Stimă doamnelor. Eu pe mine am observat ca ORICE așa zisa gândire limitativă, în a nu face ceva, vine din cauza LENIIII. Comoditatea de a NU FACE ne blochează pe toți. Lenea de a nu citi, mai bine stau degeaba. Povestea lenesului sau in a fi SUFICIENT, a ne crede că FACEM PREA MULT. Multe cauze in a NU FACE. Din cauza LENII. Nu pot schimba un mainset daca Mi LENE sa fac acel mainset. După mine comoditatea, LENEA sta la baza TUTUROR asa ziselor traume.
Gândirea limitativă este un gând și un tipar al minții noastre pe care noi îl vedem și îl asumăm că adevăr absolut. Acest tipar ne poate împinge la a face ceva sau a nu face ceva
Da nu e nimic gresit in a avea ca obiectiv sa fii pe locul 1. Sa am o o dorinta "invinge mereu", "am venit cu gandul sa castig"...asa trebuie pornit daca vrei sa ajungi sus. Insa daca nu castigi trebuie sa fii cu fruntea sus, sa stii sa pierzi. Offf, atentie la acesti traineri ca in proportie de 90% sunt persoane care manipuleaza.
Corect. Nu e nimic greșit în a avea așa ambiții. Problema intervine atunci când aceste dorințe ne fac să punem deoparte nevoile de somn, odihna, sănătate, socializare. Întrebarea este "de ce vreau sa ajung sus" și/sau "de ce nu vreau sa pierd". Care este cauza acestor întrebări
@@Allbeautylab Doamna, treaba e relativa. Una este sa inveti normal, sa iei o nota la scoala, alta e sa devii olimpic la un anumit nivel sau sa faci sport de performanta si atunci e necesar sa faci anumite sacrificii...si da, printre ele se numara si cea cu socializarea. Cand faci sport de performanta si vrei la un anumit nivel nu ai voie sa vorbesti cu prietenii tai, ca te pot influenta, te antrenezi cu toate ca ai dureri, faci rani, faci bataturi, te dor toate si strangi din dinti. Nu exista sa stai cu prietenii la bere, te distrezi si a doua zi esti bine merci la antrenamente sau colinzi prin oras toata seara si a dimineata tragi. Din contra, e foarte strict...si ora de dormit si de trezire iti e inscrisa in calendarul tau. Daca e prea greu pleci acasa si faci ce vrei. Eu stiu oameni la facultate, care si-au sacrificat zilele si noptile, ca era necesar, nu aveau ce sa faca. O fata care era la buget intr-o facultate este de grea la vremea ei invata aproape non stop, dormea foarte putin, ca trebuia sa ia note foarte mari sa isi mentina locul acolo. Altfel nu avea de unde familia sa ii scoata ei banii sa stea la invatamant cu taxa, cand taxa era de 5-6 ori mai mare decat venitul lor pe familie si ei aveau o situatie extrem de grea, nu aveau posibilitatea sa faca mai mult oricat ar fi vrut. Asa ca teoriile si povestile frumoase cu echilibrele perfecte sunt pentru cine traieste intr-o bula a fericirii. Dupa criteriul asta numai anumite categorii de persoane ar avea voie sa faca ceva. Restul ar trebui sa se intrebe ei de ce sa se sacrifice sa razbata in viata asta. Ce faceti cu acesti oameni? Le spuneti ca traiesc gresit? Ca au probleme? Ca au fost traumatizati din nastere, ca li s-au spus nu stiu ce cuvinte? Oamenii acestia au dorit un anumit drum, au luptat pentru el. O sa le spuneti asta lui X, Y...inclusiv Simonei Halep. Vreau s-o vad si pe asta si reactia Simonei de dupa. Ca sa se intrebe "de ce vreau sa ajung sus?" Pai lasa sa nu mai ajunga nimeni sus, hai sa ne dorim sa fim coada cozii sau sa ne zbatem in mediocritate, facem ce vrem, cum vrem, nu mai avem niciun fel de dorinta decat aceea de a filosofa in gol si uite asa o sa fim super fericiti. De ce sa fie unii oameni foarte buni, varfuri si altii foarte slabi? Lasa sa fim o societate de moluste.
@@Allbeautylab Doamna, nimeni nu isi depaseste limitele sau face un sacrificiu doar de dragul propriei persoane sau ca sa isi satisfaca o placere personala, fara sa tina cont de cei din jur. Poate sa faca si asta daca e sado-masochist, dar nu cred ca o astfel de boala ar privi-o cineva ca pe un titlu de glorie. Din contra, eu as zice Doamne fereste. Toti cei ce fac un lucru au un scop real...unii o fac sa bucure, altii pentru a ajuta pe cei din jur, altii pentru o viata linistita, depinde de ce intreprind si de situatie. Pot fi si alte motive, nu zic nu. Insa daca viata ii ofera cuiva sanse si el se intreaba de ce, isi doreste, dar da inapoi cand vede ca apar probleme, intr-un final nu va avea nimic. Apoi cand trage linie si face bilantul ramane cu regretele ca nu a realizat acel ceva la timpul potrivit. Insa degeaba le mai are, timpul nu se mai intoarce pentru el. Poate, de multe ori, va incerca sa isi proiecteze aceste minusuri asupra altora si e evident ca va fi respins, pentru ca nu e nimeni obligat sa traiasca ceea ce nu ai trait tu. El isi urmeaza drumul lui, nu pe al tau, tu ti-ai facut deja alegerea.
Doamne ajută tuturor, cu multă sănătate și numai bine tuturor !
Multumesc cu recunoştință!
