CRISTIAN TUDOR POPESCU - EMINESCU NU CREDEA ÎN VIAȚA DE APOI, NICI ÎN DUMNEZEU!
ฝัง
- เผยแพร่เมื่อ 15 ต.ค. 2023
- @culturacuvantului
CRISTIAN TUDOR POPESCU - EMINESCU NU CREDEA ÎN VIATA DE APOI, NICI ÎN DUMNEZEU!
În structura sa intimă Eminescu nu era român;
Eminescu era ateu.
Excelent ! Ar trebui redata la TV aceasta emisiune de 3 ori pe zi. Sa ne intre bine in cap cum sta treaba cu Religia !
Da. Una este religia cum au înțeles o oamenii și una este credința
Religia e folosita pt indoctrinarea omului, ca si ideologiile. Credinta= constiinta umana.
Aici CTP a reusit sa puncteze foarte bine multe laturi ale lui Eminescu. In primul rand ca Eminescu era un Rationalist Pur si nu un Poet. Magnific ! Extraordinar CTP-ul. Nici nu se poate da o nota la chestia asta. E mult peste 10 ++ !
Ce prostalan poti fi si tu Razvane , chiar ai primit replica mai jos...... Rasai asupra mea....
Ba ..... nu va e rusine sa vorbiti ????????
daca ar fi sa il descriu oe dumnealui, dl. Cristian Tudor Popescu, asemenea acestui monolog l-as descrie.
Simt cum se regaseste si pe sine in personajul lui Eminescu.
Mult respect!
CTP e de ascultat în orice context!
subscriu
Ditto!
Daaaaa... Foarte adevarat.....
Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină.
Speranța mea tu n-o lăsa să moară
Deși al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.
Străin de toți, pierdut în suferința
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic și n-am tărie.
Dă-mi tinereța mea, redă-mi credința
Și reapari din cerul tău de stele;
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!
©Mihail Eminovici(Eminescu)
Foarte frumos...
Multi isi vor pierde constiinta umana,din motive diverse. " singura conditie pt triumful răului este pasivitatea oamenilor de bine" Edmund Burke.
Înțelept proverb...
S-a reîntors în țară în 1874, stabilindu-se la Iași. A fost director al Bibliotecii Centrale Universitare, profesor suplinitor, revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui, redactor la ziarul Curierul de Iași. A continuat să publice în Convorbiri literare. A devenit bun prieten cu Ion Creangă, pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus în societatea Junimea. Situația lui materială era nesigură și a avut necazuri în familie - când i-au murit mai mulți frați și, pe urmă, chiar și mama. Tot în această perioadă Eminescu s-a îndrăgostit de Veronica Micle. Mandache Leocov sugerează că poetul, plimbându-se adesea prin Grădina Copoului, s-ar fi atașat de un tei multisecular, arbore devenit, ulterior, celebru sub numele de Teiul lui Eminescu: „Aici, la umbra teiului, ieșenii îl întâlneau frecvent pe marele nostru poet, fie alături de Veronica Micle, fie alături de bunul său prieten, Ion Creangă. [...] După plecarea lui la București, ieșenii au botezat acest tei Teiul lui Eminescu”.[64]
În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propus îmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi românești. Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea Junimea. Rămas fără serviciu, Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale din gazeta oficială a primăriei Iașului, Curierul de lași, unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. A frecventat cu regularitate ședințele Junimii. De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa din cartierul Țicău al Iașilor. Cu ocazia unui drum la București s-a împrietenit (amorezat) cu Mite Kremnitz, o doamnă de companie a reginei Elisabeta, cunoscută prin intermediul lui Maiorescu. Totuși, Veronica Micle a rămas iubirea vieții sale.
În 6 martie, într-un raport adresat lui Maiorescu, ministrul Educațiunii, a înaintat o listă bogată de tipărituri și manuscrise vechi pentru achiziționare, iar pe 14 martie, în cadrul prelegerilor publice ale Junimii, a susținut o conferință pe care a tipărit-o ulterior în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influența austriacă asupra românilor din principate.
În 26 mai a înaintat Ministerului Educațiunii un raport elogios asupra unei cărți didactice alcătuită de Ion Creangă și de alții. În 3 iunie, schimbându-se guvernul, Eminescu a fost pus în disponibilitate prin Decretul domnesc nr. 1013. În 15 iunie a primit scrisoarea lui Titu Maiorescu prin care i s-a propus funcția de revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui. În 22 iunie, prin raportul său către Ministerul Educațiunii, Dimitrie Petrino a cerut ca Mihai Eminescu, fost bibliotecar, să fie urmărit pentru obiecte și cărți „sustrase”. Ca atare, Ministerul a înaintat raportul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
În 1 iulie a fost invitat să-și ia în primire noul post de revizor, iar în ziua următoare a predat biblioteca lui Dimitrie Petrino, autorul broșurii criticate de Eminescu în articolul său O scriere critică. Tot în această vreme a fost înlocuit și de la școală din cauza grevei declarate de elevii unor clase. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferințelor cu învățătorii din județul Iași. A remarcat pe institutorul Ion Creangă de la Școala nr. 2 din cartierul Păcurari, Iași. Pe data de 15 august s-a stins din viată la Ipotești, mama poetului, Raluca Eminovici.
În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a școlilor din județul Vaslui, iar, în 17 decembrie, judecătorul de instrucție în cazul raportului înaintat la Parchet de către Dimitrie Petrino a declarat că „nu este loc de urmare”. În 20 septembrie 1877 i-a comunicat lui Ioan Slavici că se simte din ce în ce mai singur, iar în 12 octombrie a precizat către același că Iașii i-au devenit „nesuferiți”. În a doua jumătate a lunii octombrie, fiind invitat să intre în redacția ziarului Timpul, Eminescu a părăsit Iașiul și a venit la București, unde s-a dedicat gazetăriei.
Multumim,cu eruditia dumneavostra ne aduceti foarte multe cunostinte desire marble nostru genius,pacat ca anii pe care is am nu-mi permit sa va aduc elogii si multi recunostinta peste ani.Sunteti atat de correct si bine documentat ,dandu-ne Sansa sa primim cunostinte pe care umila noastra cunoastere nu le poseda.Mii de multumiri.
Unde e carte multă,e și prostie multă!Orice progres te poarta la regres!Adica in alte cuvinte "Somnul rațiunii naște monștri 😂😂
Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!
Noi, cei din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-nendurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!
M. Eminescu - Rugăciune
Foarte frumos!
Pușche pe limba ta!
Eminescu a fost ateu și nu credea nici în Dumnezeu și nici în mă-sa fecioară.
A spus și Corneliu Vadim Popescu în această emisiune despre nedredința poetului național.
O analiza adanca, realista. Ce spune CTP despre Eminescu, as fi spus si eu, daca m-as priceput la vorbe la fel de bine. Sigur, fiecare il vede pe Eminescu dupa cat poate sa cuprinda cu propria gandire.
Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876, fiind nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator. Până atunci el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui, funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului, Titu Maiorescu. Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chițu, Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar, în 3 iunie 1876, și a lucrat ca redactor la Curierul de Iași, publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști. O parte din articolele publicate de Eminescu în Curierul de Iași au fost tipărite de Ion Scurtu în antologia sa M. Eminescu, Scrieri politice și literare, vol. I (1905).[74] La inițiativa lui Maiorescu și Slavici, Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul, organul oficial al conservatorilor, unde a rămas în următorii șase ani.
În 1877 s-a mutat la București, unde până în 1883 a fost redactor, apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul Timpul. A desfășurat o activitate publicistică excepțională ce i-a ruinat, însă, sănătatea. Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile, Luceafărul etc.).
Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. În schimb, a citit în mai multe rânduri poemul său Luceafărul (tradus ulterior de Mite Kremnitz în limba germană) în cadrul ședințelor Junimii lui Titu Maiorescu. Este văzut deseori în casă la Maiorescu. Pe 1 ianuarie, la gazetă, Eminescu este "flancat" de un director și un comitet redacțional care urmau să-i tempereze avântul său gazetăresc polemic. Reorganizarea redacției este însă inoperantă, fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. În 13 septembrie, în absența poetului probabil, se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu.
În luna ianuarie a anului 1883, Eminescu este internat pentru o vreme în spital. În lipsa lui se citește, în casa lui Titu Maiorescu, în două rânduri, „Luceafărul” în limba germană.
acestei scrisori. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaților o petiție, din partea unui număr de cetățeni din toate părțile țării, pentru un proiect de lege prin care să se acorde poetului o pensie viageră de către stat. Propunerea a fost susținută și de Mihail Kogălniceanu. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. Între timp, Veronica Micle a venit la Botoșani și l-a determinat pe Eminescu să se mute la București. Astfel, din 15 aprilie, poetul s-a stabilit definitiv la București. Aici a avut o modestă reluare de activitate literară. În 23 noiembrie proiectul de lege cu privire la pensia viageră a trecut la Senat, unde era susținut de Nicolae Gane ca raportor. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului următor.
Aveti dreptate!Nu credea!
Are și o poezie în sensul ăsta:
„Eu nu cred nici în Iehova
Nici în Buddha Sakya-Muni,
Nici în viață, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii.
Visuri sunt și unul și-altul
Și tot una-mi este mie
De-oi trăi în veci pe lume
De-oi muri în vecinicie.
Toate aceste taine sfinte,
Pentru om frânturi de limbă
În zadar gândești, căci gândul
Zău nimic în lume schimbă.
Și fiindcă în nimica
Eu nu cred, o, dați-mi pace
Fac astfel cum mie-mi pare
Și faceți precum vă place.
Nu’nvăluiți a mea gândire
Nici cu stil curat și antic,
Toate-mi sunt de o potrivă
Eu rămân ce-am fost:- romantic.”
(Mihai Eminescu)
În 6 august 1879 a murit profesorul universitar Ștefan Micle. Astfel, Veronica Micle, văduvă de acum, a venit la București și l-a rugat pe Eminescu să intervină pentru urgentarea pensiei sale. Împreună au făcut mai multe planuri de căsătorie - rămasă neîmplinită.
Într-o scrisoare din 1880 către sora sa, Henrieta Eminescu, s-a plâns că are mult de lucru și că este bolnav trupește, dar, mai mult, sufletește. Din partea familiei sale a primit numai imputări, în special din partea tatălui său. Nu a avut nici timp, nici dispoziție, să-l felicite măcar pe Matei Eminescu, care-i trimisese invitație la nuntă. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. Atunci nu a publicat decât o singură poezie. Între timp a renunțat la orice gând de căsătorie cu Veronica Micle.
Cine recunoaste versurile nu va spune ca Eminescu a fost un crestin ci din contra :
"O, Satan! geniu al desperarii!
Acum pricep eu gandu-ti, caci zvarcolirea marii
Traieste-acum in mine. Pricep gandiri rebele
Cand ai smucit infernul ca sa-l arunci in stele,
Dezradacinasi marea ca s-o improsti in soare,
Ai vrut s-arunci in caos sistemele solare.
Da! ai stiut ca-n ceruri, raul, nedreptul, trona,
Ca secole natange l-adora, l-incorona,
stiai c-asa cum este nu poate a fi bine!
Ca nu poate nedreptul etern ca sa domine.
O! de-as vedea furtuna ca stelele desprinde,
Pe cer talazuri mandre inalta si intinde,
si nourii ca sloiuri de gheata aruncate,
Sfarmandu-se de-a sferei castele instelate
Cerul din radacina naltandu-se decade,
Tarand cu sine timpul cu miile-i decade,
Se-nmormanteaza-n caos intins fara de fine,
Zburand negre si stinse surpatele lumine.
Eu cred ca asemenea poet nu are ce cauta in manualele scolare ale crestinilor!
Deaseneni si Luceafarul este o oda inchinata lui satan !!!
Opera poetică eminesciană a fost divizată de destinul poetului în două secțiuni, prima - cea antumă - a fost publicată în timpul vieții poetului de Titu Maiorescu la editura Socec, cu puțin timp înainte ca mintea acestuia să se întunece în 1880. Cea mai mare parte a creației sale a rămas în manuscris, predate de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei Române, unde au fost folosite inițial de Perpessicius pentru ediția critică, inițiată în 1939 la Editura Fundațiilor Regale Regele Carol al II-lea și finalizată abia în anul 2000. Manuscrisele au rămas multă vreme nefolosite, iar criticii au considerat că ele conțin bruioane sau simple schițe ale operelor neterminate și din acest motiv Titu Maiorescu nici nu și-a pus problema posibilei lor editări. Criticul literar care le-a pus într-o lumină cu totul specială a fost George Călinescu, cel care își va susține doctoratul în literatură pornind de la nuvela postumă Avatarii faraonului Tla și care va recompune imaginea întregii opere în magistrala sa monografie Opera lui Mihai Eminescu, un studiu în patru volume, editat inițial la Editura Fundațiilor Regale Regele Carol al II-lea pentru Literatură și Artă, în perioada 1934-1936.
După schimbarea de regim politic din 1947 poezia lui Mihai Eminescu a fost grav cenzurată, iar în manualele școlare au pătruns doar câteva texte, printre ele fiind poezia „Împărat și proletar", iar opera lui a fost redusă la o suprafață foarte mică și înlocuită de poetica poeziei proletcultiste, specifică acelei epoci. Exegeza eminesciană a revenit la nivelul ei abia după 1965 prin câteva momente semnificative, trebuind menționate în acest context studiile unor eminescologi ca Ion Negoițescu, Rosa del Conte, Ioana Em. Petrescu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Petru Creția, Ilina Gregori care s-au adăugat canonului eminescologiei interbelice, la care și-au adus contribuția mari critici sau stilisticieni literari precum Tudor Vianu, Perpessicius, Dumitru Caracostea etc.[79]
„În universul operei, proza se arată ca o densă complementaritate de idei și imagini a poeziei, pe care, în numeroase feluri, o duce mai departe și o explică. Ne întrebăm adesea cum s-ar înțelege structura roului titanic ori demonic din poezia eminesciană dacă n-ar interveni paginile cu motivări ample și coerente adânc din Geniu pustiu ori Sărmanul Dionis? Sau cum s-ar pătrunde în lupta eroului cu categoriile de spațiu și timp fără elucidările filosofice din Sărmanul Dionis? Trecerile de la o ipostază filosofică la alta, modificările în concepția despre lume și erou a poetului, raportul dintre gândul filosofic și ideea mito-poetică sau imagine se limpezesc numai luminate de proză, care oferă adesea și valori estetice de mâna întâi.”
-Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu-cultură și creație
Un moment semnificativ al contestării poetului (de către un grup de critici literari consacrați, din care făceau parte Nicolae Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, un politolog - profesorul de științe politice Cristian Preda, dar și de un număr de tineri scriitori, și anume de cel care coordonase numărul, redactorul Cezar Paul-Bădescu, Răzvan Rădulescu, T.O.Bobe sau studentul Marius Chivu) l-a constituit numărul 265 din 1998 al revistei „Dilema", care a stârnit o reacție foarte puternică a lumii culturale românești, dar și a jurnaliștilor de la diverse publicații, toate aceste reacții fiind adunate de Cezar Paul-Bădescu într-o antologie intitulată „Cazul Eminescu". Acesta a selectat numai reacțiile emoționale și a trecut cu vederea pe cele avizate care veneau din partea unor eminescologi ca Ilina Gregori, Eugen Simion, Ștefan Cazimir etc.[80
Mihai Eminescu a fost crestin si patriot. Imnul scolii copiilor mei este poezia lui Eminescu inchinata Maicii Domnului.
Crestin nu cred ca a fost pentru ca era mare iubitor de lume ,care i-a adus si moartea ,in opera lui nu se regaseste slava lui Dumnezeu ci mai degraba cealalta ,satanista .Dedicand o poezie Mariei nu-l ridica la rangul de sfant ci ramane ancorat in intuneric pentru ca poezia lui nu a adus slava Creatorului ci creatiei si demonilor lui lucifer ,Dumnezeu sa va dea lumina!!
biserica păstrează limba şi naţiunea şi e prin aceasta cea mai înaltă instituţiune de cultură”. Biserica Ortodoxă este la Eminescu:,,maica spirituală a neamului românesc, cea care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică şi care a fost azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are Stat” Mihai Eminescu a fost profund creştin, afirmând că:,,Istoria omenirii este desfăşurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mişcă un fir de păr din capul nostru fără ştirea lui Dumnezeu”. Prin 1924, Slavici scria că Mihai Eminescu avea ideea construirii unei mari catedrale la Bucureşti, lăcaş pentru pomenirea eroilor Războiului de Independenţă şi loc de rugăciune pentru mulţi creştini, aşa cum Ştefan cel Mare şi Sfânt, în urma fiecărui război câştigat, construia câte o mănăstire, ca gest de mulţumire lui Dumnezeu pentru victorie. Restul bla bla bla bla bla
Mihai Eminescu
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Şi tremură brazii
Mişcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur’ copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Ş-a Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.
Primul traducător al lui Mihai Eminescu a fost scriitorul maghiar József Sándor, care a publicat în anul 1885 traducerea poeziei Atât de fragedă..., sub titlul Cseresznyefa fehér virága (Floare albă de cireș). Al doilea traducător al unei opere eminesciene a fost preotul greco-catolic Laurențiu Bran, care a publicat, de asemenea, traducerea în limba maghiară a unor poezii ale lui Mihai Eminescu în anul 1889.[81]
Poate să fie Eminescu orice natie ,evreu, ungur, rus sau chiar țigan că tot îl respect ca om ,ca poet ,Eminescu este una din valorile românești pentru care sunt mândru că sant român ❤❤❤
Incontestabil. Și eu sunt mândru.
N-ati citit poezia cu atentie: fraza citata, apropo de religie, apartine nu poetului, ci unui "copil sarac si sceptic al plebei proletare". Parerea poetului este exprimata in final: "ca vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi." Nu ma asteptam la o asemenea gafa literara din partea dvs.
De ce nu aud derbedei care ne conduc?..puneți dimineața în loc de știri...la școală...in licee ma refer..
La început vorbește despre viziunea asupra religiei ca îndobitocire și prostire, apoi despre beneficiul pe care Biserica îl are în coagularea și educarea poporului și în conservare valorilor considerate vitale pentru supraviețuirea sa. Doar mie mi se pare că se contrazice?
Cristian Tudor Popescu este ateu si de aceea il face pe Eminescu tot ateu. Se bazeaza pe doua exemple. O poezie si o scrisoare. In "Imparat si proletar" Eminescu condamna religia, ca o forma corupta. Avem insa alte poezii: "Inviere", "Rugaciune", "Dumnezeu si om", "Rugaciunea unui dac", "Din lira sparta" unde vedem ca vorbeste despre Dumnezeu sau Iisus, sau fecioara Maria.
Apoi avem scrisori catre rude unde foloseste tot timpul referinte la Dumnezeu. In 1886 Eminescu a fost de sfintii Gavril si Mihail la Manastirea Neamtului unde s-a spovedit si s-a impartasit. Intre 1882 si 1884, in mai multe randuri Eminescu propune unor prieteni sa se calugareasca. In nr. 86 din aprilie 1878 al revistei Timpul scrie un articol cu ocazia Pastelui si termina cu urmatorul text "Ba credem c-a înviat Hristos în inimile sincere cari s-au jertfit pentru învăţătura Lui, credem c-a înviat pentru cei drepţi şi buni, al căror număr mic este, dar pentru acea neagră mulţime, cu pretexte mari şi scopuri mici, cu cuvânt dulce pe gură şi cu ură în inimă, cu faţa zâmbind şi cu sufletul înrăutăţit, El n-a înviat niciodată, cu toate că şi ei se închină la acelaşi Dumnezeu. (…) Puţini sunt cei aleşi şi puţini au fost de-a pururi. Hristos au înviat!”
Deci Eminescu cu pana lui scrie ca crede in Iisus cel inviat, iar CTP ne spune ca era ateu. Mai cititi domnule Tudor Popescu! Eventual cele 12 carti pe care le-a scris istoricul si criticul literar Tudor Nedelcea despre Eminescu si care afirma: "„Am cercetat toate cele 15.000 de pagini ale manuscriselor lui, în care se găsesc texte extraordinare despre Dumnezeu necunoscute publicului larg. El scrie că «Dumnezeu e unic», că «Dumnezeu și Adevărul sunt același lucru», că «nu se mișcă un fir de păr din capul omului fără știrea lui Dumnezeu» și multe astfel de lucruri."
Acesta este stilul lui CTP: excesiv analitic. Dornic de a descoperi și a vedea ceva acolo unde alții văd altceva. Îi respect opiniile, uneori le aprob și le admir, dar și Dv. aveți dreptate... CTP spune că în scrisoarea către Veronica, Eminescu, chiar dacă nu crede, simte nevoia de a se ruga, pentru că toți o simțim, fie credincioși sau necredincioși...
