RECENZIE | Un bărbat pe nume Ove - Fredrik Backman
ฝัง
- เผยแพร่เมื่อ 20 พ.ย. 2019
- Puteam eu să las așa carte “nevloguită”? Nu te doare inima dacă doar o citești și nu dai mai departe? Ca în filmul acela, “pay it forward” (dacă nu l-ați văzut, recomand pentru zilele acestea ploioase 😜). OVE. Un bărbat de care nu are cum să nu-ți placă, indiferent ce vârstă ai avea. Îl îndrăgești, chiar dacă uneori simți că te enervează, cum s-a întâmplat la mine.
Vă aștept! Mulțumescu-vă mult pentru vizionare! 😍📖
📚 CUMPĂRĂ IEFTIN PE LIBRIS
bit.ly/30KV4mH
📚 CUMPĂRĂ IEFTIN PE ELEFANT
bit.ly/32gI2Ou
Vă invit să vă înscrieți în grupul iCarte, iParte, acolo unde ne-am adunat peste 1.800 de persoane pasionate de citit.
📚 ÎNSCRIERE GRUP FACEBOOK
bit.ly/iCarteiParte
📚 AICI MĂ GĂSIȚI PE INSTAGRAM
bit.ly/InstaRox
📚 AICI MĂ GĂSIȚI PE FACEBOOK
bit.ly/FacebookRox
O săptămână minunată!
#RoxanaBranisteanu #Booktube
Portretul unui bătrân aparent nesuferit
"Un bărbat pe nume Ove" este un roman frumos și emoționant, cu toate că se observă schema după care este construit, iar personajele sunt mult prea schematic dispuse pentru a fi și credibile.
Ove este prea perfect, prea ca la carte, în rolul său de bătrân care sub aparența de ins tipicar și nesuferit ascunde, de fapt, un suflet bun, care și-a iubit la nebunie soția, dar a devenit acru din cauza nedreptății lumii și a oamenilor care i-au făcut rău, în special al „gulerelor albe”, funcționari de stat fanatici ai legii cu care intră mereu în conflict.
Capitolele sunt secvențe în care eroul interacționează cu diverse tipuri umane construite după modelul corectitudinii politice: o străină, un obez, o pipiță, un homosexual, un bolnav de Alzheimer, o pisică și copii de care are grijă ca un bunic afectuos. Ove este prezentat ca un "boșorog handicapat" și "un moș căpos care nu avea încredere în nimeni", iar ideea de bază a cărții este să ne convingă că realitatea este alta.
Intenția lui Ove este să se alăture cât mai repede soției sale, adică să își pună capăt zilelor, pentru că îi este atât de dor de ea încât "nu mai rabdă să fie în propriul lui trup", dar mereu apar situații care îl împiedică, iar el, în loc să comită sinuciderea, parcă fără să vrea, își ajută semenii cu câte ceva.
Scopul cărții este evident: să ne facă să ne fie drag de bătrâni singuri și nesuferiți, care enervează pe toată lumea. Sub aparența respingătoare se ascunde un om tandru și iubitor, lovit de viață, care a îndurat nedreptăți, a muncit cinstit o viață întreagă, a fost excesiv de corect, a iubit și a fost iubit, s-a dăruit pe sine și a primit dăruire de la soția sa. Dar acum este singur, într-o lume diferită de cea în care a trăit, unde abundă meserii care lui i se par lipsite de rost. Ce poate însemna să fii consultant IT, când el a construit case toată viața fără să folosească tehnologia sau internetul? Tinerii sunt nepricepuți la treburile practice, nepăsători față de reguli, în timp ce pentru el lumea în care nu ar mai fi ordine și disciplină s-ar prăbuși în haos și ar fi pierdută. Dar un astfel de om are o viață a lui interioară, merge adesea la cimitir ca să vorbească cu soția lui, îi povestește tot ce i se întâmplă și îi promite că va fi alături de ea în cel mai scurt timp.
“Cu o rază de soare alungi toate umbrele” este un citat pe care îl spune Sonja, soția lui, și îi aparține unui călugăr pe nume Francisc (probabil sfântul catolic Francisc din Assisi). Asta ar duce la o idee care provine din credința creștină, că sensul vieții este să trăim pentru a iubi.
Despre Sonja este vorba adesea în gândurile lui Ove, chiar dacă ea nu mai trăia când sunt povestite întâmplările din roman. Dar parcă autorul vrea să ne facă să îl vedem pe Ove așa cum îl vedea ea. Nu omul posomorât, încuiat și grosolan pe care îl vedeau alții. Pentru ea era „buchetul de flori roz de la prima lor cină, sacoul maro al tatălui său, puțin prea strâmt pentru umerii lui lați și triști. Și era toate lucrurile în care le credea cu putere: dreptate, moralitate, a munci din greu.” Iar în raporturile cu oamenii își poate dezvălui bunătatea, dorința de a ajuta, dărnicia.
„Moartea este unul dintre cele mai puternice motive pentru a trăi”. Când devii conștient că există trăiești mai intens, mai încăpățânat, mai cu furie.
Chiar dacă personajul este mult prea schematic, romanul ne poate apropia de bătrâni singuri la care, când ne întâlnim cu ei, vedem comportamentul nesuferit, ticurile, condamnarea unei lumi care nu mai este a lor și pe care nu o mai înțeleg. Sunt oameni pe care îi tratăm cu indiferență sau chiar cu ostilitate dacă ne calcă pe bătături. Dar înțelegem că astfel de bătrâni au poate un suflet mai bun ca al nostru, că au muncit și au trăit din plin, că au iubit și că merită respectul și recunoștința noastră.
O carte excelentă!
Noi contra voastra este continuarea cartii Scandalul.