Stimă doamnelor. Eu pe mine am observat ca ORICE așa zisa gândire limitativă, în a nu face ceva, vine din cauza LENIIII. Comoditatea de a NU FACE ne blochează pe toți. Lenea de a nu citi, mai bine stau degeaba. Povestea lenesului sau in a fi SUFICIENT, a ne crede că FACEM PREA MULT. Multe cauze in a NU FACE. Din cauza LENII. Nu pot schimba un mainset daca Mi LENE sa fac acel mainset. După mine comoditatea, LENEA sta la baza TUTUROR asa ziselor traume.
Da ai dreptate
Mă gindesc că este rezolvare și pentru lene
Gândirea limitativă este un gând și un tipar al minții noastre pe care noi îl vedem și îl asumăm că adevăr absolut. Acest tipar ne poate împinge la a face ceva sau a nu face ceva
Da nu e nimic gresit in a avea ca obiectiv sa fii pe locul 1. Sa am o o dorinta "invinge mereu", "am venit cu gandul sa castig"...asa trebuie pornit daca vrei sa ajungi sus. Insa daca nu castigi trebuie sa fii cu fruntea sus, sa stii sa pierzi.
Offf, atentie la acesti traineri ca in proportie de 90% sunt persoane care manipuleaza.
Corect. Nu e nimic greșit în a avea așa ambiții. Problema intervine atunci când aceste dorințe ne fac să punem deoparte nevoile de somn, odihna, sănătate, socializare. Întrebarea este "de ce vreau sa ajung sus" și/sau "de ce nu vreau sa pierd". Care este cauza acestor întrebări
@@Allbeautylab Doamna, treaba e relativa. Una este sa inveti normal, sa iei o nota la scoala, alta e sa devii olimpic la un anumit nivel sau sa faci sport de performanta si atunci e necesar sa faci anumite sacrificii...si da, printre ele se numara si cea cu socializarea. Cand faci sport de performanta si vrei la un anumit nivel nu ai voie sa vorbesti cu prietenii tai, ca te pot influenta, te antrenezi cu toate ca ai dureri, faci rani, faci bataturi, te dor toate si strangi din dinti. Nu exista sa stai cu prietenii la bere, te distrezi si a doua zi esti bine merci la antrenamente sau colinzi prin oras toata seara si a dimineata tragi. Din contra, e foarte strict...si ora de dormit si de trezire iti e inscrisa in calendarul tau. Daca e prea greu pleci acasa si faci ce vrei.
Eu stiu oameni la facultate, care si-au sacrificat zilele si noptile, ca era necesar, nu aveau ce sa faca. O fata care era la buget intr-o facultate este de grea la vremea ei invata aproape non stop, dormea foarte putin, ca trebuia sa ia note foarte mari sa isi mentina locul acolo. Altfel nu avea de unde familia sa ii scoata ei banii sa stea la invatamant cu taxa, cand taxa era de 5-6 ori mai mare decat venitul lor pe familie si ei aveau o situatie extrem de grea, nu aveau posibilitatea sa faca mai mult oricat ar fi vrut. Asa ca teoriile si povestile frumoase cu echilibrele perfecte sunt pentru cine traieste intr-o bula a fericirii. Dupa criteriul asta numai anumite categorii de persoane ar avea voie sa faca ceva. Restul ar trebui sa se intrebe ei de ce sa se sacrifice sa razbata in viata asta. Ce faceti cu acesti oameni? Le spuneti ca traiesc gresit? Ca au probleme? Ca au fost traumatizati din nastere, ca li s-au spus nu stiu ce cuvinte? Oamenii acestia au dorit un anumit drum, au luptat pentru el. O sa le spuneti asta lui X, Y...inclusiv Simonei Halep. Vreau s-o vad si pe asta si reactia Simonei de dupa.
Ca sa se intrebe "de ce vreau sa ajung sus?" Pai lasa sa nu mai ajunga nimeni sus, hai sa ne dorim sa fim coada cozii sau sa ne zbatem in mediocritate, facem ce vrem, cum vrem, nu mai avem niciun fel de dorinta decat aceea de a filosofa in gol si uite asa o sa fim super fericiti. De ce sa fie unii oameni foarte buni, varfuri si altii foarte slabi? Lasa sa fim o societate de moluste.
@@mariana400 da, așa e. Treaba e relativă și depinde de la persoana la persoana
@@Allbeautylab Doamna, nimeni nu isi depaseste limitele sau face un sacrificiu doar de dragul propriei persoane sau ca sa isi satisfaca o placere personala, fara sa tina cont de cei din jur. Poate sa faca si asta daca e sado-masochist, dar nu cred ca o astfel de boala ar privi-o cineva ca pe un titlu de glorie. Din contra, eu as zice Doamne fereste. Toti cei ce fac un lucru au un scop real...unii o fac sa bucure, altii pentru a ajuta pe cei din jur, altii pentru o viata linistita, depinde de ce intreprind si de situatie. Pot fi si alte motive, nu zic nu. Insa daca viata ii ofera cuiva sanse si el se intreaba de ce, isi doreste, dar da inapoi cand vede ca apar probleme, intr-un final nu va avea nimic. Apoi cand trage linie si face bilantul ramane cu regretele ca nu a realizat acel ceva la timpul potrivit. Insa degeaba le mai are, timpul nu se mai intoarce pentru el.
Poate, de multe ori, va incerca sa isi proiecteze aceste minusuri asupra altora si e evident ca va fi respins, pentru ca nu e nimeni obligat sa traiasca ceea ce nu ai trait tu. El isi urmeaza drumul lui, nu pe al tau, tu ti-ai facut deja alegerea.