceva sa incercam sa vedem daca intradevar ne place?
@@andreeabunu un adolescent nu isi pune in mod firesc problema ca ar putea avea acces intr o banca sau alt mediu inainte de a avea studii in sensul respectiv. Sunteti o exceptie. Nu e vorba despre vinovati neaparat. Si daca ar fi vorba, pana la urma adultii si sistemul de invatamant au responsabilitatea de a ghida, de a arata ce oportunitati exista. Dumneavoastra ati stiut ca exista banci, dar cel care vede masini pe strada nu stie ca in spatele lor stau ingineri de tehnologizare, unii mecanici, unii electrici, iar acestia au urmat cursuri anume. Exemplele mele vizau intrarea in profunzime, deoarece exista foarte multe profesii. Incepem cu codurile Caen ca sa vedem ce exista actualmente pe piata si sunt niste mii de ocupatii. Despre cate aveti dumneavoastra la cunostinta acum si mai ales cand erati in liceu? Opinia mea este ca totul pleaca de la inclinatie, informatie si educatie in alegerea profesiei pe viitor. Si chiar si profesia n ar trebui sa fie una si atat, pentru ca te autolimitezi. Discutia e foarte ampla.
@@icadinu7194 pai nu stiu...m de aia spun...responsabilitatea indrumarii, prezentarii optiunilor, inclusiv aratarea codurilor caen (daca vreti) apartine parintilor si scolii.
@@andreeabunu se referea probabil la faptul ca in romania nu se face practica cum ar trebui .ca statul nu aloca fonduri pentru laboratoare si pentru a permite copiilor sa faca practica cu adevarat si la licee nu doar in facultati.fratele si sora mea au facut liceul in strainatate si am vazut ce practica se face.si colaborarea care o au scolile cu institutiile unde se face practica laboratoare.schimb de experienta si in alte orase.eu in romania am vazut cum sta treaba cu practica.stim toti.laboratoare vechi care stau sa cada de pe vremea regimului neactualizate conform tehnologiei actuale...jale.imi pare rau ca la altii se poate si la noi nu.
Sunt pretioase informatiile, dar eu as dori sa le adaptam sistemului traditional, unde sunt 30 de copii intr-o clasa, cu o programa incarcata si care "alearga" invatoarea sau profesorul sa finalizeze toate temele pana la finalul anului scolar. Este aproape imposibil. Scolile nici nu au spatii amenajate pentru joaca, plimbat, invatat prin padure sau in aer liber. Scolile private au resurse si fac altfel lucrurile pentru ca au programe mai lejere si din experienta, copiii sunt mai slab pregatiti. Am vazut atatia copii veniti din diverse scoli private, bune si foarte bune, dar si mai slabute, care erau slab dezvoltati cognitiv pentru varsta lor, mult in urma, nu se pot adapta sistemului traditional pentru ca nu fac fata cognitiv. eu as dori sa vad cum ar putea un educator sa puna in practica aceste informatii.
Intelegem care este motivul deficitului de atentie dar ce facem cu copiii care au ajuns la scoala si au deficit de atentie? Ce remedii avem pentru recuperarea lor?
De apreciat discutia.Teoria ca teoria dar practica ne omoara!!!Ce spuneti dvs aici, nu va putea avea niciodata o ancora in realitatea scolii romanesti si nu pt ca nu sunt cadre didactice care ar dori, ci pt ca e un sistem impus de sus total nefunctional care , s-a tot dorit schimbat in ultimii 35 de ani si s-a facut un ghiveci educational.Romania nu e Danemarca, si nici nu va fi niciodata....ce vb aici, poate ca implementeaza scolile private ,cu copii ai caror parinti isi permit mii de euro pt scolarizarea lor....scolile de masa din Romania , nu se doresc functionale de sus asa ca....ramane un podcast cu oameni specialozati pe ceva care se va putea implementa intr-o proportie infima....pana atunci , noi parintii mai ajustam atat cat putem, alaturi de copiii care trebuie sa faca teme, sa invete tone de informatii si pe care uneori nu mai am.timp sa ii scot la.aer de la bloc pt ca asta e programa!😮
De unde putem face rost de informatii legate de gradinitele de stat din S1 care scot copiii afara si sunt gradinite bune? Ce gradi din S1 recomandati in acest sens? De stat
Si fetita mea in cls pregatitoare da si doua dictari pe saptamana si uneori e de-a dreptul speriata, cand aude de CLR. Si am fost sunata de dna inv, ca nu sta in banca, "hai spune-i mamei ce ai faccut", si a inceput sa planga, a luat pozitia ghiocel, a zis ca nu vrea sa-mi spuna. E drept ca e neastamparata, f energica, asa a fost de mica, dar cand vine vb de legat litere blank, efectiv nu reuseste, sau mai greu. Nu am presat-o...si cand am intrebat-o de ce nu sta atenta..mi-a zis ca nu poate sa stea asa in banca fara sa faca nimic toata ora..ca vrea sa se joace. CUm as putea sa o ajut eu??? ce pot sa fac sa nu mai fie asa "vai iar dau dictare, iar incurc literele..etc".