Nu suntem credinciosi sau atei sau agnostici toata viata ...toti trecem la un moment dat prin prin fiecare stare . La urma urmei ,credinta/necredinta este o optiune .
@@LATIN75
Intr-adevar, este o optiune care se manifesta in functie de directia in care suntem manipulati de-a lungul vietii....Daca analizam catusi de putin elemantele componente ale oricarei manipulari, le regasim absolut pe fiecare in parte la liniuta in religia crestina si probabil si in restul religiilor de pe planeta, pe care nu le-am studiat inca. Identitatea este de unu la unu. Astfel, totul devine foarte limpede: unde este prezenta manipulara, adevarul lipseste aproape cu desavarsire pentru ca adevarul si realitatea se sustin prin ele insele si nu au cum sa aiba vreodata nevoie de metode si instrumente de manipulare pentru a se impune in mintea omului, doar minciuna/neadevarul au nevoie de asemenea metode...
Ati citit vreodata vreo carte care trateaza domeniul manipularii psihologice, narcisismul sau psihopatia? Incercati sa studiati acest domeniu si o sa recunoasteti acolo un tipar de comportament, niste etape, niste instrumente/metode de manipulare specifice, pe care, pe absolut fiecare dintre ele in parte, fie ca va convine sau nu, fie ca sunteti dispus sa recunoasteti sau nu, le-ati mai intalnit undeva....Va las sa le descoperiti si sa le recunoasteti singur. Apoi, daca sunteti cat de cat onest si daca nu sunteti afectat de disonanta cognitiva, o sa va puneti fireasca intrebare: care altul ar putea fi motivul pentru care religia se foloseste exclusiv de metode manipulative daca ea ar avea ca obiectiv adevarul suprem?! Mai pe romaneste se foloseste de instrumente manipulative pentru a impune "adevarul"?! Nu are cum sa existe asa ceva...
@@culturacuvantului Sunt de acord cu dv. Si eu am respect pentru CTP care vede clar in multe probleme, dar din pacate nu este infailibil. Are exagerarile lui si o anumita intransigenta, dar chiar si asa cred ca CTP este necesar spatiului public romanesc.
😮
Stie omul ce vorbeste!
Am aceeași părere...
stie ce vorbeste, asta e si mai socant !
geniala remarca, domnilor !
@@culturacuvantului Nu stie prea mare lucru, daca la un moment dat in viitor., trebuie sa creada in cineva sa ceva, ? pana atunci ce a facut?
N-aș putea să știu ce a făcut@@adriandragne5996
Stie cineva vreo poezie in care sa-l laude pe Domnul nostru Isus Hristos ?
Iata ce spune sf ap.Ioan.
"1 Ioan 4-VDC
1Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh, ci să cercetați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit mulți proroci mincinoși. 2Duhul lui Dumnezeu să-L cunoașteți după aceasta: Orice duh care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; 3și orice duh care nu mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul antihristului, de a cărui venire ați auzit. El chiar este în lume acum. 4Voi, copilașilor, sunteți din Dumnezeu și i-ați biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. 5Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume și lumea îi ascultă. 6Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaștem duhul adevărului și duhul rătăcirii. Amin
Fir ar să fie ,credinciosul uită că oricare dintre cărțile sfinte din orice religie au fost scrise ,repet scrise ,și fiecare profet ,apostol ,nebun ,posedat sau doar om bun ,visator sau utopic au fost reinterpretate de miile de urmași în interesul individului sau al grupului ,așa că ne rămîne doar educația și curiozitatea perpetuă și sufletul tînăr !
Aveți dreptate. Fiecare orientare religioasă le-a tradus așa cum i-a picat mai bine...
@@culturacuvantului dacă doriți să cunoașteți adevărul citește Biblia dacă doriți să cunoașteți pe Dumnezeu citește Biblia dacă doriți să cunoașteți voia lui Dumnezeu pentru om citește Biblia. Dacă doriți să cunoașteți planul lui Dumnezeu cu oamenii citește Biblia .dacă doriți să cunoașteți începutul omeniri dar și sfârșitul și locul unde va merge fiecare om după moarte citește Biblia .BIBLIA ESTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU OAMENI PENTRU A CUNOAȘTE PE DUMNEZEU SI VOIA LUI . BIBLIA A AVUT CEI MAI MULȚI DUȘMANI CARE AU DORIT SĂ O DISTRUGĂ. NA FOST APĂRATĂ CU SABIA SI TOTUȘI O AVEM PE NOPTIERĂ IN LIBRĂRIE SI ASTA E UN MOTIV CĂ BIBLIA ESTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
Așa voi face. Mulțumesc pentru sfat.
@@culturacuvantului aș avea o sugestie dacă doriți să citiți să începeți cu evanghelia după Ioan
ok. Mulțumesc.
( ..dacă vreți să-l comentati cel mai corect pe Eminescu ar trebui sa tăceți/tăcem...;)
Da, și tăcerea poate fi un răpuns, dar nu pentru oricine
@@culturacuvantului (..asta se vede cu ochiu' liber ...;;)
Căci expresia lui Eminescu, morți sunt cei muriți, se referea foarte clar doar numai la moartea omului de lut , nu-și la moartea omului cu chipul nevăzut făcut,după asemănarea lui Dumnezeu, care este caracterul evlaviei, eu nu mă îndoiesc că Eminescu nu a descoperit, că Biblia face referire la doua morți, moartea omului de lut,si moartea omului cu chip DIVIN, nevăzut asemenea chipului lui D zeu cel Nevăzut.
Citat din biblie ; Nu vă temeți de cei care pot ucide numai trupul, și pe urmă nu mai pot face nimic, ci temeți vă de cei care odată cu trupul pot ucide și omul , suflet
RUGĂCIUNE
Craiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalța-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupra-ne coboară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!
Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pamântului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!
RĂSAI ASUPRA MEA
Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
în noaptea gândurilor mele vină!
Speranţa mea tu n-o lăsa să moară,
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
îndurătoare-asupra mea coboară.
Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie,
Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Si reapari din cerul tău de stele
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!
Și chiar de-ar fi fost ateu, cu ce vă justifica necredința!?Cu ce credea el?
Nu uita domnu Cristi
că Eminescu coment
ce ziceau ăia în cea taverna mohorâta.
Mai conștientizați că așa biserici(....)si-au pierdut busola de mult timp.
Doar Hristos este Adevărul ! Doar El e tot din ce ave nevoie.
Dacă cu tot dinadinsul îl, vreți să-l găsiți, indubitabil El, se lasă aflat! Chiar se poate din dumneavoastră a a ajunge un apărător al valorilor creștine autentice. Mii și mii, atei ca dvs. au făcut-o
Vă pup , cu respect!
Teatru și film
Eminescu, Veronica, Creangă. Film de Octav Minar, 1914, casa de filme Pathé, imaginea: Victor de Bon. Loc de depozitare actual: Arhiva Națională de Filme. Durata 23'. Prima parte: docu-dramă, a doua parte: poem cinematografic, cu poeme recitate pe imagini exotice (Italia, Egipt).
