Am predat 6 ani la Socolescu, liceul de arhitectură, și știu câți bani, nervi, speranțe și vieți mănâncă Arhitectura. Mă bucur enorm că ai picat, altfel nu te mai apucai de treaba absolut minunată pe care o faci acum.
@@sahajabrigitte5177 realist, mai repede. Din perspectiva cuiva care a renunțat după 6 ani de școală și 5 ani in profesie, are perfecta dreptate. E o profesie absolut mizerabilă care duce doar la frustrări și neîmpliniri. Nu as recomanda drumul asta niciunui copil. Șansa extrem de mică de a realiza ceva din asta nu merita efortul/riscul.
Mi-au dat lacrimile la partea cu "prea multă imaginație". Fără a avea intenția de a fi cinic, într-un sens, asta e una dintre cele mai "românești" chestii posibile pe care le-am auzit... Succes mult in continuare! Ești o inspirație!
Expresie românească venită direct din perioada de glorie a Socialismului, genul ăla de limbaj de lemn cu care le închizi gura la ăștia care te deranjează.
"ai avut prea multa imaginatie" .... propozitia asta ilustreaza atat de bine viziunea de fosila a profesorilor (nu a tuturor, mai sunt si oameni ok) din facultatile romane. "Cine te crezi tu sa gandesti intr-un mod inovativ si sa imbunatatesti roata... cum de ai tupeul sa vii cu ceva nou si posibil revolutionar ! Te crezi mai bun decat noi ? Faci cum s-a facut de 400 de ani incoa sau nu vreau sa aud !" Mda... dincolo de cuvinte. Degeaba ne plangem de elevii si studentii nostri ca sunt slabi, ca nici cu profesorii nu mi-e rusine...
Inteleg exact ce vrei sa spui ca inglobare a gandirii academice din toate facultatile dar in arhitectura are un mini miez de adevar. Sistemele constructive exista, modul de a compune fatade, planuri, modul de asezare pe teren etc sunt deja gandite. Numai intr-un studiu tacit si lung pe ani de zile te poate invata cum sa le folosesti intr-un mod creativ dar corect. Nu inventezi roata unde deja exista solutia, mai bine gasesti o solutie la o problema iar aici consta adevarata creatie.
@@Karren222 inteleg ce vrei sa spui si sunt perfect constient ca sunt sisteme deja bine gandite ce sunt aplicate ca "best example", insa nu putem nega si latura artistica a arhitecturii. Si cel mai bun argument ar fi sa te duci in orice centru al oricarei capitale si sa analizezi cladirile moderne. 95% sunt "cutii" de sticla, fara suflet, fara estetica, fara elemente ce denota cultura autohtona... e un copy-paste favorizat de dezvoltatori datorita costurilor reduse... dar frumosul unde este ? E dovedit ca aspectul asta "blocky" scade calitatea de viata a cetatenilor si induce pana si depresie (sunt studii de caz, daca nu ma crezi). Ca sa sumarizez, la asta m-am referit cand am subliniat absurditatea explicatiei profesorului. Nu spune nimeni sa reinventezi modul in care se toarna o fundatie sau cum se pune o caramida... dar limita ingeniozitatii ar trebui sa fie doar cerul (parerea mea).
Cand ai prea multa imaginatie e util sa intalnesti un om cu vederi inguste care sa te ajute sa iti descoperi drumul in viata. Ti-a facut un bine. In loc sa te enervezi cu clientii, acum te hlizesti cu ei.
Ar fi trebuit să fii mândru de replica șefului comisiei...se vede pe construcțiile actuale câtă lipsa de imaginație. Ăia din comisie,chiar dacă sunt arhitecți vechi, profesori la arhitectură sunt cei care au făcut facultatea în comunism și nu le trebuia nicio imaginație...făceau doar ce le spunea partidul și conducătorul iubit. Esti un om care a trebuit să muncească înmiit pentru tot ce ai obținut în viață și pentru asta RESPECT!👏
Deci eu ma regasesc in tot ce ai spus tu. Am incercat anu asta sa dau la Actorie cu aceleasi asteptari atat ale mele cat si ale celorlalti pe care le-ai avut si tu. Si am picat tot cu o nota extrem de mica la care nu m-as fi asteptat nicio data pentru ca fac chestia asta de vreo 5 ani. Aceiasi problema cu faptul ca nimeni nu iti spune care sunt criteriile. Oricum, a fost extrem de motivational pentru mine acest clip si chiar iti multumesc.
Ce viata ^_^ Esti exemplul concret al maximei 'Nu renunta niciodata!' Chiar cred ca toate intamplarile din viata noastra au un rost si mai mult ca sigur si ale tale au avut. Te salut cu respect!
De obicei chiar nu am rabdare la clipuri lungi dar la cum povestesti am stat si am ascultat cuvant cu cuvant. :)) foarte fain . Continua cu astfel de povesti .
Povestea de la sfarsit mi-a facut pielea de gaina, sincer, atunci cand am auzit ca cerinta era sa faci o jucarie m-am dus cu gandul direct la povestea cu invatatoarea. Wow! Impresionant!
vai de capul nostru...cei care am intrat, am terminat si mai si profesam de atunci... acum ca lucrurile au fost in sfarsit explicate cu calm si detasare, iti dai seama in ce masina de tocat nervii ai intrat benevol, si ca probabil exista viata in afara arhitecturii, (pentru altii desigur)... Viata bazata pe incertitude nu se termina la sfarsitul facultatii... este esenta vietii de arhitect... iar mie mi s-a spus cu repros cam prin anul 4 din facultate de catre un profesor, ca gandesc prea mult... ca si cum nu asta trebuiau ei sa ne invete si sa ne incurajeze ! Notele maxime le luau cei care crosetau ca un ploter perfect proiectele, de la stanga spre dreapta, asternand cliseu dupa cliseu in stilul manierist al profesorului titular de grupa, forma fara fond, un desen perfect, in stil desigur foarte arhitectural, dar fara un gand coagulant, un concept, un narativ... cam asta e realitatea...
Aceasta modalitate de abordare pedagogica sta la baza eșecului arhitecturii românești si a profesiei de arhitect - au creat arhitecți ultraobositi care s-au lăsat divizați si au permis astfel deturnarea misiunii OAR .
Interesante detalii, eu nu le cunoșteam. Îmi aduc aminte ca vestea ca nu ai întrat à fost pentru noi, foștii colegi, de necrezut. Motivul pt care ți-am lăsat acest comment este sa îți mulțumesc și reamintesc ca fără rezolvarea subiectelor copiate de la tine la proba de fizica de la Bac, probabil ca tot 2,80 as fi luat și eu. 😂
@@miculToma tu nu erai căcat pe tine, e normal sa nu îți aduci aminte. Mai erau 15 minute-20 minute din proba și cum pe vremea aia se putea mișca asa ca am sărit la tine în banca după ce m-am rugat de supraveghetori sa ma lase și am copiat rezolvarea unui subiect/e cât sa iau 5-ul. Tu erai prima banca de la perete. 😘
Frumos, am facut liceu de arhitectura, pregatire, n-am intrat la Mincu, m-am dus la Spiru, am stat 2 ani si mi-am bagat piciorul la fel ca tine, am plecat in UK si am facut facultatea si masterul de arhitectura si acum profesez, este altfel sistemul de predare aici. Din ce-am inteles Spiru si-a inchis sectia de arhitectura :)))
Eu am plecat direct în Irlanda la facultatea de arhitectura dupa liceul de arhitectură din Romania, nu am mai stat sa imi pierd nervii in sistemul românesc :))
Si eu am picat primul examen la Arhitectura la Mincu in 2005 și am făcut un an la design interior la Mincu. Am dat a doua oara examen la arhitectura la Mincu. Am intrat așadar in 2006, am terminat și după diploma am descoperit ca realitatea era și mai dura decât toți anii petrecuți în facultatea aia opaca asemeni examenului de povesteai tu și am ales sa plec din țară. Sunt arhitect în Germania de 5 ani și nicăieri nu este ușor sau boem cum credeam în liceu că ar fi meseria asta... Problema nu este meseria în sine, ci ego-ul imens, nejustificat al majorității arhitecților pe care îl învață de la profesorii frustrați din facultăți... Cred ca decizia de a renunța la arhitectura a fost una foarte bună. Mult succes pe mai departe!
Cred că mult mai bine o duci acum , decât a-i fi putut să o duci dacă deveneai arhitect . Dacă intrai la facultate , poate nu mai luai niciodată " calea stand-up-ului " , și nu mai ajungeai să faci podcast-uri și să ai show-uri în toată țara . Nu mai ajungeai să îl cunoști pe Popesco , bine asta nu e chiar un lucru rău , sau să faci acel podcast caritabil , sau chiar să stai o oră și sa râzi , ascultându-i pe Natanticu și pe Bunică-sa cum se ceartă , sau pe Sorin care face dedicații :)) Ești tare bă băiatule ! Keep the good work !
Cat de importanti sunt educatorii, invatatorii si profesorii; iti pot inspira intreaga viata sau pot sa iti puna piedici peste piedici. Multumim pentru povestea frumoasa cu invatatoarea!
Acum ma bucur ca am dat la Peisagistica si nu la Arhitectura, desi ma identific foarte mult cu " inveti prin procesul de eliminare" si aici. E naucitor sa muncesti foarte mult la un proiect ca dupa 2 luni de munca sa ti se spuna doar " nu e bine" sau "e nerealist" dar sa nu ti se spuna elementele care il fac asa si de ce, apoi iei de la 0 un proiect pe care tre sa-l predai in 1-2 saptamani.
Cred ca as putea sa te ascult cum povestesti 10 ore neintrerupt fara sa ma plictisesc. Desi stiam povestea asta din ceva podcasturi in care ai povestit-o, a meritat sa o ascult din nou cu toate dedesubturile ei. :)
Draga Toma, te admir. Ești unul dintre oamenii fericiți, dăruiți cu talent și inteligența, care nu pot accepta regulile artificiale și arbitrare ale unei societăți mediocre. Faptul că profesorii nu au admis că ai prea multa imaginație este doar vârful aisbergului. Majoritatea oamenilor nu admit că un individ să iasă din rând prin calitățile sau principiile sale. Mărturisirea aceasta a ta este emblematică pentru conflictul dintre generații și pentru ceea ce au de suportat tinerii noștri, in opinia mea. Te felicit pentru puterea pe care ai avut-o să îți croiești propria carieră și îți urez numai bine.