Varianta pt @mateficonstantina: pas 1 - asigura-te ca fetita ta a inteles ca o iubesti indiferent de cate frici traieste, respectiv de rezultatele scolare; pas 2 - joaca-te cu ea "La teatru", punand in scena un moment din ora CLR trait intens de ea (tu esti invatatoarea si dai viata unor calitati pe care le consideri utile pt fetita ta); pas 3- joaca-te "Stirile tv" (iei un "microfon" improvizat din creion/lingura si il intrebi cum a fost la scoala (important e sa o ajuti sa descrie emotii, sa le lege de situatii si sa identifice cauzele precise ale supararilor ei); pas 4 - joaca-te "Prietena mea stie tot" (acum esti tu un copil care traieste situatii similare cu ale ei, iar ea iti da sfaturi si te sustine ca sa treci cu bine prin experiente dureroase); pas 5- revino la realitate si asigur-o ca o porti in gand in ora de CLR si ai incredere ca va reusi ; pas 6- discuta cu ea dupa ora despre cum a fost, da-i voie sa povesteasca orice (chiar daca ti se pare ca deviaza de la subiect), apoi intreab-o ce i-a iesit mai bine si repeta si tu in cuvinte succesul ei, oricat de mic, de ex. "aha, deci ne bucuram ca ai terminat dictarea la timp"; pas 7 - sarbatoriti succesul (nu atat al dictarii, ci al procesului de a gasi ceva pozitiv). Daca va e incomod sa intrati in rol, puteti folosi jucarii. Esti o mamica super -fainaaaaaa!
Evrika! Podcastul acesta m-a ajutat să înțeleg că instinctul meu este bun. Fiul meu de 4 ani adoră cărțile cu cavaleri, samurai tot ce ține de tematica asta; acum îmi dau seama că ne având atatea resurse financiare, nu am greșit cu nimic când am început cu soțul să îi facem coifuri din carton, săbii din hârtie, lemn cioplit, lucrăm mult cu hârtii colorate, foarfecă, lipici, bandă de lipit...deja își face singur design-ul la coifuri, săgeți, arcuri... Vede în cărți și transpune în realitate, își pune pene pe coifuri cum aveau aztecii, isi face creastă pe coif cum aveau centurionii și aș putea da sute de exemple, eu sunt tare mandra că are așa imaginație la varsta lui, părinții mei (bunicii) m-au blamat că prea îi facem pe plac, că e prea obsedat de tema asta de cavaleri/ soldați... Ce frumos este explicată trecerea de la 2D la 3D - să nu spun ce știe să facă din Lego. O mamă simplă din Oradea.
Doamne, l-ati postat de ceva timp. Tot l-am ascultat pe parti, astazi l-am terminat. Pentru mine podcastul acesta este aur. Imi dau seama cat am gresit si cate chestii mai am de remediat, invatat pe ai mei etc. Ma confrunt si eu, ca si parinte cu anumite dificultati pe partea de intelegere emotionala, exprimarea si intelegerea emotiilor. La partea de deficit de atentie (chiar daca nu e majora dar exista) la fel. Si am de lucrat cu el.
Va multumesc enorm pentru acest podcast!
39:18 Lucrez într-un mediu Montessori pentru copii de 3-6 ani și regăsesc tot ce spuneți aici. Sper sa ajungă la cati mai mulți educatori această informație! Va mulțumim! ❤
Doamne cata incredere imi dau astfel de oameni că sunt pe drumul cel bun cu,copilul meu🎉
Multumim frumos pentru toate aceste pretioase informatii! Tare mult ma bucur sa va ascult, pentru ca realmente pot sa invat lucruri pe care nu le stiam. Va rog sa continuati sa ne ajutati sa intelegem cum sa devenim mai buni, mai intelepti pentru copiii nostri! Mult succes!
Pretioase informatii. Multumesc!
Informații valoroase pt.parinti,multumim❤O primavara cu iubire!❤
Sper din suflet ca si cadrele didactice urmaresc cu acelasi interes aceste materiale!
Multumim pentru informatia de calitate 💓
Va multumesc frumos pentru aceste informații prețioase ❤❤
Sunt recunoscătore pentru tot !