Geniu sublim (Eminescu), scenariu de film, scris în 1966 de scriitorul Cristian Petru Bălan și achiziționat oficial de Centrul Cinematografic București, secția scenarii film, în 1967. După emigrarea autorului în America, scenariul a fost publicat în 1996, la editura Western Publishing din Chicago, câteva exemplare existând și în România (Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Centrală Universitară din București ș.a.).
În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, regizorul Emil Loteanu a regizat filmul artistic de televiziune Luceafărul, despre viața și creația poetului Mihai Eminescu.
Nu pot nega ca dl. C.T. Popescu este un renumit inginer sau ziarist, dar expertiza domniei sale in studii eminesciene este superficiala.
Intentionat sau din necunoastere, domnia sa omite cateva aspecte dintre care mentionez:
1. Eminescu a scris si poezii profund religioase, de ex. Rugaciune.
2. Eminescu nu a negat niciodata public existenta lui Dumnezeu si nu a luptat contra religiei.
3. A analiza o convingere a unui un om doar dintr-o secventa nu reflecta realitatea. O poezie e scrisa intr-un moment unic de inspiratie, influentat efemer de secvente din viata personala a poetului.
4. Prietenia cu Creanga ne face sa intelegem tangential ca aveau puncte de vedere comune, deci era cumva religios.
Nu intelegem de ce se tot chinuie pretinsi experti sa ne destructureze atasamentul de valorile religioase. Cred ca oamenii religiosi sunt greu de convins sa accepte ideologia de gen, consumarea gandacilor etc, adica sunt mai greu de suspus....
Aici CTP greșește profund
Eminescu se referă la trup. Da, morți sunt dar sufletul nu moare. A scris o poezie grozavă Maicii Domnului. De ce nu vorbește și despre asta? Ce nefericit trebuie sa fie! Nu era ateu. Vorbește prostii. Un credincios mai mare, mai filozof, decât Eminescu, nu există. În Luceafărul explica Universul întreg
Sofist pana in madura oaselor. Cum o fi sa stii ca minti si ca faci rau ? Imi amintesc scrierile sf anterioare 1989. Pacat de talentul sau care ne-a bucurat atunci. E o frustrare trista si dezamagitoare. Pentru mine, dincolo de adevarurile pe care le furnizeaza uneori, e o mare dezamagire si tristete!
În măsura în care-l cunoașteți mai bine decât mine, pot să spun că vă înțeleg.
EMINESCU ERA PREA DESTEPT CA SA PUNA BOTUL LA RELIGII !!!
Absolut!
Stiti ca vrut sa se calugareasca? Stiti ca s-a spovedit si impartasit la Manastirea Neamtului? Stiti ca a scris un articol cu ocazia Pastelui in Timpul, in care spune ca el crede in Iisus cel inviat? Iata un citat din scris de Eminescu in Timpul: "Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e."
Eu știu și înțeleg ceea ce spuneți. Și cred că, în același timp, ar trebui să-i admirăm opera sa genială. Fiecare geniu a avut mai mult sau mai puțin o viață personală cu particularitățile ei. Dacă vrem musai să cîutăm pete în soare, până la urmă le vom gasi. Dar, întreb, la ce folos? Soarele va străluci la fel și azi și mâine...
Geniile si inteligentii sunt atei
@@mariabratu4273
Nu este adevărat, au existat și există savanți și artiști credincioși.
Mihai Eminescu în conștiința publică
Mihai Eminescu, considerat după moarte poetul național al României, a rămas în conștiința publică prin scrierile publicate antum și postum, prin adaptarea operei sale în teatru, muzică și film sau prin omagierea în numismatică și filatelie.
Numeroase mituri sau teorii ale conspirației au fost propagate despre viața și moartea lui Eminescu. Printre ele se numără teoria asasinării sale de către agenți ai Austro-Ungariei cu ajutorul prietenului și colaboratorului său, Titu Maiorescu.[26][27]
O, Satan! geniu al desperarii!
Acum pricep eu gandu-ti, caci zvarcolirea marii
Traieste-acum in mine. Pricep gandiri rebele
Cand ai smucit infernul ca sa-l arunci in stele,
Dezradacinasi marea ca s-o improsti in soare,
Ai vrut s-arunci in caos sistemele solare.
Da! ai stiut ca-n ceruri, raul, nedreptul, trona,
Ca secole natange l-adora, l-incorona,
stiai c-asa cum este nu poate a fi bine!
Ca nu poate nedreptul etern ca sa domine.
O! de-as vedea furtuna ca stelele desprinde,
Pe cer talazuri mandre inalta si intinde,
si nourii ca sloiuri de gheata aruncate,
Sfarmandu-se de-a sferei castele instelate
Cerul din radacina naltandu-se decade,
Tarand cu sine timpul cu miile-i decade,
Se-nmormanteaza-n caos intins fara de fine,
Zburand negre si stinse surpatele lumine.
Daca dracu stapaneste 90% din tara asta este normal ca un poet care ii scrie ode sa fie ridicat la rangul de " national" !! Doamne ocroteste-ne de rataciri !!!
De acord cu CTP. Ce aveți cu ateismul,voi cei ce folosiți religia ca pe un partid"cine nu-i ca noi,e împotriva noastră",mergeți în rai și trăiți veșnic,dacă asta vreți,nu mai judecați pe nimeni după mintea voastră și apropo de cultura cuvîntului"la început a fost Cuvîntul și cuvîntul era cu Dzeu și cuvîntul era Dzeu"...ce caută cuvîntul Apocalipsă,inventat de religie și plantat în mentalul colectiv ? Asta este"sămînța"plantată de voi religioșii,care a crescut și s-a făcut mare acum,totul este pregătit ptr exterminarea speciei umane și vă simțiți mîndri de voi,abia așteptați asta,socotinduvă singuri,pe voi"curați"și pe ceilalți"murdari",asta este lucrarea voastră religioasă.
Dacă erați deștepți și umani,acest cuvînt"apocalipsa"nici măcar nu trebuia rostit sau gîndit...niciodată.
Ați devenit astfel,dușmani ai omului și al viitorului umanității...de dragul unui vis nebun de nemurire😢.
Total de acord cu Dv.!
Voi uitați un lucru despre Eminescu, înainte era propaganda cu teoria evoluției mai cunoscută decât acum, pentru că se făceau foarte multe demonstrații, pe atunci atât se știa, dar asta nu înseamnă că e și corect, vedeți cazul doctorului Moody, s au făcut studii științifice cu referire la viața de apoi.
