#14 - Povestiri din folcDor - Daniela Stefan

Întâlnirea cu Daniela Ștefan mi-a adus aminte de un articol pe care l-am citit de curând și din care mi se pare important să redau aici, câteva rânduri:
,,Să nu cădem în capcana de a crede că tot ceea ce poate fi etichetat drept talent, este automat, un talant. Criteriul după care un talent este și talant îl constituie modul în care manifestarea respectivului talent ne apropie de Dumnezeu, ne relevă lumea veșniciei. Să transfigurezi talentul în talant ține de conștiința fiecăruia în parte, de modul în care fiecare înțelege să-și trăiască viața cu Dumnezeu, tinzând mereu către înălțimile nesfârșite ale cerului, nu spre îmbrățișarea încorsetată a pământului."(pr.Constantin Sturzu)
Când am asculta-o pentru prima oară doinind pe Daniela, sufletul meu a reacționat instant, simțind un amestec de tristețe și bucurie, deopotrivă. Iar asta m-a făcut să conștientizez faptul că resorturile sufletului meu au fost activate de către o voce, care mă învăluia ca o chemare de reîntoarcere la frumusețea și simplitatea care ne unește cu Dumnezeu. Pentru că doina ne face să fim mai sinceri cu noi în a recunoaște cât de amorțiti suntem câteodată în interiorul nostru...Intrând în rezonanță cu Ea, ne acordăm involuntar cu propriul suflet. Pentru că ,,sufletul e ca fierul, nu poți lucra cu el până nu l-ai încălzit." Într-un atare context ajungi să înțelegi marea diferență dintre talent și talant. Există mulți oameni talentați care sunt doar talentați și-atât. Cărora le lipsește strălucirea și dăruirea de sine. Dăruirea de sine este atunci când inima celui care dăruiește este plină de o comoară inepuizabilă de frumos care pur și simplu se revarsă natural, asupra celor care îl ascultă. Dincolo de bucuriile și de necazurile vieții avem nevoie de frumos, de acea stare extraordinară de spirit care face ca sufletele să vibreze la unison și să se întâlnească într-un punct comun, cântecul popular. Până la urmă, suntem cu toții la o distanță de doar o tresărire de suflet!
Un dar de proporții este însoțit și de obligații pe măsură... De aceea Daniela Ștefan s-a pus în slujba folclorului bănățean, schimbându-și destinul în momentul în care a reușit să-și transforme gândurile, în sentimente. Înțelegând că înalta menire a unui interpret este aceea de a servi și cinsti deopotrivă, toate câte le-a primit întru împlinirea prin cântec. Pentru că până la capăt, suntem doar ceea ce lăsăm în urma noastră...
Manuela Tăbăcar