Minutul 16:55... mama mea picteaza de la 4 ani. Cand am terminat eu clasa a 12-a, ea a ramas somera. Nefacand niciodata facultatea, am zis sa ne inscriem amandoua, eu la Engleza, ea la Arte plastice, la noi in oras. Toata vara a mers la pregatirea organizata de profesorii de la Arte, si-a cumparat toate materialele, facea schite si desene in fiecare zi... in toamna, la examen... au picat-o cu 4... pentru ca ea avea deja stilul format. A terminat pana la urma Etnologie, iar eu Engleza, acum sunt profesor... dar pentru fazele de genul picarii tale si a mamei mele... imi bag piciorul in el invatamant universitar tampit!
Foarte cursiv interviul, tonul cu bun simț, felicitări, eu am terminat până la urmă arhitectura dar m am lovit de aceleași probleme, spre deosebire de Toma am făcut liceu de arte, am colegi care de acolo au ieșit economiști sau medici, facultatea a fost doar o tranziție de 6 ani alde care aveam nevoie că ne dădea o hârtie la sfârșit, atât, cu care de fapt nu faci nimic că mai trebuie sa mai aștepți minim 2 ani că să iei alta hârtie dând alt slezamen, deci arhitectura durează ,minim 8 ani..... Și acum îmi pare rău că nu. Continuat la secția de arhitectură peisagera unde intrasem în paralel,la agronomie, tot de frica armatei anii înainte de NATO....
Cu cât respect ți-au putut da acești profesori de la arhitectură. Când credea că le-am văzut pe toate, mi-a ieșit acest filmuleț în cale. Râd și plâng în același timp
Am făcut liceul de arta pentru că de mica aveam înclinație înspre așa ceva. Am dat la liceu la arhitectura și din clasa a 9 m-am pregătit pentru facultate. Intra 12 m am hotărât să schimb pe design și am dat admitere acolo. Fusesem la pregătiri pentru design iar profesorul ne dădea mai speranțe că vom intra printre primii. Eram convinsă că va fi ok deoarece aveam in spate pregătiri pentru arhitectura dar și pentru design. Am picat cu brio admiterea iar alți colegi care abia au trecut clasa au intrat și la buget. Nu înțelegeam ce s a întâmplat, făcusem totul ok. Am trecut cu profesorul prin tot. Am făcut contestație dar nimic. Un an de zile am fost fustrata pe tema asta dar nu m am lăsat și din a doua tura am intrat ( aici este o chestie care am observat și în rândul colegilor și de la design și arhitectură, intra sigur cine merge la pregătiri la profesori universitari chiar daca îs prosti de rup). După ce am intrat fustrarea mi a crescut deoarece nu a fost cum mi am închipuit, la final a contat ce învățați tu singur, profesorii trăind încă în anii 70 care ne dădeau repetitiv aceleași teme. Și noi primeam note fara vreo explicație, totul fiind subiectiv. Regret ca m am dus pe acest domeniu...deoarece și după facultate, pe piata muncii totul este la fel de subiectiv, supraviețuiește cel cu pile și cu bani.
Este fascinant cum la inceputul acelei veri credeai ca o sa faci niste bani din acel proiect si ca o sa intri printre primii la arhitectura si apoi toate s-au intamplat exact pe dos. Felicitari ca nu ai renuntat si ca ai ajuns un asa om talentat si de incredere ✌️
Stai sa vezi mizeria din piața. Școala e doar încălzirea. Singurul aspect pozitiv e că trebuie să lucrezi 60h+ pe săptămână doar daca ai nevoi speciale (vorba lui Bendeac): să mănânci, sa te îmbraci...
Foarte fain povestesti, si e oarecum evident ca ai veleitati artistice. E mare lucru in ziua de azi sa poti sa gasesti modele in viata, de la o varsta frageda, cu care sa rezonezi interior. Pt mine a fost aprox la fel, doar ca pe filiera informatica, si invatatoarea m-a sustinut sa continuu daca asta vreau sa fac cu adevarat. Cand am avut primul "calculator" HC85/Cobra, care incarca programe/jocuri de pe casete audio cu banda magnetica, nu stiam ce e Basic, dar faptul ca puteam scrie programe in Basic, era ceva ce am stiut ca vreau sa fac mereu. "Sa orice calculatoare" - cum ar zice Toma 😅😎
Felicitări pentru canalul de pe TH-cam, deși fizic nu am fost la un stand up de al tău, am ascultat pe TH-cam și chiar sunt bune, diferite fata de ceilalți cumva. Îmi plac și poveștile de genul asteia.
Am ras , aproape am plâns , dar sigur m-am emoționat in valuri. Plăcut de urmarit filmul, extrem de plăcut de ascultat. Este o surpriză plăcută sa aflu ca mai exista oameni educați, tu fiind unul, si deci mai exista speranta. 🖖e de bine
Ce om fain esti !M a emotionat mult povestea ta ,vreau mult sa cred ca adevaratii romani sunt ca tine .Ador vocea ta si pronuntia frazelor .Multumesc mult. P.s esti foarte bun si in stand up chiar daca esti cinic.Kiss
Felicitări pentru narație! Mă bucur că n-ai intrat la acea arhitectură. Dacă vrei să vizualizezi metaforic ce s-ar fi ales de tine dacă intrai, privește la priza aia de pe peretele cu geamuri de la Mincu, vezi fumul care a înnegrit peretele în jurul ei. Priza aia - ăla ai fi fost tu, la terminarea facultății.
Super fain - multumim pentru ca ai impartasit povestea ta. Si eu mi-am dorin foarte mult sa dau la Arhitectura, pentru ca pe vremea aia nu stiam ce este aia Ilustrator si nu aveam incredere ca pot deveni pictor... Cum parintii vroiau un viitor "stabil" pentru mine, am ajuns sa fac ASE-ul...Iti imaginezi ca nu am facut mare lucru cu el... Acum, plecata din tara, sunt fotograf de vreo 10 ani si sunt in sfarsit implinita. Inca mai desenez si pictez pentru mine, dar sunt fericita ca slujba/afacerea mea (fotografia) ma ma ajuta sa ma exprim creativ :)
Nu pot spune decat: Jos palaria, Toma! Imi pare rau ca a fost nevoie sa treci prin asemenea experiente legate de "sistem" (obisnuit sa nu-ti dea nimic, ci doar sa gaseasca noi oprtunitati de a-ti arata ca "esti prost" - ceea ce nu e deloc ce ar trebui sau macar aproape de realitate) ... dar cred ca schimbarea directiei a fost de bun augur, cel putin din punctul nostru de vedere, asa ca acum avem placerea sa te ascultam, aici povestind sau la standup distrandu-ne. Iar tu te bucuri de aprecierea noastra si perseverezi ;) Respect deosebit parintilor tai care au avut puterea sa treaca peste "asa se obisnuieste" sau "nu se face ..." ... si sa te sprijine in decizia de a renunta la facultate.
Tutu Oprea a fost un mare profesor al arhitecturii, nefiind niciodată profesor in arhitectură. Curios este ca multi formatori excepționali de viitori arhitecti - Tutu, Costi Ciurea, Serban Nițulescu etc. - nu au fost niciodată profesori la Mincu ci "doar" meditatori, dar lor le păstrează generații intregi de arhitecti o profundă recunoștință pentru șansa de a-i fi format. Eu am avut șansa de a fi avut si la Mincu niste profesori extraordinari: Victor Fulicea, Victor Iliesiu, Corneliu Ghenciulescu, Zeno Bogdanescu, Sorin Vasilescu dar ei sunt o generație care s-a stins. Păcat.
Esti un om deosebit, Toma care ii inspira si pe altii!! Si pe langa faptul acesta ai o minte deschisa, ceea ce inseamna jos palaria!!Sanatate si mult succes in continuare!!
Mi a placut tot timpul de tine. Asa cum esti tu , mi se pare ca esti un super tip. Te am ascultat zilele trecute la podcastrul Boomerul si milenialul si am venit aici sa urmaresc filmuletul " Cum am picat la arhitectura!". M a atras subiectul pentru ca sunt inginer constructor si lucrez zilnic astazi cu arhitecti. Vin chiar dintr o familie in care sora mea a dat si ea la facultatea de arhitectura si a picat si ea prima data cand a dat. Mi se pare foarte tare povestea si o sa o tin minte.
@@pirvubogdan3942 corect, insa stiu ca un profesor din comisie i-a recomandat arhitectura. Si intr-adevar,daca te uiti pe desenele lui, cladirile sunt chiar reusite
Ai talent de povestitor si o voce calda. O sa iti mai ascult povestile. Eu am facut contabilitate, m-am chinuit 3 ani luuuungi si acum traiesc din scris, pasiunea mea din copilarie.