Domnule CTP, nici d-voastra nu sunteti ateu...Nu va puteti lauda cu ateismul decat in masura in care desfiintati ideea de Dumnezeu asa cum este ea zugravita de religii...Eminescu a fost o fiinta umana cu slabiciuni si dileme pe care le experimenteaza orice om rational...Dar probabil ca ati citit articolul scris de A Vlahuta in legatura cu vizita pe care acesta i-a facut-o lui Eminescu pe Strada Plantelor in Bucuresti...Marturisirea credintei in Dumnezeu care izvora din arta poetica a lui Eminescu in timp ce recita transpus in fata lui Vlahuta este dincolo de orice comentariu...Si aceasta marturisire venea din gura unui om chinuit si osandit pe nedrept...care in mod natural trebuia sa-si duca ateismul la concluzia finala adica la revolta sugrumata a unui Prometeu inlantuit...Nu a fost asa...Eminescu a murit impacat cu sine cu oamenii si mai ales cu Dumnezeu prin Isus Hristos despre care vorbea ca despre Mantuitorul sau. Eminescu a ascuns sacrul in profan a protejat margaritarele de gura porcilor si lucrurile sfinte de coltii ascutiti ai cainilor gata sa sfasie! Pacat ca Eminescu nu s-a nascut in fazele timpurii ale Reformatiunii europene...S-a nascut prea tarziu in vremea in care protestantismul se confrunta cu atacul "inaltei critici". Si era absolut natural ca Eminescu sa fie prins in aceasta capcana pentru un timp...In mod paradoxal, ortodoxia care se opunea modernitatii i-a salvat sufletul in ultimele momente ale vietii prin refugiul sau in zona mistica....Asa cum probabil o sa va refugiati si d-voastra intr-o buna zi si nu e departe acea zi va asigur, cand fiecare fiinta de pe planeta asta va avea de ales in mod lucid, in plinatatea facultatilor spirituale si rationale intre Christ, glorificat vizibil marturisit in sfintii Lui asa cum spune cartea lui Enoh, citat de Iuda si ultima carte jucata de Antichrist! Eu cred ca l-ati ales deja pe Christ, domnule Christian Popescu, pentru ca sunteti de fapt Christian! Doamne ajuta! Voltaire, care si-a scos palaria in fata unui cortegiu mortuar...Domnule Voltaire parca spuneai ca esti suparat pe Dumnezeu, se mira cu voce tare una dintre cunostiintele sale...Ne salutam, dar nu vorbim, a venit raspunsul sec si calculat al lui Voltaire! Jos palaria domnule CTP!
De ce conteaza ca a fost credincios sau ateu ? Treaba lui ...Nici nu conteaza pt noi ...credinta/necredinta este o treaba intima . De ce vreti sa-l acaparati pe Eminescu ? Probabil ca avea indoielile lui .....
In primul rand este o nerusinare sa afirmi despre un om pe care nu l-ai cunoscut personal, ca este ateu sau ca este credincios si sa ai aroganta ca stii tu bine ce era in mintea acelui om. In al doilea rand, asa cum ati spus, in timpul vietii ne mai schimbam opiniile si credintele. In al treilea rand, credinta nu este o treaba intima. Intim este sexul, despre credinta putem discuta deschis si este normal ca felul in care ne raportam la Dumnezeu ne influenteaza felul in care gandim si in care ne comportam. Eminescu ar fi scris altfel daca ar fi fost ateu, asa cum si Nitzsche, probabil, ca ar fi fost un anonim daca ar fi crezut in Dumnezeu.
@@clausion 😁.. ,, intim este sexul "....v-am citat ....Ciudata afirmatia dvs ....este doar o afirmatie , nu are acoperire ( explicatie ) ....poate ca pt dvs este un principiu ( sunt ff periculoase principiile pt ca afirma ceva care pare verosimil dar care nu poate fi dovedit ) . Sunteti sigur ca asa este ? gandurile , ezitarile , ,, razgandelile " noastre nu pot fi intime ?
@@LATIN75 Sigur ca sunt intime "gandurile, ezitarile, razgandelile", dar eu ma refeream la trimiterile pe care le fac ateii care spun ca credinta trebuie sa paraseasca domeniul public, sa vorbeasca credinciosii la ei acasa, in intimitate. In acelasi, timp ateii accepta ca sexul sa apara in public si in dezbateri.
@@clausion Sa nu uitam ( e tot un principiu ) ....si credinciosii ...si ateii au dreptate . O atitudine sanatoasa este sa-i lasam pe fiecare in lumea lui ....in intimitatea lui ....Atat credinciosii cat si ateii care isi sustin ,, in gura mare " parerea , nu au credibilitate pt un om cat de cat rational ...au credibilitate pt acei oameni care traiesc mai mult emotional ....nu suntem la fel ,din fericire !
@@LATIN75 Inteleg punctul dv. de vedere, dar cand cineva sustine lucruri neadevarate este normal sa-l combatem cu argumente, in mod civilizat.
Viena. În data de 10 februarie a aceluiași an, într-o scrisoare către părinți, se plânge că a fost bolnav, din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea, agravată și de știrile triste primite de acasă. În 18 martie, a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii și a lipsurilor de tot felul, iar în 8 aprilie a cerut bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea. Se plânge și de lipsa unui pardesiu. În aceste împrejurări a părăsit Viena și s-a întors în țară.
Student la Berlin
În 18 decembrie 1872, s-a înscris la Universitatea din Berlin, ajuns aici cu ajutorul unei subvenții lunare de 10 galbeni, din partea Junimii. De data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student, pe baza unui certificat de absolvire de la liceul din Botoșani. Cursurile la care se înscrisese sau pe care și le notase să le urmeze erau foarte variate: din domeniul filosofiei, istoriei, economiei și dreptului.
În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. Rosetti i-a înlesnit însă rămânerea mai departe la Berlin prin mărirea salariului. În 8 decembrie s-a reînscris la Universitate pentru semestrul de iarnă.
În perioada 17/29 ianuarie - 7 mai 1874 a avut loc o bogată corespondență între Maiorescu și Eminescu, în care i se propunea poetului să-și obțină de urgență doctoratul în filosofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iași. Ministrul Educațiunii i-a trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului. În timpul verii i s-a dat sarcina de a cerceta oficial documentele din Königsberg pentru statul român. Toamna a petrecut-o în tovărășia lui Ioan Slavici, găzduit la Samson Bodnărescu.
Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului. În 1 septembrie a fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale Universitare din Iași. Eminescu preda acum și lecții de logică la Institutul Academic în locul lui Xenopol pe lângă sarcinile de la bibliotecă. În 19 septembrie, printr-o scrisoare adresată secretarului agenției diplomatice din Berlin, a motivat de ce a abandonat această sarcină și de ce a luat drumul către țară. În 7 octombrie, Maiorescu a luat cunoștință prin Al. Lambrior că Eminescu nu poate pleca așa curând în străinătate ca să facă doctoratul, fiind oprit de întâmplări grave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi, în Boemia. În 10 octombrie, Șerban, fratele poetului, care dăduse semne de o alienație mintală, s-a internat în spital prin intervenția Agenției române din Berlin.
S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene, iar în 8 noiembrie a promis că va veni într-o joi la serata literară de la Veronica Micle pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor. În 28 noiembrie Agenția română din Berlin a anunțat moartea lui Șerban, fratele poetului.