Multumim pentru discutiile voastre,Simona
Mulțumesc!
Mulțumesc pentru informațiile mereu prețioase, pe care le oferiți!
55:29 Sunt interesată despre ce filmuleț (cel despre creier și funcțiile lui) spune Oana? Am căutat, dar nu am găsit și mi-ar plăcea să îl vizionez.
Mulțumesc încă o dată!
Si ei as dori sa stiu despre ce filmulet mentioneaza Oana la minutul 55:29. Multumesc
Multumesc!❤️
Nu mai vorbiți una peste alta. E al treilea podcast pe care îl ascult și pierd din informatie ca vorbiți toate odată.
Liceeni care se pregatesc pentru facultate nu stiu de fapt cu ce se mananca fiecare profesie, pentru ca nu li se arata. Adica sa poata vizita cabinete medicale, sa aiba contact 1 zi cu avocatura de consultanta sau de instanta, sau ce inseamna arhitectura, ingineria, nu stiu ca exista n ramuri de inginerie, de design, etc. Si nu e vina lor. Scoala nu le prezinta nimic. Parintii se axeaza pe cateva profesii pentru ca nici ei habar n au cu ce se mananca atatea altele. Exista de exemplu design industrial, care vizeaza si partea mecanica a produsului industrial, functionalitate. Cati stiu asta? Exista ramura a artelor plastice care se ocupa de textile. Si tot asa.
Cum ar fi daca nu am mai gasi vinovati peste tot? Eram la sfarsitul liceului cand i-am zis mamei ca as vrea sa lucrez in banca si sa urmez o facultate de finante banci si mama m-a trimis la o banca sa intreb daca ma pot primi acolo sa lucrez gratuit si sa invat. Personalul de acolo a fost f amabili si chiar mi-au zis ca imi pot arata si sa aplic pentru un internship. Cum ar fi daca nu am mai gasi vinovati peste tot si daca chiar vrem sa facem ceva sa incercam sa vedem daca intradevar ne place?
@@andreeabunu un adolescent nu isi pune in mod firesc problema ca ar putea avea acces intr o banca sau alt mediu inainte de a avea studii in sensul respectiv. Sunteti o exceptie. Nu e vorba despre vinovati neaparat. Si daca ar fi vorba, pana la urma adultii si sistemul de invatamant au responsabilitatea de a ghida, de a arata ce oportunitati exista. Dumneavoastra ati stiut ca exista banci, dar cel care vede masini pe strada nu stie ca in spatele lor stau ingineri de tehnologizare, unii mecanici, unii electrici, iar acestia au urmat cursuri anume. Exemplele mele vizau intrarea in profunzime, deoarece exista foarte multe profesii. Incepem cu codurile Caen ca sa vedem ce exista actualmente pe piata si sunt niste mii de ocupatii. Despre cate aveti dumneavoastra la cunostinta acum si mai ales cand erati in liceu? Opinia mea este ca totul pleaca de la inclinatie, informatie si educatie in alegerea profesiei pe viitor. Si chiar si profesia n ar trebui sa fie una si atat, pentru ca te autolimitezi. Discutia e foarte ampla.
Oare știu elevii ce sunt codurile CAEN?!
@@icadinu7194 pai nu stiu...m de aia spun...responsabilitatea indrumarii, prezentarii optiunilor, inclusiv aratarea codurilor caen (daca vreti) apartine parintilor si scolii.
@@andreeabunu se referea probabil la faptul ca in romania nu se face practica cum ar trebui .ca statul nu aloca fonduri pentru laboratoare si pentru a permite copiilor sa faca practica cu adevarat si la licee nu doar in facultati.fratele si sora mea au facut liceul in strainatate si am vazut ce practica se face.si colaborarea care o au scolile cu institutiile unde se face practica laboratoare.schimb de experienta si in alte orase.eu in romania am vazut cum sta treaba cu practica.stim toti.laboratoare vechi care stau sa cada de pe vremea regimului neactualizate conform tehnologiei actuale...jale.imi pare rau ca la altii se poate si la noi nu.
❤
❤❤❤
Sunt pretioase informatiile, dar eu as dori sa le adaptam sistemului traditional, unde sunt 30 de copii intr-o clasa, cu o programa incarcata si care "alearga" invatoarea sau profesorul sa finalizeze toate temele pana la finalul anului scolar. Este aproape imposibil. Scolile nici nu au spatii amenajate pentru joaca, plimbat, invatat prin padure sau in aer liber. Scolile private au resurse si fac altfel lucrurile pentru ca au programe mai lejere si din experienta, copiii sunt mai slab pregatiti. Am vazut atatia copii veniti din diverse scoli private, bune si foarte bune, dar si mai slabute, care erau slab dezvoltati cognitiv pentru varsta lor, mult in urma, nu se pot adapta sistemului traditional pentru ca nu fac fata cognitiv. eu as dori sa vad cum ar putea un educator sa puna in practica aceste informatii.