Toma esti un om superb! Am ascultat cu multa placere povestea ta. Eu am facut parte la un moment dat dintre cadrele didactice de la Spiru de la o alta facultate decat cea de arhitectura. Unele personaje din cadrul facultatii erau cadre din SRI care pur si simplu ne intimidau si ne impiedicau cand incercam sa producem educatie de calitate. Au fost profesori si din capatul celalalt al spectrului care erau foarte independenti si capabili sa nu fie influentabili. Eu am fost doar asistent acolo si nu prea stiam cum statea treaba atunci. Mai mult m-am speriat cand am vazut ce primitivi si agresivi erau o parte dintre cadrele didactice. Am impartasit cu tine aceasta poveste pentru ca o vad ca o completare la povestea ta. In Romanai industria educatiei nu a generat cel mai cel mai educativ proces. Simt ca as avea mai multe sa iti spun, dar acum o sa ma duc direct la final si o sa iti urez numai de bine! 🙏
M-am regasit mult in povestea ta. Eu tocmai am terminat anul 5 si sincer, am ajuns sa urasc ceea ce fac si la 25 de ani incerc sa imi gasesc adevarata pasiune care sa imi aduca satisfactia aceea pe care o caut, sa ma trezesc dimineata fara a-mi uri viata. Intrebarea este, cum faci ca la 25 de ani sa mai gasesti ambitia de a merge mai departe, cand vezi ca toti in jurul tau sunt deja realizati, cu 1-2 facultati si mastere terminate...iar tu...ti-ai mancat 5 ani aici, ti-ai irosit timpul si banii ca sa ajungi un depresiv, lipsit de ambitie si motivatie. E o situatie in care ne regasim multi colegi si ne e greu sa o luam de la zero. Din tineri talentati, inteligenti si cu ambitii mari, scoala asta a luat tot ce era mai bun. imi amintesc si acum prima zi de facultate cand mi s-a zis: Arhitectura este precum un butoi plin de "rahat" iar voi veti ajunge in anul 6 sa fiti ingropati pana la gat. Acum inteleg perfect la ce s-a referit..
eu la 25 de ani credeam că o să am o cariera in desen. standupul era la început, și nu mă știa nimeni și nu venea nimeni la show-uri. ai tot timpul sa schimbi și să găsești ceva sa te bucure
Adela, eu am 33 de ani si am lucrat ca arhitect de cand am terminat Mincu si inca ma mai gandesc uneori sa ma reprofilez...:)) mai ales dupa cate o criza. Rad cand citesc ca esti speriata de faptul ca ai 25 de ani si ai impresia ca ti-au intrat zilele-n sac! :)) Nici o treime din viata! O sa te socheze dar pe masura ce inaintezi in varsta devii din ce in ce mai relaxat si iti dai mult mai mult timp si ragaz tie insuti... Crede-ma ca ai MULT timp la dispozitie si esti la o varsta la care poti sa cuceresti lumea, trebuie doar sa ai incredere in tine si sa faci orice schimbare simti tu necesara. Sa explorezi liber tot ce ai nevoie ca sa poti apoi sa faci alegeri. Daca te retine ceva sa nu te retina in niciun caz gandul ca “e prea tarziu”!
@@annedrada ciudat ca nu am vazut raspunsul tau decat dupa aproape un an.Luna viitoare termin facultatea. Lucrurile nu s-au schimbat cu mult, decat ca sunt mai batrana cu un an, parerile sunt la fel. Insa comentariul tau m-a facut sa zambesc. Cred ca era ceea ce aveam nevoie sa aud acum cand lucrez la diploma si incerc sa nu o iau razna.
Ma regasesc foarte mult in povestea ta..desi eram cotata la meditatie de catre profesor ca eu si cu o alta persoana sigur vom intra, de restul nu era sigur. Am incercat sa intru de 2 ori la arhitectura si nu am reusit, ceea ce psihic m-a daramat. In schimb, la arhitectura de interior, lucrarea mea a fost aprecitata ca find a doua cea mai buna lucrare. Cand am dat examenul la arhitectura de interior am fost intr-adevar mult mai relaxata, ce-i drept pentru ca inainte de examenul asta mai avusesem si examenul de admitere de la urbanism pe care l-am luat. Desi, foarte fericita de prestatia mea de la arhitecura de interior (si in sinea mea cam asta imi doream sa fac:amenajari de interior), am hotarat sa raman totusi la urbanism, caci in urma unei astfel de facultati aveai un acel ´´ drept de stampila´´ si ma gandeam ca acest drept iti ofera o siguranta mai multa. Cu toate acestea, am ajuns sa fac tot ce mi-a placut sa fac de la bunul inceput si anume sa ma ocup de amanajari de interior si asta fac de 10 ani in cadrul unei firme din Austria unde acolo am invatat cu adevarat. Si ai totala dreptate, este un haos in cadrul facultatii: nu te invata nimeni ci afli doar ce gresesti si daca vrei sa treci de acest examen trebuie sa te incadrezi intr-un anumit sablon. Sinapsele multor profesori nu se pot conecta cand vad ceva ce nu apartine din sistemul lor de gandire si mi-as dori ca pe viitor sa numai existe asemenea tipuri de examene pentru ca efectiv este ca la un concurs de miss univers . nu te incadrezi in anumite standarde de frumusete PA!.. fix asa este si la acest tip de examen.. PS . Ti-am recunoscut lucrarea, pentru ca un an mai tarziu am dat la amenajari, si tin minte cand profesoara mea de arhitectura Daniela (care a reprezentat pentru mine ce a reprezentat Raluca pentru tine) mi-o dadea ca exemplu in special pentru ca era fascinata de imaginatia acelui student care a facut acea lucrare.. si acel student se pare ca tu ai fost. Felicitari!
Imi place foarte mult povestea ta! Am trecut prin ceva asemanator: eram cea mai buna la meditatii si am fost singura care a picat examenul. Nici nu ma gandeam ca nu voi intra! Cateva saptamani mai tarziu am dat admitere la Urbanism, foarte dezinteresata, am si plecat mai devreme din examen, ca sa vad in cadrul rezultatelor ca sunt prima pe lista. In momentul ala nici nu stii daca esti bun cu adevarat sau nu. Un an mai tarziu am dat iar admiterea la Arhitectura si am si absolvit 6 ani mai tarziu, dar acel eveniment chiar m-a marcat la vremea respectiva! Multumesc pentru poveste si succes in continuare!
Salut! In primul rand felicitari pentru poveste si initiativa, aveand in vederea reach-ul pe care il ai, ajung multe insight-uri si la cei ce nu au avut treaba cu arhitectura. Imi imaginez ca sunt multi altii care au trecut prin lucruri similare, eu spre exemplu, am facut socolescu, pregatire a 11 si a 12 pt arhitectura, admitere arhitectura: 2 si cva, admitere urbanism: 4 si cva, admitere design de produs: in primii 10 la buget ¯\_(ツ)_/¯ . Acum fac grafica pt jocrui pc/console :)) . Tine sus munca buna!
Tot respectul și admirația Toma!Ești un om deosebit,m- impresionat povestea și mă întreb ce arhitecți pregătesc facultățile ,după ce am înțeles explicațiile tale!
M-a impresionat pana la lacrimi povestea, in mare parte pentru ca mi s-a parut foarte trista, dar m-am si bucurat pentru momentul cu ariciul. Foarte bine editat, also!
Ai un stil foarte emotionant de a povesti. Si dincolo de asta, eu stiindu-te din stand up, e foarte validant pentru mine sa vad ca dincolo de succesul pe care ai inceput sa il ai de la un anumit moment esti si tu om :)
Salut Toma! ...Accept...si respect...Sunt un contabil (ASE) care toata viata lui a visat ca singurului vis (meserie) este sa fie ARHITECT !!! Era ceva mai mult decat Sf Gheorghe omorand balaurul ... tabloul din camera in care am crescut... La momentul ala (epoca de aur) si la mintea mea de 15-16 ani am considerat ca este cea mai "destepta chestie " de facut ! Dar... pentru ca eram baiat de la tara...provincie... 200 km de BUCURESTI ... profersorii de la Tonitza (unde a insistat tatal meu sa ma inscrie in clasa a VIII a ) au concluzionat ca "baiatul ar fi mai bine sa faca mai mult exercitiu" , am trait si am crezut (foarte multi ani din viata mea) ca eu as fi fost ... cel mult un NONarhitect! Vreau sa iti mai spun ca acum sapte ani am luat hotararea de a-mi da licenta! Mi-am proiectat propria-mi casa ( proiect complet de structura si arhitectura ) care a trecut fara probleme de toate AVIZELE ( Sunt convins ca avizele nu sunt certificate de profesori la arhitectura, dar in ROMANIA, mai important decat un proiect, o idee, o prostie... sunt AVIZELE), am obtinut autorizatii si toate cele si acum ma bucur ca locuiesc in PROPRIA-MI MEA CASA! Dar, sincer , m-ai intristat cu video-ul asta, pentru mi-ai adus aminte ca de 40 ani (de cand cunosc eu) nu s-a mai intamplat nimic...
Arhitectura e cea mai mare țeapă, unul din regretele mele cele mai mari.. nu recomand nimănui! Și acum țin minte, eram anul 3 și mă întreabă un băiat care știa că sunt la arhi dacă ii recomand, cum e facutlatea etc..eu foarte optimist i-am zis că e fain și că ii recomand cu drag. La 6 luni m-am întâlnit cu el și l-am întrebat dacă a început pregătirea. A zis că am fost singura persoană care i-am recomandat să meargă din vreo 8-10 persoane cu care a vorbit.. am înțeles și eu mai târziu cum stă treaba
Waw Toma super povestea! Am ascultat-o cu ochii inchisi si am retrait toata acea perioada( de la Oprea spre facultate). Cu corecturile lui, cate emotii aveam, si hasura care niciodata nu imi reusea atat de intensa pe cat o dorea :)),mereu imi spunea sa apas pe creionul ala
Multumesc! Nu am putut da la arhitectura din motive de alta natura, asupra carora nu prea aveam influenta, iar asta m-a frustrat si inca o face uneori. Insa acum ca ti-am auzit povestea si inteleg in ce fel functioneaza facultatile de genul, care de, ar trebui sa promoveze imaginatia si initiativa, ma ajuta sa fiu multumit cu alegerile facute ulterior si implicit mai multumit de mine. Poate astazi nu ne-am mai fi bucurat de micutzul...Toma si de glumele lui daca ai fi intrat :))). Keep up the good work!
Toma, mi-a placut foarte mult story-ul. Ai un fel de a povesti si de a monta foarte misto! Plus povestea, care este incredibila si in acelasi timp cu aroma amara locala atat de puternica.
Am ascultat asta lucrand pe niste planuri, mi s-a facut si dor si groaza de Mincu. Dor de niste cursuri in corpul vechi (in special la Fresce) si atelierele fara de sfarsit; groaza de lucratul + predatul pe parcursul intregului an, nu doar in sesiune cum se intampla la restul facultatilor. E cu love/hate arhitectura asta in functie de ff multe variabile, dar conteaza sa iti placa ce a iesit la finalul zilei.
Sa-nteleg ca “prea multa imaginatie” este faptul ca ei te-au vazut ca pe un “show off” asa cum te-ai incapatanat sa desezi si ochelarii? :)) (si eu am renuntat, recent, la facultatea de pictura, cam din aceleasi motive.
Ei iau toate cele 500-1000 de planse 50x70 cm si le intind pe pardoseala in sala de sport. Acolo trec printre ele si arunca cu note in functie de ... criterii proprii. Evident ca le scapa lucruri si daca ii iei la rost, au argumente din limbajul de lemn al profilor comunisti ,,a avut prea multa imaginatie", adica nu a desenat cum se deseneaza la noi la meditatii.