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova - d. 15 iunie 1889, București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în general, ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română.[7] A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte.[8][9] Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).[10]
Făcând parte din curentul romantic târziu, poezia sa conține noțiuni din metafizică, mitologie, filosofie și istorie, în timp ce proza sa conține și elemente sociologice.[10][11] Temele recurente din opera sa sunt natura, temă tipică romantismului, care, în cazul lui Eminescu, este privită prin prisma folclorului autohton, dragostea, uneori violentă, alteori intimă sau neîmpărtășită, nașterea, moartea, cosmosul și condiția geniului.[10][12] Într-un articol din Encyclopædia Britannica, actualizat în ianuarie 2023, se menționează: „A transformat atât forma cât și conținutul poeziei românești, creând o școală de poezie care i-a influențat puternic pe scriitorii și poeții români, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea”.[13]
S-a născut la Botoșani și a copilărit la Ipotești, mutându-se, în adolescență, la Cernăuți pentru a urma cursurile gimnaziale unde, la vârsta de 16 ani, a publicat primul poem, De-aș avea.[14][15] La vârsta de 19 ani a început studiul filozofiei la Universitatea din Viena, unde a întâlnit scrierile unor autori care îi vor influența puternic opera, precum Platon, Spinoza, Leibniz, Kant, Rousseau și Schopenhauer, dar și filozofia orientală prin opere precum Ramayana, Mahābhārata și Vedele.[11][16] Tot în această perioadă începe să publice în revista Convorbiri literare.[17] La 22 de ani a plecat la Berlin pentru a-și continua studiile.[18]
Eminescu a revenit în țară la 24 de ani, stabilindu-se inițial la Iași.[19] Activitatea jurnalistică a lui Mihai Eminescu s-a desfășurat între anii 1875 și 1877, la Curierul de Iași, iar din 1877 la Timpul, oficiosul Partidului Conservator, față de care Eminescu era apropiat ideologic.[20] Articolele de gazetă urmau linia filozofică adoptată de autor, conservatoare, dar nu reacționară, acesta fiind un susținător al orânduirii sociale din naștere, al naționalismului xenofob, antisemit și belicos și un oponent al liberalismului burghez.[20][21][22] Viziunea sa era relativ comună autorilor naționaliști europeni ai vremii.[21][22]
Epuizat de munca de zi cu zi și, probabil, suferind de tulburare bipolară, Eminescu s-a retras din gazetărie în iunie 1883.[23][24] În urma unei căderi nervoase în anul 1886, probleme sale de sănătate mintală au fost interpretate, probabil eronat, ca simptome de neurosifilis, poetul fiind tratat cu injecții de clorură de mercur.[23][25][26] Eminescu a murit la 15 iunie 1889, în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu, fiind înmormântat două zile mai târziu la cimitirul Bellu din București. Moartea a fost datorată, cel mai probabil, intoxicației cu mercur.[25][27][26] Manuscrisele lui Mihai Eminescu, în 46 de volume și de aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în anul 1902.[28] A fost ales membru al Academiei Române post-mortem în anul 1948.[29]
Nu cred că Eminescu nu știai, că sunt două religii una falsă, de relegare a omului de cultele lumii, și o religie bună, de relegare a omului de Dumnezeu, în acest context, domnule CTP precizați la care religie din cele două de mai sus, făcea Eminescu referire. Eu sunt un fan CTP și vă invit să cercetați cu atenție evanghelia și cu respect față de Hristos, și nu față de religia falsă a bisericii paralele cu Biserica lui Hristos, care cu părere de rău, cam nu este niciuna din toate cele eczistente, oficial cu autorizația de aprobare a Cezarului, și nu cu aprobarea lui Dumnezeu, așa cum ar trebui sa fie după voia lui Dumnezeu
CTP SPUNE POEZII.NUMAI DE EMINESCU NU VORBEȘTE!😂😂😂
e vechi acest discurs a lui CTP, cred ca-s 11,12 ani minim ...
You are wrong !! Eminescu a facut o constatare a situatiei existenta in nezdadejde. Solomon a pus la fel intrebari de acest gen si a fost iubit de Dumnezeu. Deci stia caci este omul prin care D-ul isi facea lucrarea pe pamant , a ajuns sa-si puna intrebari indoielnice privitoare la viata de apoi.Nu intodeauna parerile unora ca ale d-stre au veridicitate.Sa fiti sanatos
Sănătate la toată lumea!
Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică, așa cum își propusese.
„Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale - misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Nu caut adepți la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși.[75]”
Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național:
„ … toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării, cu orice mijloc și pe orice cale, chiar dacă și mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul care azi formează masca și pretextul sub care apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene.” [76]”
De aceea, o politică eficientă putea fi realizată numai ținând seamă „de calitățile și defectele rasei noastre, de predispozițiile ei psihologice”. Prin atitudinea sa, Eminescu nu dorea să constrângă cetățenii de altă etnie să devină români sau să-i excludă din viața publică. Ceea ce își dorea era ca interesul național să fie dominant, nu exclusiv. „Dar ceea ce credem, întemeiați pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că țara este, în linia întâia, elemental național și că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat.” [77]
Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență, a proclamării independenței, a satisfacerii condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și a proclamării regatului. Pe lângă aceste mari evenimente politice și sociale, el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societății românești din acea vreme: răscumpărarea căilor ferate, noua constituție și legea electorală, bugetul, înființarea Băncii Naționale, dările, inamovibilitatea magistraților, politica externă etc. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac parte dintr-o polemică continuă dusă cu ziarele liberale și în principal cu Românul condus de C.A. Rosetti, liberalii aflându-se atunci la guvernare.
Eminescu a exprimat opinii antisemite în publicistica sa, asemenea altor poeți naționaliști europeni ai vremii sale. A fost revendicat mai târziu de Mișcarea Legionară. În privința opiniilor sale, Raportul Elie Wiesel consemna că „[o]piniile sale despre evrei erau complexe și nu atât de excesive cum s-a afirmat uneori” și că „Eminescu nu era singurul dintre liderii culturali care își exprima opiniile antisemite în perioada dintre dobândirea independenței naționale și formarea României Mari”.[78]
Ca sa poti sa spui un adevar trebuie sa ai o platforma.
Justă afirmație!
"Luceafarul " , este sau nu o poezie satanista??
“Câteva versuri” nu înseamnă părerea ontologică a lui Eminescu.
Și eu pot scrie acum o poezie despre cum suferă dorul de casa părintească o fată măritată peste mări și țări. Deși sunt băiat și-s la baștină.
Metalimbajul liric nu denotă credința poetului.
…După logica domnului Popescu, Eminescu era nebun pentru că stătea de vorbă cu pădurea: “Ce te legeni, codrule, fără ploaie, fără vânt…?”
Ba era nebun de-a binelea că-l și aude răspunzând: “De ce nu m-aș legăna dacă trece vremea mea?’”…
P.S.: Oricum această emisiune este un fals. Dovada cea mai clară este că “CTP” nu-i îmbrăcat în treining ci la costum. Deci nu e el. Ci un trucaj montat neprofesionist.
„Logica domnului Popescu”, categoric NU este asta!
@@culturacuvantului când ceva este “categoric”, miroase a Kim.
@@generatiiimpreuna Depinde cine e categoric...
