Craiova - Fiorentina 1973 războiul olteano-florentin 1973

In 1973 Oblemenco punea Craiova pe harta fotbalului european, Craiova invingea cu 1-0 in Banie pe Fiorentina si o elimina cu acelasi scor general din cupa UEFA 1973/74. Este adevarat ca in Italia campionatul a inceput in weekendul urmator pe 7 octombrie 1973, astfel echipa italiana nu avea meciuri oficiale in acel sezon. Abia din 1978 campionatul lor a inceput mai devreme pe 15 septembrie.
FOTBAL VINTAGE | Războiul olteano-florentin, primul episod
Acum 50 de ani, pe 3 octombrie 1973, Universitatea Craiova o elimina pe Fiorentina (0-0, 1-0) în prmul tur al Cupei UEFA.
Fiorentina face parte din acea înșiruire a performanțelor oltene, înainte ca Firoentina cu Passarella, Bertoni, maturul Antognoni și ceilalți să vină la Craiova în 15 septembre 1982, în capitala Olteniei sosise, cu 9 ani mai devreme, Fiorentina lui Radice, De Sisti și a adolescentului Antognoni.
Campioana unei mari iubiri era lider
Oltenii rataseră dramatic titlul în vara lui 1973 în fața lui Dinamo (egalitate la puncte, un singur gol în minus la golaveraj), dar își atașaseră deja sintagma de ”Campioana unei mari iubiri”, lipită pe blazonul lor de Adrian Păunescu. După 9 etape de campionat,U Craiova era lider neînvins în Divizia A, câștigase 7 meciuri și remizase în două, la Jiul și la Rapid, iar la capătul acelui campionat avea să vină primul titlu din istorie. Tribunele stadionului Central erau mereu pline, era vremea talăngilor din alamă, a ”urlătoarei de la stemă”, adică a galeriei conduse de Nicolae Ostrovschi, un tip smead, masiv și pântecos, care vară-iarnă stătea doar în maieu și dirija corul de la tribuna a doua. Pe lângă parcursul foarte bun din campionat, oltenii făcuseră un meci perfect defensiv în tur, la Firenze, pe 19 septembrie, încheiat cu 0-0 și dăător de speranțe de calificare.
A fost cald atunci, de parcă ar fi fost vară, în acea miercure de 3 octombrie 1973. Meciul a început la 3 după amiază, dar tribunele se umpluseră încă de pe la 11 dimineața. Se vindeau înghețată la pahar, suc, mici. Cei mai întreprinzători se descurcau și cu altceva, în cutiile de table, printre puluri(trebuia să-ți omori timpul cu ceva, în orele de așteptare) introduceau, în baloane de cauciuc, anumite lichide care să-i înveselească.
Distribuții de excepție
Au apărut echipele, oltenii,în albastru complet, cu căpitanul Nelu Oblemenco în frunte. Constantin Cernăianu îi trimitea în teren pe: Paul Manta - Victor Niculescu, Alexandru Boc, Petre Deselnicu, Ion Velea - Lucian Strîmbeau, Ilie Balaci (abia împlinise 17 ani) - Teodor Țarălungă, Ion Niță, Ion Oblemenco, Dumitru Marcu. Dincolo, Luigi Radice, fostul mare jucător al Milanului, abia retras (avea 38 de ani) îi alinia pe Superchi - Roggi, Galdiolo, Brizzi, Della Martira - Merlo, Antognoni, Beatrice, De Sisti - Saltutti, Desolati. Erau semeți, îmbrăcați în alb, Antognoni avea 19 ani, iar căpitanul lor, marele De Sisti, decarul, era titular în squadra azzurra.
Oblemenco, bine păzit
Toată lumea se aștepta ca oltenii să năvălească peste reduta italiană, să-l asedieze pe portarul Superchi. Dar n-a fost așa. Oblemenco a fost urmărit pe tot terenul de fundașul Galdiolo, extremele Țarălungă și Marcu au fost luate în primire de apărătorii laterali italieni, iar Fiorentina înțepa pe contraatac, în prima reprză câteva intervenții ale portarului Paul Manta păstrând tabela albă.
Cireșul
Jocul intrase într-o oarecare uzură, galeria lui Ostrovschi mai tăcuse și ea, se părea că vor urma prelungiri. Dar antrenorul Cernăianu (secondat de Constantin Oțet) a făcut,în minutul 78, două schimbări deodată. Au ieșit Țarălungă și Balaci, au intrat Costică Ștefănescu și Bălan. Iulică Bălan era înalt, ciolănos, dădea goluri multe, sărea bine la cap (fusese în juniorat atlet, săritor în înălțime), dar era și deseori surprins în ofsaid, adică în ...cireș, conform argoticii de pe Central.
Și a venit penultimul minut de joc, o fază fixă, o minge înaltă în careul lui Superchi. Portarul Fiorentinei era înalt, avea la dispoziție și mâinile, dar Iulică Bălan, atletul, probabil că a imaginat o ștachetă invizibilă și a sărit și mai sus. N-a lovit mingea bine, mai mult a șters-o, cu tâmpla, cu urechea, poate că și cu umărul, iar obiectul a căzut în fața porții, aproape de linie, de unde Nelu Oblemnco a împins-o în plasă. Cel mai nespectaculos, dar poate cel mai prețios gol al carierei celebrului tunar. Calificare în dauna Fiorentinei, care era echipa de pe locul 4 din întrecerea internă a Italiei, la acea vreme vicecampioană mondială!
O echipă atletică
Spre deosebire de Craiova Maxima, care a fost o trupă prin excelență spectaculoasă, combinativă, tehnică, echipa Craiovei din 1973-74 era o echipă cu talie, cu câțva oameni cu alură de decatloniști. Nu doar Iulian Bălan, dar și Boc, Deselnicu, Oblemenco, erau trecuți de un metru optzeci, ceea ce pentru anii aceia însemna destul de mult. Doar Strâmbeanu și Balaci erau mai mărunței, în rest, și fundașii laterali, și extremele, aveau nu doar tehnică, aveau și forță.
sursa welovesport ro