O poveste bine construita, un videoclip bine filmat, munca multa si atentie...3000 de vizualizari.... Abi talent scoate piesa despre zdrente...primele 10 minute...30 000 de vizualizari Respect Toma!
Mi am imaginat totul exact ca atunci cand iti imaginezi o carte.Super tare povestea si legatura mai ales!!Dovada faptului ca fiecare om pe care il intalnim in viata asta este un cadou sau o lectie!!!like pt doamna invatatoare dislike pt "deci nu"! Mult succes Toma!!!
Realistă și minunată povestire. Și deși apreciez tehnica de storytelling, trebuie să o spun - acela este un melc (care și-a pierdut casa și și - a pus în loc carcase de castane). Toma, ne datorezi acum un desen cu arici - arici!
Pe cat de surprinzator, pe atat de corect: Au avut dreptate astia - ai prea multa imaginatie, dupa un rand de bunici arhitecti. Ti-ar fi zburat gandul dincolo de realitatea casei. E posibil sa fie asa, n-ar fi o observatie daunatoare, clar :)
Scuze pt. mesajul lung! rezumat: MULȚUMESC pentru aceasta confesiune! După lungi discuții pe subiectul "facultatea de arhitectură" cu toți cunoscuții (din domeniu sau nu), sfaturi de la n psihologi, doctori, etc, cred că aveam nevoie de acest video, ajutându-mă să văd o luminiță, după atâta întuneric. Nu știu dacă faptul ca am tot amânat să văd acest video, și că l-am urmărit fix azi când sunt în cumpănă (neștiind ce o să găsesc în el mai exact, în afară de detaliul relativ minor din titlu), este un semn. Deși are o notă tristă (?) prin faptul că, după atâta muncă, și clar talent, ai ajuns să "eșuezi" pe acest plan, neintrând unde ți-ai dorit, și neterminând într-un final facultatea la Spiru după 5 ani, cred că această poveste ajută cumva niște oameni, și unul dintre ei sunt eu. După atâția ani de muncă [în care m-am descurcat de la ok în sus (!) deși multe lucruri din facultate au fost inexplicabile (ca să nu zic incorecte)] am ajuns în situația de a fi anul 5 și de a-mi pune problema, pe cât de serios se poate, dacă mai are rost să continui, să îmi sacrific în continuare sănătatea mentală - degredată ȘI de tot ce înseamnă UAUIM - pentru ceva ce s-a pierdut în mine în acești ani din acest sistem. Faptul că și tu ai întâmpinat obstacole cu această facultate, și ai reușit totuși să ajungi așa de sus (chiar dacă nu fix în acel domeniu), aduce foarte multă speranță că poți să iei alt drum, după ce atâția ani ai mers în direcția greșită, că există viață după arhitectură.
Desi imi pare rau pentru munca ta depusa si neincununata totusi eu ma bucur ca nu ai intrat la arhitectura ......nu ai fi fost cunoscut atator oamenii , esti o incantare de om chiar asa mic cum esti tu ,ca si comediant te consider genul englez-aristrocrat-intelectual (alta cararcterizare nu am gasit )si nu intelegeam de ce dar cu acesta dezvaluire a vietii tale te admir si mai mult, mult succes in orice iti propui , dai inainte cu tupeu ca esti ok in tot ce faci ,fie desen sau comedie . Toate bune iti doresc.
@@miculToma desi m-a intristat povestea iar faza cu prea multa imaginatie ......prea mult ,de aceea se pierd geniile in tara romaneasca, oricum esti o incantare pentru publicul larg.
De cand am lasat arhitectura (firma, clienti, colaborari etc), mi-am revenit cu sanatatea si cu mintea. Imi pare rau ca nu am lasat-o in anul 5 cand m-am izbit de incompetenta profilor si de problemele birocratice ale scolii... Aceleasi probleme care exista si in primarii / institutii etc.. Pe drumul asta, toti in afara de clienti, inclusiv autoritati, primarii, comisii, institutii etc, iti zic "nu e bine, esti prost", orice ai face. Clientii sunt singurii care iti zic "e super, te pricepi".
@@geoailincai191 Ar trebui sa te interesezi si ce te asteapta dupa ce termini, facultatea e faina cu plusuri si minurile ei ( in special ce ea ce tine de institutie) , colegii in buna parte sunt oameni faini. Insa tu iti alegi o profesie, si in momentul asta ce se intampla pe piata e destul de trist, intra pe orice site de joburi si vezi cum se compara ofertele din domeniu cu alte meserii pentru care efortul e mult mai mic( tine cont ca e o facultate grea, in care sesiunea o sa ti se para vacanta in comparatie cu restul semestrului cand o sa ai proiecte peste proiecte cu ateliere si tot felul de predari la care vei sta noptile cat pentru 10 alte faculati, ). Vorbeste cu oameni care au terminat si lucreaza in domeniu, intreaba-i in ce consta un proiect, cat efort trebuie depus pentru un proiect, care este relatia cu clientii cu institutiile, cate programe trebuiesa stii ca sa poti lucra(si cand o sa ii auzi pe altii ca se umfla cu pachetul Microsoft Office o sa iti vina sa zambesti pentru ca tu nu ai sa scapi fara sa stii Autocad,Revit,Arhicad, 3d Max, Photoshop, Corel etc ca minim pentru o angajere) cum sunt platiti etc si daca te intereseaza dupa toate astea atunci fa pasul asta.
ce interesant ca desenul acela e al tau. eu am intrat in 2003, deci am dat acelasi examen, iar acum dau lectii de pregatire de vreo 10 ani. de altfel tocmai scriu de pe proaspatul canal al lectiilor. nu stiu cat conteaza parerea mea pt tine, dar cred ca adevarul e mai pe la mijloc. in anul 1 am avut un prof care a secat tot cheful de scoala din mine (si am intrat printre primii si eram f pasionat). cand am iesit am ajuns sa plang dupa ce diploma mea, care era ceva f actual ca abordare (mai ales la mom ala) si primea reactii f pozitive a fost primita de o comisie de dinozauri frustrati si aroganti care m-au scarbit de-a dreptul (nu inseamna ca era proiectul ireprosabil sau ca nu avea aspecte tratate in fuga). INSA intre aceste 2 evenimente au fost si destule circumstante in care am fost apreciat, am dat si de cadre didactice bune etc. Sunt destule hibe la facultatea asta si abordarea si mai ales atitudinea unor cadre didactice, dar per total nu e un cacat de facultate, e cu bune si cu rele
Poate conducerea Universitatii ar trebui sa vada clipul. Si eu am renuntat la Facultatea de Arhitectura, desi fusese visul meu, exact pentru stilul subiectivist si orbeste in care se desfasura partea practica. Dincolo de teoria solida, de partea de rezistenta si teoria materialelor, partea de design este complet subiectiva si profesorii sunt "dumnezei".
Am predat 6 ani la Socolescu, liceul de arhitectură, și știu câți bani, nervi, speranțe și vieți mănâncă Arhitectura. Mă bucur enorm că ai picat, altfel nu te mai apucai de treaba absolut minunată pe care o faci acum.
ce agoist din partea ta
@@sahajabrigitte5177 realist, mai repede.
Din perspectiva cuiva care a renunțat după 6 ani de școală și 5 ani in profesie, are perfecta dreptate. E o profesie absolut mizerabilă care duce doar la frustrări și neîmpliniri. Nu as recomanda drumul asta niciunui copil. Șansa extrem de mică de a realiza ceva din asta nu merita efortul/riscul.
Fain modul de a povesti, dar si cum a fost filmat storytelling-ul ii ce trebuie.
Mi-au dat lacrimile la partea cu "prea multă imaginație". Fără a avea intenția de a fi cinic, într-un sens, asta e una dintre cele mai "românești" chestii posibile pe care le-am auzit... Succes mult in continuare! Ești o inspirație!
Este tipic cred romanesc , asta m-a intristat si pe mine.Talente zdrobite de niste cretini, nu ma mira de ce nu merge Romania inainte.
Expresie românească venită direct din perioada de glorie a Socialismului, genul ăla de limbaj de lemn cu care le închizi gura la ăștia care te deranjează.
"ai avut prea multa imaginatie" .... propozitia asta ilustreaza atat de bine viziunea de fosila a profesorilor (nu a tuturor, mai sunt si oameni ok) din facultatile romane.
"Cine te crezi tu sa gandesti intr-un mod inovativ si sa imbunatatesti roata... cum de ai tupeul sa vii cu ceva nou si posibil revolutionar ! Te crezi mai bun decat noi ? Faci cum s-a facut de 400 de ani incoa sau nu vreau sa aud !"
Mda... dincolo de cuvinte. Degeaba ne plangem de elevii si studentii nostri ca sunt slabi, ca nici cu profesorii nu mi-e rusine...
Inteleg exact ce vrei sa spui ca inglobare a gandirii academice din toate facultatile dar in arhitectura are un mini miez de adevar. Sistemele constructive exista, modul de a compune fatade, planuri, modul de asezare pe teren etc sunt deja gandite. Numai intr-un studiu tacit si lung pe ani de zile te poate invata cum sa le folosesti intr-un mod creativ dar corect. Nu inventezi roata unde deja exista solutia, mai bine gasesti o solutie la o problema iar aici consta adevarata creatie.
@@Karren222 inteleg ce vrei sa spui si sunt perfect constient ca sunt sisteme deja bine gandite ce sunt aplicate ca "best example", insa nu putem nega si latura artistica a arhitecturii. Si cel mai bun argument ar fi sa te duci in orice centru al oricarei capitale si sa analizezi cladirile moderne. 95% sunt "cutii" de sticla, fara suflet, fara estetica, fara elemente ce denota cultura autohtona... e un copy-paste favorizat de dezvoltatori datorita costurilor reduse... dar frumosul unde este ? E dovedit ca aspectul asta "blocky" scade calitatea de viata a cetatenilor si induce pana si depresie (sunt studii de caz, daca nu ma crezi).