Strămoșii paterni ai poetului se presupune că provin dintr-o familie românească din Banatul ocupat de turci. Acolo, în 1675, s-a născut un copil care, adult fiind, a fost poreclit Iminul,[30] iar fiul lui Iminul a fost Iovul lui Iminul, născut în 1705, care a fost hirotonisit ca preot sub numele sârbizat de Iovul Iminovici, în conformitate cu uzul limbii slavone al cancelariei mitropoliei de la Carloviț.[31][32]
Din cauza războiului ruso-austriaco-turc din 1735-1739, Banatul și alte regiuni, abia cucerite de la turci în 1716-1718, reintrau sub suzeranitate turcă. În urma apelului episcopului Inocențiu Micu-Klein către românii de pretutindeni de a se stabili la Blaj, preotul Iovul Iminovici pleacă din Banat spre Blaj prin 1738-1740, beneficiind de libertăți cetățenești, lot agricol contra unei taxe, învățământ gratuit în limba română pentru copii, condiționat fiind însă de a se mărturisi unit.[32] Iovul Iminovici a avut doi fii, Iosif, elev de 10 ani la 1755, și Petrea Iminovici.[32]
Petrea Eminovici, străbunicul poetului, s-a născut probabil în 1735,[32] iar din căsătoria acestuia cu Agafia Șerban, născută în 1736, au apărut mai mulți urmași, cunoscută cu certitudine fiind doar existența mezinului Vasile, bunicul poetului. Vasile Iminovici, născut în 1778, a făcut școala normală din Blaj și s-a însurat cu Ioana Sărghei. După un timp, soții Petrea și Agafia se despart, Petrea decedând la Blaj în 1811, iar Agafia însoțește familia fiului său, Vasile, în Bucovina și se stinge la Călineștii Cuparencu în anul 1818 la vârsta de 83 de ani.[32]
Vasile Iminovici, în vârstă de 26 ani, atras de condițiile economice și sociale oferite de Imperiul Austro-Ungar imigranților stabiliți în Bucovina, se mută cu familia la Călineștii Cuparencu în 1804, unde primește post de dascăl de biserică și lot agricol din rezerva religionară. A avut patru fete și trei feciori. Cel mai mare dintre feciori, Gheorghe, născut în 10 februarie 1812, a fost tatăl lui Mihai Eminescu.[32][33] Vasile Iminovici a decedat în 20 februarie 1844.[33]
Gheorghe Eminovici a făcut vreo trei ani de școală la dascălul Ioniță din Suceava,[34][35] a fost în slujba boierului Ioan Ienacaki Cârstea din Costâna, apoi - scriitoraș la baronul Jean Mustață din Bucovina, iar mai apoi la boierul Alexandru Balș din Moldova. După moartea boierului, fiul acestuia, Costache, îl numește administrator al moșiei Dumbrăveni și îi capătă de la vodă titlul de sluger.[36]
'Emin - ' / ' Imin - ' e nume romanesc sau cum?? Terminatia '' - ovici '' este slava.
Eminescu a avut momentele lui de cadere ..de deznadejde ..de ridicare . ..de exultare ..si defericire ...Cu totii in viata niastra avem momente de cumpana ..ceea ce unii fara experenta vetii nu pot vedea ..Dar aceste momente de cadere ..sant pentru putin timp...altrimente cine stie
A scris in limba ROMANA adaugand arome noi si descoperand cuvinte vechi cu arome stravechi..si intarind cele existente..
Opera lui genială contează!
Delir
?
MIHAI EMINESCU NU A FOST ATEU! DOMNIA SA A IUBIT BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ !
----------------------
ASTA E PENTRU C.T.P. : EMINESCU NU A FOST ATEU!😐😂🙂🇷🇴
Noi oamenii de pe pământ alegem locul unde ne vom petrece veșnicia. dacă alegem păcatul adica curvie minciună violență imoralitate hoție etc am ales iadul ..dar dacă alegem să credem in Domnul IsusHristos trăirea in ascultare in sfințenie curăție în dreptate in bunătate in pace etc alegem Raiul .... pentru că fiecare om va mege la locul care I se potrivește
logica simpla ..... in Israel 🇮🇱 7 October au fost ucisi 1400 oamenii si copii toti au fost rai pacatosi ?400 au fost copii uni de 10 luni
@@aurelaurel8222 dacă vrei să afli adevărul despre trecutul prezentul și viitorul omeniri citește Biblia. dacă vrei sa cunoști pe Dumnezeu citește Biblia dacă vrei să cunoști voia lui Dumnezeu pentru om citește Biblia . dacă vrei să cunoști planul de mântuire a lui Dumnezeu pentru om citește Biblia .dacă vrei sa știi unde vei merge după moarte citește Biblia
“Eminescu nu era roman”. CTP nu e roman
Adică?
Ce au in comun capetele patrate propagandisto-pupincuriste gen CTP cu Eminescu?
Era roman din bucovina de nord care acum e la ucraina!!!!!!
Ce relevanta are domnule Sosocar?
nici n ai dreptate macar
Romanii traiesc bine mersi acolo. Fugi si mananca ruble in rusia la tine !
Câta manipulare, sa scoți o fraza din context și sa o aplici unde vrei! Nu Eminescu era ateu, ci CTP însuși.
In poezia “Împărat și Proletar” este vorba despre biserica, nu despre Dumnezeu, doua lucruri total diferite. De ce nu ne vorbește și despre poezia “Rugăciunea unui dac” scrisă toT de Eminescu, spre exemplu? Tot ateu era și in aceasta poezie?
Un corupt care ne învață anticorupție (mai mult mentală).
CTP a recunoscut că nu este credincios. Este opțiunea lui...
Domnul meu, faci distinctie intre ce poate scrie un om intr-o poezie si parerea lui intima, personala legat de o problema?
Din ceea ce spui tu, rezulta ca biserica nu are nimic in comun cu divinitatea...Eminescu vorbeste despre religie(religia, o fraza de dansii inventata...). Evident ca nu are altceva in comun decat faptul ca biserica se foloseste de divinitate ca de un simplu instrument de manipulare a credulilor.
In alta ordine de idei, biserica nu este corupta si de bani si de putere cand isi manipuleaza si controleaza adeptii?! Ai auzit de dubla masura, stii ce-i aia? Dar de disonanta cognitiva, de negarea realitatii? Sunt simptome ale manipularii la care ai fost supus... Trezirea la realitate e un proces indelungat, anevoios, chiar dureros caci o vreme o sa te minti singur.
Iar îl redifuzați pe otrăvitoru' ăsta?
Otrava"Soricioaica"😊
Este dus cu capul, ca deobicei în ultimii ani. Când Eminescu spune că Biserica Ortodoxă Română este Mama poporului român, ce înseamnă?Ar trebui să pună mâna pe carte. În "Împărat și Proletar" nu se referă la credință și la Biserică, care cuprinde toți credincioșii. Se referă la religie ca ideologie, ceea este cu totul altceva decât spune individul.
asta cu bor mama poporului este o cretinitate indiferent de oricine ar spune-o. bor a fost mereu impotriva intereselor tarii.
e plecat cu capul bine
Cristian Tudor Popescu se sterge la kkr cu tine
@@dejannagy9259 tu deja esti 👿 debil
@@aurelaurel8222Pt tine e o zona importanta,nu?
Asta nu a fost batut bine cind a fost mic.!!😊
Ce zici bre acolo?