Sper să o mai chemați pe doamna Meșa
Pana la urma, ce il motiveaza pe copil sa invete?
Intelegem care este motivul deficitului de atentie dar ce facem cu copiii care au ajuns la scoala si au deficit de atentie? Ce remedii avem pentru recuperarea lor?
De apreciat discutia.Teoria ca teoria dar practica ne omoara!!!Ce spuneti dvs aici, nu va putea avea niciodata o ancora in realitatea scolii romanesti si nu pt ca nu sunt cadre didactice care ar dori, ci pt ca e un sistem impus de sus total nefunctional care , s-a tot dorit schimbat in ultimii 35 de ani si s-a facut un ghiveci educational.Romania nu e Danemarca, si nici nu va fi niciodata....ce vb aici, poate ca implementeaza scolile private ,cu copii ai caror parinti isi permit mii de euro pt scolarizarea lor....scolile de masa din Romania , nu se doresc functionale de sus asa ca....ramane un podcast cu oameni specialozati pe ceva care se va putea implementa intr-o proportie infima....pana atunci , noi parintii mai ajustam atat cat putem, alaturi de copiii care trebuie sa faca teme, sa invete tone de informatii si pe care uneori nu mai am.timp sa ii scot la.aer de la bloc pt ca asta e programa!😮
De unde putem face rost de informatii legate de gradinitele de stat din S1 care scot copiii afara si sunt gradinite bune? Ce gradi din S1 recomandati in acest sens? De stat
Lucrez cu copii de 2 ani. Unii nici macar. In sistem de stat. Cu 20 la clasa si spatiu infim. Imi vine sa urlu! Cum fac educatie in conditiile date?
Un comment pentru algorithm ❤
Si fetita mea in cls pregatitoare da si doua dictari pe saptamana si uneori e de-a dreptul speriata, cand aude de CLR. Si am fost sunata de dna inv, ca nu sta in banca, "hai spune-i mamei ce ai faccut", si a inceput sa planga, a luat pozitia ghiocel, a zis ca nu vrea sa-mi spuna. E drept ca e neastamparata, f energica, asa a fost de mica, dar cand vine vb de legat litere blank, efectiv nu reuseste, sau mai greu. Nu am presat-o...si cand am intrebat-o de ce nu sta atenta..mi-a zis ca nu poate sa stea asa in banca fara sa faca nimic toata ora..ca vrea sa se joace. CUm as putea sa o ajut eu??? ce pot sa fac sa nu mai fie asa "vai iar dau dictare, iar incurc literele..etc".
Varianta pt @mateficonstantina:
pas 1 - asigura-te ca fetita ta a inteles ca o iubesti indiferent de cate frici traieste, respectiv de rezultatele scolare;
pas 2 - joaca-te cu ea "La teatru", punand in scena un moment din ora CLR trait intens de ea (tu esti invatatoarea si dai viata unor calitati pe care le consideri utile pt fetita ta);
pas 3- joaca-te "Stirile tv" (iei un "microfon" improvizat din creion/lingura si il intrebi cum a fost la scoala (important e sa o ajuti sa descrie emotii, sa le lege de situatii si sa identifice cauzele precise ale supararilor ei);
pas 4 - joaca-te "Prietena mea stie tot" (acum esti tu un copil care traieste situatii similare cu ale ei, iar ea iti da sfaturi si te sustine ca sa treci cu bine prin experiente dureroase);
pas 5- revino la realitate si asigur-o ca o porti in gand in ora de CLR si ai incredere ca va reusi ;
pas 6- discuta cu ea dupa ora despre cum a fost, da-i voie sa povesteasca orice (chiar daca ti se pare ca deviaza de la subiect), apoi intreab-o ce i-a iesit mai bine si repeta si tu in cuvinte succesul ei, oricat de mic, de ex. "aha, deci ne bucuram ca ai terminat dictarea la timp";
pas 7 - sarbatoriti succesul (nu atat al dictarii, ci al procesului de a gasi ceva pozitiv).
Daca va e incomod sa intrati in rol, puteti folosi jucarii.
Esti o mamica super -fainaaaaaa!
Oare Olina Ortiz este pseudonimul Oanei Moraru? Un Podcast cu Oana si Olina ar fi minunat!
Asta cu a nu vrea nu e și lenea?
Nu sunt 13. Sunt 20 inscrisi la o clasa!!!