Ca sa sumarizez, la asta m-am referit cand am subliniat absurditatea explicatiei profesorului. Nu spune nimeni sa reinventezi modul in care se toarna o fundatie sau cum se pune o caramida... dar limita ingeniozitatii ar trebui sa fie doar cerul (parerea mea).
pai exact asta este boala , profesori frustrati si inapoiati , trista poveste si nu cred ca ar fi singulara in tara lu peste.
Ai un Mod in care vorbești , povestești , montezi și filmezi absolut genial . Am ascultat clipul asta de 3 ori și de fiecare data la fel de mișto
la fel si eu...
Cand ai prea multa imaginatie e util sa intalnesti un om cu vederi inguste care sa te ajute sa iti descoperi drumul in viata. Ti-a facut un bine. In loc sa te enervezi cu clientii, acum te hlizesti cu ei.
Ar fi trebuit să fii mândru de replica șefului comisiei...se vede pe construcțiile actuale câtă lipsa de imaginație. Ăia din comisie,chiar dacă sunt arhitecți vechi, profesori la arhitectură sunt cei care au făcut facultatea în comunism și nu le trebuia nicio imaginație...făceau doar ce le spunea partidul și conducătorul iubit. Esti un om care a trebuit să muncească înmiit pentru tot ce ai obținut în viață și pentru asta RESPECT!👏
Deci eu ma regasesc in tot ce ai spus tu. Am incercat anu asta sa dau la Actorie cu aceleasi asteptari atat ale mele cat si ale celorlalti pe care le-ai avut si tu. Si am picat tot cu o nota extrem de mica la care nu m-as fi asteptat nicio data pentru ca fac chestia asta de vreo 5 ani. Aceiasi problema cu faptul ca nimeni nu iti spune care sunt criteriile. Oricum, a fost extrem de motivational pentru mine acest clip si chiar iti multumesc.
Extraordinara lectie de viata. Minunat modul in care povestesti. Genial omul din spatele a tot.
Ce viata ^_^ Esti exemplul concret al maximei 'Nu renunta niciodata!' Chiar cred ca toate intamplarile din viata noastra au un rost si mai mult ca sigur si ale tale au avut. Te salut cu respect!
De obicei chiar nu am rabdare la clipuri lungi dar la cum povestesti am stat si am ascultat cuvant cu cuvant. :)) foarte fain . Continua cu astfel de povesti .
Povestea de la sfarsit mi-a facut pielea de gaina, sincer, atunci cand am auzit ca cerinta era sa faci o jucarie m-am dus cu gandul direct la povestea cu invatatoarea. Wow! Impresionant!
vai de capul nostru...cei care am intrat, am terminat si mai si profesam de atunci... acum ca lucrurile au fost in sfarsit explicate cu calm si detasare, iti dai seama in ce masina de tocat nervii ai intrat benevol, si ca probabil exista viata in afara arhitecturii, (pentru altii desigur)... Viata bazata pe incertitude nu se termina la sfarsitul facultatii... este esenta vietii de arhitect... iar mie mi s-a spus cu repros cam prin anul 4 din facultate de catre un profesor, ca gandesc prea mult... ca si cum nu asta trebuiau ei sa ne invete si sa ne incurajeze ! Notele maxime le luau cei care crosetau ca un ploter perfect proiectele, de la stanga spre dreapta, asternand cliseu dupa cliseu in stilul manierist al profesorului titular de grupa, forma fara fond, un desen perfect, in stil desigur foarte arhitectural, dar fara un gand coagulant, un concept, un narativ... cam asta e realitatea...
Aceasta modalitate de abordare pedagogica sta la baza eșecului arhitecturii românești si a profesiei de arhitect - au creat arhitecți ultraobositi care s-au lăsat divizați si au permis astfel deturnarea misiunii OAR .
When Toma said „oameni care nu îți dau nimic înapoi” ... i felt that.
Interesante detalii, eu nu le cunoșteam. Îmi aduc aminte ca vestea ca nu ai întrat à fost pentru noi, foștii colegi, de necrezut. Motivul pt care ți-am lăsat acest comment este sa îți mulțumesc și reamintesc ca fără rezolvarea subiectelor copiate de la tine la proba de fizica de la Bac, probabil ca tot 2,80 as fi luat și eu. 😂
cu plăcere dar in mod oficial nu stiu despre ce vorbesti (dar cu placere :))
@@miculToma tu nu erai căcat pe tine, e normal sa nu îți aduci aminte. Mai erau 15 minute-20 minute din proba și cum pe vremea aia se putea mișca asa ca am sărit la tine în banca după ce m-am rugat de supraveghetori sa ma lase și am copiat rezolvarea unui subiect/e cât sa iau 5-ul. Tu erai prima banca de la perete. 😘
Frumos, am facut liceu de arhitectura, pregatire, n-am intrat la Mincu, m-am dus la Spiru, am stat 2 ani si mi-am bagat piciorul la fel ca tine, am plecat in UK si am facut facultatea si masterul de arhitectura si acum profesez, este altfel sistemul de predare aici. Din ce-am inteles Spiru si-a inchis sectia de arhitectura :)))
Toti cei de la spiru tot la mincu au ajuns, i-a transferat acolo :))
@@Karren222 haha caterinca, nu stiam, merci :))
Eu am plecat direct în Irlanda la facultatea de arhitectura dupa liceul de arhitectură din Romania, nu am mai stat sa imi pierd nervii in sistemul românesc :))
Si eu am picat primul examen la Arhitectura la Mincu in 2005 și am făcut un an la design interior la Mincu. Am dat a doua oara examen la arhitectura la Mincu. Am intrat așadar in 2006, am terminat și după diploma am descoperit ca realitatea era și mai dura decât toți anii petrecuți în facultatea aia opaca asemeni examenului de povesteai tu și am ales sa plec din țară. Sunt arhitect în Germania de 5 ani și nicăieri nu este ușor sau boem cum credeam în liceu că ar fi meseria asta... Problema nu este meseria în sine, ci ego-ul imens, nejustificat al majorității arhitecților pe care îl învață de la profesorii frustrați din facultăți... Cred ca decizia de a renunța la arhitectura a fost una foarte bună. Mult succes pe mai departe!
@@MsAdriana2811 multumesc la fel, da, industria nu este la fel de boema precum am crezut noi in liceu :))
Cred că mult mai bine o duci acum , decât a-i fi putut să o duci dacă deveneai arhitect . Dacă intrai la facultate , poate nu mai luai niciodată " calea stand-up-ului " , și nu mai ajungeai să faci podcast-uri și să ai show-uri în toată țara . Nu mai ajungeai să îl cunoști pe Popesco , bine asta nu e chiar un lucru rău , sau să faci acel podcast caritabil , sau chiar să stai o oră și sa râzi , ascultându-i pe Natanticu și pe Bunică-sa cum se ceartă , sau pe Sorin care face dedicații :)) Ești tare bă băiatule ! Keep the good work !
Pentru bunica lu Natanticu a meritat clar!
Cat de importanti sunt educatorii, invatatorii si profesorii; iti pot inspira intreaga viata sau pot sa iti puna piedici peste piedici. Multumim pentru povestea frumoasa cu invatatoarea!
Acum ma bucur ca am dat la Peisagistica si nu la Arhitectura, desi ma identific foarte mult cu " inveti prin procesul de eliminare" si aici.
E naucitor sa muncesti foarte mult la un proiect ca dupa 2 luni de munca sa ti se spuna doar " nu e bine" sau "e nerealist" dar sa nu ti se spuna elementele care il fac asa si de ce, apoi iei de la 0 un proiect pe care tre sa-l predai in 1-2 saptamani.
mai bine te faceai doctorita si aveai bani
Ce ți au spus părinții tău sa te aduni într o directie, un lucru foarte inteligent.
da, am noroc cu ei
Cred ca as putea sa te ascult cum povestesti 10 ore neintrerupt fara sa ma plictisesc. Desi stiam povestea asta din ceva podcasturi in care ai povestit-o, a meritat sa o ascult din nou cu toate dedesubturile ei. :)
Eu am terminat facultatea de Arhitectura, dar e ok, că nici înainte nu prea aveam bani.
hahahaha, chiar m-a facut sa rad mesajul tau.
@@ZeroCoolRomania :))) care facultate?
@@andreibhh "G.M. Cantacuzino" Iași
am ras :)
@@CiprikPS dap, tot acolo, ar trebui sa termin anu asta :)))
Draga Toma, te admir. Ești unul dintre oamenii fericiți, dăruiți cu talent și inteligența, care nu pot accepta regulile artificiale și arbitrare ale unei societăți mediocre. Faptul că profesorii nu au admis că ai prea multa imaginație este doar vârful aisbergului. Majoritatea oamenilor nu admit că un individ să iasă din rând prin calitățile sau principiile sale. Mărturisirea aceasta a ta este emblematică pentru conflictul dintre generații și pentru ceea ce au de suportat tinerii noștri, in opinia mea. Te felicit pentru puterea pe care ai avut-o să îți croiești propria carieră și îți urez numai bine.
Minutul 16:55... mama mea picteaza de la 4 ani. Cand am terminat eu clasa a 12-a, ea a ramas somera. Nefacand niciodata facultatea, am zis sa ne inscriem amandoua, eu la Engleza, ea la Arte plastice, la noi in oras. Toata vara a mers la pregatirea organizata de profesorii de la Arte, si-a cumparat toate materialele, facea schite si desene in fiecare zi... in toamna, la examen... au picat-o cu 4... pentru ca ea avea deja stilul format. A terminat pana la urma Etnologie, iar eu Engleza, acum sunt profesor... dar pentru fazele de genul picarii tale si a mamei mele... imi bag piciorul in el invatamant universitar tampit!
Vreau asa mult sa iti vad lucrarea aia de 2.80
Foarte cursiv interviul, tonul cu bun simț, felicitări, eu am terminat până la urmă arhitectura dar m am lovit de aceleași probleme, spre deosebire de Toma am făcut liceu de arte, am colegi care de acolo au ieșit economiști sau medici, facultatea a fost doar o tranziție de 6 ani alde care aveam nevoie că ne dădea o hârtie la sfârșit, atât, cu care de fapt nu faci nimic că mai trebuie sa mai aștepți minim 2 ani că să iei alta hârtie dând alt slezamen, deci arhitectura durează ,minim 8 ani..... Și acum îmi pare rău că nu. Continuat la secția de arhitectură peisagera unde intrasem în paralel,la agronomie, tot de frica armatei anii înainte de NATO....
