CURTEA DOMNEASCA DIN PIATRA NEAMT

Curtea şi biserica domnească din Piatra-Neamţ
Biserica "Sf. Ioan" şi Turnul-clopotniţă Situat în centrul oraşului în Piaţa Libertăţii, acest ansamblu arhitectural alcătuit din Curtea Domnească, Biserica "Sf. Ioan" şi Turnul-clopotniţă îşi are începuturile, potrivit izvoarelor istorice, în perioada 1468-1475 fiind ctitorit de Ştefan cel Mare. Din Curtea Domnească s-a mai păstrat doar o parte din pivniţele casei domneşti (unde se află acum o expoziţie muzeală) şi porţiuni din zidul de incintă. Biserica zidită în 1497-1498, monumentală şi elegantă, este caracteristică stilului arhitectural moldovenesc din acea perioadă îmbinând tipul cu plan dreptunghiular şi bolţi semicilindrice cu cel trilobat şi turlă pe naos. Turnul, construit în 1499 din piatră brută şi întărit cu patru contraforturi ce-i subliniază profilul zvelt, are 19 m înălţime. Foişorul de pază a fost adăugat în epoca modernă.Ridicarea spre sfârşitul aceluiaşi secol a clădirii Colegiului Petru Rareş au definitivat acţiunea de distrugere a ceea ce mai rămăsese din fostele Case domnești.
Casele domneşti
În privinţa caselor domneşti, ruinele acestora au fost descoperite în urma cercetărilor arheologice din anii 1954-1955 şi anul 2011. Aceste construcţii se înscriu în rândul caselor cu pivniţă, sistemul fiind foarte răspândit în Moldova. Cele mai apropiate analogii se pot constata la Curtea domnească de la Bacău şi la Curtea de la Hârlău, ambele case domneşti fiind ridicate cam în aceeaşi perioadă cu cele de la Piatra.
Zidul de incintă
Cât priveşte existenţa unui zid de incintă al Curţii domneşti din vremea lui Ştefan cel Mare sau din veacul al XVI-lea, afirmaţia trebuie privită cu mari rezerve, cercetările arheologice de până acum neputând da un răspuns satisfăcător cu privire la soluţionarea acestei probleme. În schimb, certă este existenţa unui zid de incintă al bisericii domneşti ridicat undeva spre sfârşitul veacului al XVII-lea.
Chiar dacă ştirile şi informaţiile despre Curtea domnească din târgul Piatra sunt destul de modeste, totuşi, putem afirma că secolul al XVI-lea reprezintă perioada de maximă dezvoltare, informaţiile documentare interne şi arheologice confirmând o locuire permanentă.
Decăderea Curţii domneşti avea să se producă în prima jumătate a veacului al XVII-lea, motivele fiind diverse. Pe de o parte, avem o masivă concedere a satelor din ocolul de la Piatra, iar pe de altă parte o creştere a importanţei oraşelor din centrul ţării în defavoarea celor din zona subcarpatică. Astfel, pe la sfârşitul primului pătrar al veacului al XVII-lea, această instituţie se prezintă ca fiind una lipsită de numeroasele sate ce-i formau ocolul, cu venituri scăzute şi fără o prea mare importanţă economică, politică şi administrativă. Dar un factor şi mai important al decăderii curţilor domneşti itinerante în general, îl găsim în modul în care curge secolul al XVII-lea. Acesta se dovedeşte a fi unul de tranziţie spre modernitate, în care instituţiile medievale fie vor dispărea, fie vor fi restructurate. Astfel, locul vornicului sau a ureadnicului va fi luat de pârcălab şi de ispravnic, curţile risipindu-se, fie în secolul al XVII-lea, fie la începutul celui următor, aşa cum este cazul Hârlăului.
Necropola medievală
Necropola medievală, situată în zona Pieţei Libertăţii, a beneficiat de o atenţie specială din partea arheologilor, astfel încât, în urma cercetărilor desfăşurate între anii 1978 şi 2011, s-a putut aprecia că perioada de fucţionare a acesteia este cuprinsă între mijlocul veacului al XVI-lea şi mijlocul secolului al XIX-lea.