Cu cât respect ți-au putut da acești profesori de la arhitectură. Când credea că le-am văzut pe toate, mi-a ieșit acest filmuleț în cale. Râd și plâng în același timp
Am făcut liceul de arta pentru că de mica aveam înclinație înspre așa ceva. Am dat la liceu la arhitectura și din clasa a 9 m-am pregătit pentru facultate. Intra 12 m am hotărât să schimb pe design și am dat admitere acolo. Fusesem la pregătiri pentru design iar profesorul ne dădea mai speranțe că vom intra printre primii. Eram convinsă că va fi ok deoarece aveam in spate pregătiri pentru arhitectura dar și pentru design. Am picat cu brio admiterea iar alți colegi care abia au trecut clasa au intrat și la buget. Nu înțelegeam ce s a întâmplat, făcusem totul ok. Am trecut cu profesorul prin tot. Am făcut contestație dar nimic. Un an de zile am fost fustrata pe tema asta dar nu m am lăsat și din a doua tura am intrat ( aici este o chestie care am observat și în rândul colegilor și de la design și arhitectură, intra sigur cine merge la pregătiri la profesori universitari chiar daca îs prosti de rup). După ce am intrat fustrarea mi a crescut deoarece nu a fost cum mi am închipuit, la final a contat ce învățați tu singur, profesorii trăind încă în anii 70 care ne dădeau repetitiv aceleași teme. Și noi primeam note fara vreo explicație, totul fiind subiectiv.
Regret ca m am dus pe acest domeniu...deoarece și după facultate, pe piata muncii totul este la fel de subiectiv, supraviețuiește cel cu pile și cu bani.
Este fascinant cum la inceputul acelei veri credeai ca o sa faci niste bani din acel proiect si ca o sa intri printre primii la arhitectura si apoi toate s-au intamplat exact pe dos. Felicitari ca nu ai renuntat si ca ai ajuns un asa om talentat si de incredere ✌️
Mulțumim!
Termin anul 3 la Arhitectura si pot spune ca aprob tot ce spui legat de gandirea din facultate. Big up,mai ales ca ai filmat asta in incinta :)))
Stai sa vezi mizeria din piața. Școala e doar încălzirea.
Singurul aspect pozitiv e că trebuie să lucrezi 60h+ pe săptămână doar daca ai nevoi speciale (vorba lui Bendeac): să mănânci, sa te îmbraci...
Foarte fain povestesti, si e oarecum evident ca ai veleitati artistice. E mare lucru in ziua de azi sa poti sa gasesti modele in viata, de la o varsta frageda, cu care sa rezonezi interior. Pt mine a fost aprox la fel, doar ca pe filiera informatica, si invatatoarea m-a sustinut sa continuu daca asta vreau sa fac cu adevarat. Cand am avut primul "calculator" HC85/Cobra, care incarca programe/jocuri de pe casete audio cu banda magnetica, nu stiam ce e Basic, dar faptul ca puteam scrie programe in Basic, era ceva ce am stiut ca vreau sa fac mereu. "Sa orice calculatoare" - cum ar zice Toma 😅😎
Felicitări pentru canalul de pe TH-cam, deși fizic nu am fost la un stand up de al tău, am ascultat pe TH-cam și chiar sunt bune, diferite fata de ceilalți cumva. Îmi plac și poveștile de genul asteia.
Am ras , aproape am plâns , dar sigur m-am emoționat in valuri. Plăcut de urmarit filmul, extrem de plăcut de ascultat. Este o surpriză plăcută sa aflu ca mai exista oameni educați, tu fiind unul, si deci mai exista speranta. 🖖e de bine
Ce om fain esti !M a emotionat mult povestea ta ,vreau mult sa cred ca adevaratii romani sunt ca tine .Ador vocea ta si pronuntia frazelor .Multumesc mult. P.s esti foarte bun si in stand up chiar daca esti cinic.Kiss
Felicitări pentru narație! Mă bucur că n-ai intrat la acea arhitectură. Dacă vrei să vizualizezi metaforic ce s-ar fi ales de tine dacă intrai, privește la priza aia de pe peretele cu geamuri de la Mincu, vezi fumul care a înnegrit peretele în jurul ei. Priza aia - ăla ai fi fost tu, la terminarea facultății.
Super fain - multumim pentru ca ai impartasit povestea ta. Si eu mi-am dorin foarte mult sa dau la Arhitectura, pentru ca pe vremea aia nu stiam ce este aia Ilustrator si nu aveam incredere ca pot deveni pictor... Cum parintii vroiau un viitor "stabil" pentru mine, am ajuns sa fac ASE-ul...Iti imaginezi ca nu am facut mare lucru cu el... Acum, plecata din tara, sunt fotograf de vreo 10 ani si sunt in sfarsit implinita. Inca mai desenez si pictez pentru mine, dar sunt fericita ca slujba/afacerea mea (fotografia) ma ma ajuta sa ma exprim creativ :)
Nu pot spune decat:
Jos palaria, Toma!
Imi pare rau ca a fost nevoie sa treci prin asemenea experiente legate de "sistem" (obisnuit sa nu-ti dea nimic, ci doar sa gaseasca noi oprtunitati de a-ti arata ca "esti prost" - ceea ce nu e deloc ce ar trebui sau macar aproape de realitate) ... dar cred ca schimbarea directiei a fost de bun augur, cel putin din punctul nostru de vedere, asa ca acum avem placerea sa te ascultam, aici povestind sau la standup distrandu-ne.
Iar tu te bucuri de aprecierea noastra si perseverezi ;)
Respect deosebit parintilor tai care au avut puterea sa treaca peste "asa se obisnuieste" sau "nu se face ..." ... si sa te sprijine in decizia de a renunta la facultate.
Foarte frumos povestit, Toma! Felicitări pentru devotament și pentru puterea de a lua astfel de decizii
Tutu Oprea a fost un mare profesor al arhitecturii, nefiind niciodată profesor in arhitectură. Curios este ca multi formatori excepționali de viitori arhitecti - Tutu, Costi Ciurea, Serban Nițulescu etc. - nu au fost niciodată profesori la Mincu ci "doar" meditatori, dar lor le păstrează generații intregi de arhitecti o profundă recunoștință pentru șansa de a-i fi format. Eu am avut șansa de a fi avut si la Mincu niste profesori extraordinari: Victor Fulicea, Victor Iliesiu, Corneliu Ghenciulescu, Zeno Bogdanescu, Sorin Vasilescu dar ei sunt o generație care s-a stins. Păcat.
Esti un om deosebit, Toma care ii inspira si pe altii!! Si pe langa faptul acesta ai o minte deschisa, ceea ce inseamna jos palaria!!Sanatate si mult succes in continuare!!
In concluzie, esti un om foarte tare! Mersi pentru poveste. Si eu urmeaza sa am o admitere grea si ma ajuta sa aud astfel de povesti.
Mi a placut tot timpul de tine. Asa cum esti tu , mi se pare ca esti un super tip. Te am ascultat zilele trecute la podcastrul Boomerul si milenialul si am venit aici sa urmaresc filmuletul " Cum am picat la arhitectura!". M a atras subiectul pentru ca sunt inginer constructor si lucrez zilnic astazi cu arhitecti. Vin chiar dintr o familie in care sora mea a dat si ea la facultatea de arhitectura si a picat si ea prima data cand a dat. Mi se pare foarte tare povestea si o sa o tin minte.
Ma gandeam ca si Hitler a picat de 2 ori examenul de arhitectura in Viena. Ce ma bucur ca nu i-ai urmat calea :))
nu e timpul pierdut :))))
Comment-ul asta merita sa se ducă în top
in calitate de comentator top youtube vreau sa zic ca a picat la academia de arte frumoase, ceva pictura
@@pirvubogdan3942 corect, insa stiu ca un profesor din comisie i-a recomandat arhitectura. Si intr-adevar,daca te uiti pe desenele lui, cladirile sunt chiar reusite
A picat la desen (pictorie), nu la arhitectura. A fost indemnat sa mearga la arhitectura dar era prea tarziu :)).
Ai talent de povestitor si o voce calda. O sa iti mai ascult povestile. Eu am facut contabilitate, m-am chinuit 3 ani luuuungi si acum traiesc din scris, pasiunea mea din copilarie.
Toma esti un om superb! Am ascultat cu multa placere povestea ta.
Eu am facut parte la un moment dat dintre cadrele didactice de la Spiru de la o alta facultate decat cea de arhitectura. Unele personaje din cadrul facultatii erau cadre din SRI care pur si simplu ne intimidau si ne impiedicau cand incercam sa producem educatie de calitate. Au fost profesori si din capatul celalalt al spectrului care erau foarte independenti si capabili sa nu fie influentabili. Eu am fost doar asistent acolo si nu prea stiam cum statea treaba atunci. Mai mult m-am speriat cand am vazut ce primitivi si agresivi erau o parte dintre cadrele didactice.
Am impartasit cu tine aceasta poveste pentru ca o vad ca o completare la povestea ta. In Romanai industria educatiei nu a generat cel mai cel mai educativ proces.
Simt ca as avea mai multe sa iti spun, dar acum o sa ma duc direct la final si o sa iti urez numai de bine! 🙏
M-am regasit mult in povestea ta. Eu tocmai am terminat anul 5 si sincer, am ajuns sa urasc ceea ce fac si la 25 de ani incerc sa imi gasesc adevarata pasiune care sa imi aduca satisfactia aceea pe care o caut, sa ma trezesc dimineata fara a-mi uri viata. Intrebarea este, cum faci ca la 25 de ani sa mai gasesti ambitia de a merge mai departe, cand vezi ca toti in jurul tau sunt deja realizati, cu 1-2 facultati si mastere terminate...iar tu...ti-ai mancat 5 ani aici, ti-ai irosit timpul si banii ca sa ajungi un depresiv, lipsit de ambitie si motivatie. E o situatie in care ne regasim multi colegi si ne e greu sa o luam de la zero. Din tineri talentati, inteligenti si cu ambitii mari, scoala asta a luat tot ce era mai bun. imi amintesc si acum prima zi de facultate cand mi s-a zis: Arhitectura este precum un butoi plin de "rahat" iar voi veti ajunge in anul 6 sa fiti ingropati pana la gat. Acum inteleg perfect la ce s-a referit..
eu la 25 de ani credeam că o să am o cariera in desen. standupul era la început, și nu mă știa nimeni și nu venea nimeni la show-uri. ai tot timpul sa schimbi și să găsești ceva sa te bucure
Adela, eu am 33 de ani si am lucrat ca arhitect de cand am terminat Mincu si inca ma mai gandesc uneori sa ma reprofilez...:)) mai ales dupa cate o criza. Rad cand citesc ca esti speriata de faptul ca ai 25 de ani si ai impresia ca ti-au intrat zilele-n sac! :)) Nici o treime din viata!
O sa te socheze dar pe masura ce inaintezi in varsta devii din ce in ce mai relaxat si iti dai mult mai mult timp si ragaz tie insuti... Crede-ma ca ai MULT timp la dispozitie si esti la o varsta la care poti sa cuceresti lumea, trebuie doar sa ai incredere in tine si sa faci orice schimbare simti tu necesara. Sa explorezi liber tot ce ai nevoie ca sa poti apoi sa faci alegeri. Daca te retine ceva sa nu te retina in niciun caz gandul ca “e prea tarziu”!
@@annedrada ciudat ca nu am vazut raspunsul tau decat dupa aproape un an.Luna viitoare termin facultatea. Lucrurile nu s-au schimbat cu mult, decat ca sunt mai batrana cu un an, parerile sunt la fel. Insa comentariul tau m-a facut sa zambesc. Cred ca era ceea ce aveam nevoie sa aud acum cand lucrez la diploma si incerc sa nu o iau razna.
Ma regasesc foarte mult in povestea ta..desi eram cotata la meditatie de catre profesor ca eu si cu o alta persoana sigur vom intra, de restul nu era sigur. Am incercat sa intru de 2 ori la arhitectura si nu am reusit, ceea ce psihic m-a daramat. In schimb, la arhitectura de interior, lucrarea mea a fost aprecitata ca find a doua cea mai buna lucrare. Cand am dat examenul la arhitectura de interior am fost intr-adevar mult mai relaxata, ce-i drept pentru ca inainte de examenul asta mai avusesem si examenul de admitere de la urbanism pe care l-am luat. Desi, foarte fericita de prestatia mea de la arhitecura de interior (si in sinea mea cam asta imi doream sa fac:amenajari de interior), am hotarat sa raman totusi la urbanism, caci in urma unei astfel de facultati aveai un acel ´´ drept de stampila´´ si ma gandeam ca acest drept iti ofera o siguranta mai multa. Cu toate acestea, am ajuns sa fac tot ce mi-a placut sa fac de la bunul inceput si anume sa ma ocup de amanajari de interior si asta fac de 10 ani in cadrul unei firme din Austria unde acolo am invatat cu adevarat. Si ai totala dreptate, este un haos in cadrul facultatii: nu te invata nimeni ci afli doar ce gresesti si daca vrei sa treci de acest examen trebuie sa te incadrezi intr-un anumit sablon. Sinapsele multor profesori nu se pot conecta cand vad ceva ce nu apartine din sistemul lor de gandire si mi-as dori ca pe viitor sa numai existe asemenea tipuri de examene pentru ca efectiv este ca la un concurs de miss univers . nu te incadrezi in anumite standarde de frumusete PA!.. fix asa este si la acest tip de examen.. PS . Ti-am recunoscut lucrarea, pentru ca un an mai tarziu am dat la amenajari, si tin minte cand profesoara mea de arhitectura Daniela (care a reprezentat pentru mine ce a reprezentat Raluca pentru tine) mi-o dadea ca exemplu in special pentru ca era fascinata de imaginatia acelui student care a facut acea lucrare.. si acel student se pare ca tu ai fost. Felicitari!
inteleg perfect :) ma bucur ca ai gasit unde sa inveti! succes mult in continuare!
Prea tare, more more :D!
Maaamă boss.... lacrimi! Până la lacrimi! Ești super tare! Baftă multă în continuare 😘👍❤💪
Imi place foarte mult povestea ta! Am trecut prin ceva asemanator: eram cea mai buna la meditatii si am fost singura care a picat examenul. Nici nu ma gandeam ca nu voi intra! Cateva saptamani mai tarziu am dat admitere la Urbanism, foarte dezinteresata, am si plecat mai devreme din examen, ca sa vad in cadrul rezultatelor ca sunt prima pe lista. In momentul ala nici nu stii daca esti bun cu adevarat sau nu. Un an mai tarziu am dat iar admiterea la Arhitectura si am si absolvit 6 ani mai tarziu, dar acel eveniment chiar m-a marcat la vremea respectiva! Multumesc pentru poveste si succes in continuare!
Salut!
In primul rand felicitari pentru poveste si initiativa, aveand in vederea reach-ul pe care il ai, ajung multe insight-uri si la cei ce nu au avut treaba cu arhitectura. Imi imaginez ca sunt multi altii care au trecut prin lucruri similare, eu spre exemplu, am facut socolescu, pregatire a 11 si a 12 pt arhitectura, admitere arhitectura: 2 si cva, admitere urbanism: 4 si cva, admitere design de produs: in primii 10 la buget ¯\_(ツ)_/¯ .
Acum fac grafica pt jocrui pc/console :)) .
Tine sus munca buna!
Apreciez cand un cineva ! Care lupta cu sine.... si cu restul. Totusi a reusit . Bravo !
Tot respectul și admirația Toma!Ești un om deosebit,m- impresionat povestea și mă întreb ce arhitecți pregătesc facultățile ,după ce am înțeles explicațiile tale!
Ai castigat un membru. Esti extraordinar. Urmaresc cu mare interes tot ceea ce faci. Te felicit! :)
mulțumesc!
M-a impresionat pana la lacrimi povestea, in mare parte pentru ca mi s-a parut foarte trista, dar m-am si bucurat pentru momentul cu ariciul. Foarte bine editat, also!
Ai un stil foarte emotionant de a povesti. Si dincolo de asta, eu stiindu-te din stand up, e foarte validant pentru mine sa vad ca dincolo de succesul pe care ai inceput sa il ai de la un anumit moment esti si tu om :)
Nu m-am uitat inca la toate story-urile, deci sper sa nu fi ratat ceva, dar mi-ar placea sa ne spui povestea cum te-ai apucat de stand up ❤
Salut Toma! ...Accept...si respect...Sunt un contabil (ASE) care toata viata lui a visat ca singurului vis (meserie) este sa fie ARHITECT !!! Era ceva mai mult decat Sf Gheorghe omorand balaurul ... tabloul din camera in care am crescut... La momentul ala (epoca de aur) si la mintea mea de 15-16 ani am considerat ca este cea mai "destepta chestie " de facut ! Dar... pentru ca eram baiat de la tara...provincie... 200 km de BUCURESTI ... profersorii de la Tonitza (unde a insistat tatal meu sa ma inscrie in clasa a VIII a ) au concluzionat ca "baiatul ar fi mai bine sa faca mai mult exercitiu" , am trait si am crezut (foarte multi ani din viata mea) ca eu as fi fost ... cel mult un NONarhitect! Vreau sa iti mai spun ca acum sapte ani am luat hotararea de a-mi da licenta! Mi-am proiectat propria-mi casa ( proiect complet de structura si arhitectura ) care a trecut fara probleme de toate AVIZELE ( Sunt convins ca avizele nu sunt certificate de profesori la arhitectura, dar in ROMANIA, mai important decat un proiect, o idee, o prostie... sunt AVIZELE), am obtinut autorizatii si toate cele si acum ma bucur ca locuiesc in PROPRIA-MI MEA CASA! Dar, sincer , m-ai intristat cu video-ul asta, pentru mi-ai adus aminte ca de 40 ani (de cand cunosc eu) nu s-a mai intamplat nimic...
Arhitectura e cea mai mare țeapă, unul din regretele mele cele mai mari.. nu recomand nimănui!
Și acum țin minte, eram anul 3 și mă întreabă un băiat care știa că sunt la arhi dacă ii recomand, cum e facutlatea etc..eu foarte optimist i-am zis că e fain și că ii recomand cu drag. La 6 luni m-am întâlnit cu el și l-am întrebat dacă a început pregătirea. A zis că am fost singura persoană care i-am recomandat să meargă din vreo 8-10 persoane cu care a vorbit.. am înțeles și eu mai târziu cum stă treaba
100% Inspirație. Povestea ta este confirmarea faptului ca dacă vrei sa nu muncești niciodată în viata, trebuie sa faci ceea ce îți place. Succes!
Ai avut curaj sa ieși dintr-un sistem strâmb după ce ai dovedit că e un loc pentru tine acolo... Felicitări!
O poveste de viata spusa cu suflet. SUPERB!
Multumesc ca ai impartasit experienta asta, e ceva ce nu mi-as fi inchipuit vreodata.
Waw Toma super povestea! Am ascultat-o cu ochii inchisi si am retrait toata acea perioada( de la Oprea spre facultate). Cu corecturile lui, cate emotii aveam, si hasura care niciodata nu imi reusea atat de intensa pe cat o dorea :)),mereu imi spunea sa apas pe creionul ala
exact :) mă bucur că reîntâlnesc oameni care înțeleg și mai bine când zic de Oprea! sper că ești bine! succes la teburi
mai vreau povestiiiii, consider ca esti un om super interesant si ca avem ce invata de le tine, esti tare :D
Multumesc!
Nu am putut da la arhitectura din motive de alta natura, asupra carora nu prea aveam influenta, iar asta m-a frustrat si inca o face uneori. Insa acum ca ti-am auzit povestea si inteleg in ce fel functioneaza facultatile de genul, care de, ar trebui sa promoveze imaginatia si initiativa, ma ajuta sa fiu multumit cu alegerile facute ulterior si implicit mai multumit de mine. Poate astazi nu ne-am mai fi bucurat de micutzul...Toma si de glumele lui daca ai fi intrat :))). Keep up the good work!
Am patit aproximativ la fel.Povestea ta coincide 90% cu ce am patit eu la arhitectură.Imi pare rau sa aud ca asta ai patit si tu.
Toma, mi-a placut foarte mult story-ul. Ai un fel de a povesti si de a monta foarte misto! Plus povestea, care este incredibila si in acelasi timp cu aroma amara locala atat de puternica.
Am ascultat asta lucrand pe niste planuri, mi s-a facut si dor si groaza de Mincu. Dor de niste cursuri in corpul vechi (in special la Fresce) si atelierele fara de sfarsit; groaza de lucratul + predatul pe parcursul intregului an, nu doar in sesiune cum se intampla la restul facultatilor. E cu love/hate arhitectura asta in functie de ff multe variabile, dar conteaza sa iti placa ce a iesit la finalul zilei.
Canalul asta e o surpriza. E bine si asa serios! Felicitari!
Sa-nteleg ca “prea multa imaginatie” este faptul ca ei te-au vazut ca pe un “show off” asa cum te-ai incapatanat sa desezi si ochelarii? :)) (si eu am renuntat, recent, la facultatea de pictura, cam din aceleasi motive.
Ei iau toate cele 500-1000 de planse 50x70 cm si le intind pe pardoseala in sala de sport. Acolo trec printre ele si arunca cu note in functie de ... criterii proprii.
Evident ca le scapa lucruri si daca ii iei la rost, au argumente din limbajul de lemn al profilor comunisti ,,a avut prea multa imaginatie", adica nu a desenat cum se deseneaza la noi la meditatii.
O poveste bine construita, un videoclip bine filmat, munca multa si atentie...3000 de vizualizari....
Abi talent scoate piesa despre zdrente...primele 10 minute...30 000 de vizualizari
Respect Toma!
contează și numele cred, oamenii nu știu că am și eu talent daca nu scriu in nume :)
Poate că am pierdut un arhitect bun, dar am câștigat un Artist Genial ! Felicitări Toma, ești Minunat ! ❤
Multumim pentru inca o parte din viata ta. Povestesti foarte bine :)
Mi am imaginat totul exact ca atunci cand iti imaginezi o carte.Super tare povestea si legatura mai ales!!Dovada faptului ca fiecare om pe care il intalnim in viata asta este un cadou sau o lectie!!!like pt doamna invatatoare dislike pt "deci nu"! Mult succes Toma!!!
Bai nea Toma, sa mai faci genul asta de conținut, pe mine m a captat si am ascultat cu plăcere pana la capăt! Foarte misto!!🤙🏼🤙🏼
mi au dat lacrimile. bravo, Toma!
Realistă și minunată povestire. Și deși apreciez tehnica de storytelling, trebuie să o spun - acela este un melc (care și-a pierdut casa și și - a pus în loc carcase de castane). Toma, ne datorezi acum un desen cu arici - arici!
Pe cat de surprinzator, pe atat de corect:
Au avut dreptate astia - ai prea multa imaginatie, dupa un rand de bunici arhitecti.
Ti-ar fi zburat gandul dincolo de realitatea casei.
E posibil sa fie asa, n-ar fi o observatie daunatoare, clar :)
respect maxim.
succes in continuare.👍
Toma: Da examenul.
Tot Toma: Face de 10.
Proful: 2.
Tot Proful: Prea bun, prea ca la tara!
Multumim ca ai impartasit cu noi aceasta lectie de viata!
Esti un storyteller grozav. Astept cat mai mult continut de genul, mie personal imi place enorm!
Wow super interesant materialul. Multumesc pentru ca ai impartit asta cu publicul.
Deși sunt în sesiune, te-am ascultat cu drag. Mulțumesc.
Scuze pt. mesajul lung!
rezumat: MULȚUMESC pentru aceasta confesiune! După lungi discuții pe subiectul "facultatea de arhitectură" cu toți cunoscuții (din domeniu sau nu), sfaturi de la n psihologi, doctori, etc, cred că aveam nevoie de acest video, ajutându-mă să văd o luminiță, după atâta întuneric.
Nu știu dacă faptul ca am tot amânat să văd acest video, și că l-am urmărit fix azi când sunt în cumpănă (neștiind ce o să găsesc în el mai exact, în afară de detaliul relativ minor din titlu), este un semn.
Deși are o notă tristă (?) prin faptul că, după atâta muncă, și clar talent, ai ajuns să "eșuezi" pe acest plan, neintrând unde ți-ai dorit, și neterminând într-un final facultatea la Spiru după 5 ani, cred că această poveste ajută cumva niște oameni, și unul dintre ei sunt eu.
După atâția ani de muncă [în care m-am descurcat de la ok în sus (!) deși multe lucruri din facultate au fost inexplicabile (ca să nu zic incorecte)] am ajuns în situația de a fi anul 5 și de a-mi pune problema, pe cât de serios se poate, dacă mai are rost să continui, să îmi sacrific în continuare sănătatea mentală - degredată ȘI de tot ce înseamnă UAUIM - pentru ceva ce s-a pierdut în mine în acești ani din acest sistem.
Faptul că și tu ai întâmpinat obstacole cu această facultate, și ai reușit totuși să ajungi așa de sus (chiar dacă nu fix în acel domeniu), aduce foarte multă speranță că poți să iei alt drum, după ce atâția ani ai mers în direcția greșită, că există viață după arhitectură.
Foarte frumos si intetesant felul cum povestesti😊. Este emotionanta povestea ta despre admitere si ma bucur ca are un deznodamant fericit.
perfect descris modul de predare, ala eeee! fix ala e :)))
Desi imi pare rau pentru munca ta depusa si neincununata totusi eu ma bucur ca nu ai intrat la arhitectura ......nu ai fi fost cunoscut atator oamenii , esti o incantare de om chiar asa mic cum esti tu ,ca si comediant te consider genul englez-aristrocrat-intelectual (alta cararcterizare nu am gasit )si nu intelegeam de ce dar cu acesta dezvaluire a vietii tale te admir si mai mult, mult succes in orice iti propui , dai inainte cu tupeu ca esti ok in tot ce faci ,fie desen sau comedie . Toate bune iti doresc.
multumesc la fel!
@@miculToma desi m-a intristat povestea iar faza cu prea multa imaginatie ......prea mult ,de aceea se pierd geniile in tara romaneasca, oricum esti o incantare pentru publicul larg.
De cand am lasat arhitectura (firma, clienti, colaborari etc), mi-am revenit cu sanatatea si cu mintea. Imi pare rau ca nu am lasat-o in anul 5 cand m-am izbit de incompetenta profilor si de problemele birocratice ale scolii... Aceleasi probleme care exista si in primarii / institutii etc..
Pe drumul asta, toti in afara de clienti, inclusiv autoritati, primarii, comisii, institutii etc, iti zic "nu e bine, esti prost", orice ai face. Clientii sunt singurii care iti zic "e super, te pricepi".
Mulțumim pentru relatare și mesaj! Ești cel mai tare!
Salut! Si eu am facut Mincu, mare greseala, dar acum printre altele salvez pisici si oameni care vor sa dea la arhitectura....
si tu? ^^
De ce ...
Eu doresc să dau acolo. Nu ar trebui?
@@geoailincai191 Ar trebui sa te interesezi si ce te asteapta dupa ce termini, facultatea e faina cu plusuri si minurile ei ( in special ce ea ce tine de institutie) , colegii in buna parte sunt oameni faini. Insa tu iti alegi o profesie, si in momentul asta ce se intampla pe piata e destul de trist, intra pe orice site de joburi si vezi cum se compara ofertele din domeniu cu alte meserii pentru care efortul e mult mai mic( tine cont ca e o facultate grea, in care sesiunea o sa ti se para vacanta in comparatie cu restul semestrului cand o sa ai proiecte peste proiecte cu ateliere si tot felul de predari la care vei sta noptile cat pentru 10 alte faculati, ). Vorbeste cu oameni care au terminat si lucreaza in domeniu, intreaba-i in ce consta un proiect, cat efort trebuie depus pentru un proiect, care este relatia cu clientii cu institutiile, cate programe trebuiesa stii ca sa poti lucra(si cand o sa ii auzi pe altii ca se umfla cu pachetul Microsoft Office o sa iti vina sa zambesti pentru ca tu nu ai sa scapi fara sa stii Autocad,Revit,Arhicad, 3d Max, Photoshop, Corel etc ca minim pentru o angajere) cum sunt platiti etc si daca te intereseaza dupa toate astea atunci fa pasul asta.
Foarte tare. Felicitari pentru tupeul de a lua deciziile acelea dificile.
ce interesant ca desenul acela e al tau. eu am intrat in 2003, deci am dat acelasi examen, iar acum dau lectii de pregatire de vreo 10 ani. de altfel tocmai scriu de pe proaspatul canal al lectiilor. nu stiu cat conteaza parerea mea pt tine, dar cred ca adevarul e mai pe la mijloc. in anul 1 am avut un prof care a secat tot cheful de scoala din mine (si am intrat printre primii si eram f pasionat). cand am iesit am ajuns sa plang dupa ce diploma mea, care era ceva f actual ca abordare (mai ales la mom ala) si primea reactii f pozitive a fost primita de o comisie de dinozauri frustrati si aroganti care m-au scarbit de-a dreptul (nu inseamna ca era proiectul ireprosabil sau ca nu avea aspecte tratate in fuga). INSA intre aceste 2 evenimente au fost si destule circumstante in care am fost apreciat, am dat si de cadre didactice bune etc. Sunt destule hibe la facultatea asta si abordarea si mai ales atitudinea unor cadre didactice, dar per total nu e un cacat de facultate, e cu bune si cu rele
Nu am ratat nici o secunda. Nu stiu de ce mi-a placut! Toma! Ur good
thank you!
Extraordinara povestea! Mai vrem!
Mda. Știam că ești special,au fost primul stand-uper căruia i-am dat credit, datorită stilului tău isteț ,dicției si felului in care relatezi. Merçi!
Genial ! Felicitari si succes pe viitor ! Orice sut in fund e un pas inainte ar zice orice roman :)
Ce mizerie de sistem educațional, Toma. Frumoasă poveste. Mai aștept.
Poate conducerea Universitatii ar trebui sa vada clipul. Si eu am renuntat la Facultatea de Arhitectura, desi fusese visul meu, exact pentru stilul subiectivist si orbeste in care se desfasura partea practica. Dincolo de teoria solida, de partea de rezistenta si teoria materialelor, partea de design este complet subiectiva si profesorii sunt "dumnezei".