Cand am citit singura poezia din carte pai mi sa parut ca e plictisitoare si asa si asa dar cand am auzit aceasta interpretare mi sa parut rai bravo BRAVO 👏🏻
0:32 I Bătrânul Dan trăieşte ca şoimul singuratic În peştera de stâncă, pe-un munte păduratic, Privind cu veselie cum soarele răsare, Gând viaţă luminoasă cu-o caldă sărutare, Privind cu jale lungă cum soarele apune... Aşa şi el apus-a din zile mari şi bune! Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară, Ca pe un gol de munte o stâncă solitară, Dincolo din morminte el trist acum priveşte O tainică fantasmă ce-n zare s-adânceşte, Fantasma drăgălaşă a verdei tinereţi Ce fuge de răsuflul geroasei bătrâneţi, Şi zice: "Timpul rece apasă-umărul meu Şi cât m-afund în zile, tot simt că e mai greu! O! lege-a nimicirii, o! lege nemiloasă! Când, când s-a toci oare a vremii lungă coasă! " Apoi el pleacă fruntea şi cade în visare, Iar munţii, albi ca dânsul, se-nclină-n depărtare. Ai timpilor eroici imagine augustă, Pe când era el tânăr, lumea-i părea îngustă Pentru bine, şi largă, prea largă pentru rău! El ar fi vrut-o bună ca bunul Dumnezeu. Deci îi plăcea să-nfrunte cu dalba-i vitejie Pe cei care prin lume purtau bici de urgie, Şi mult iubea când ţara stiga: "La luptă, Dane! " Să vânture ca pleava oştirile duşmane. Atunci a lui mânie ca trăsnetul era, În patru mari hotare tuna şi fulgera, Iar ţara dormea-n pace pe timpii cei mai răi Cât Dan veghea-n picioare la căpătâiul ei. Ades el pleca singur prin codri fioroşi, În care luceau noaptea oţeluri şi ochi roşi, Şi dacă murgu-i sprinten da-n lături sforăind, Viteazul cu blândeţe îl dezmierda grăind: "N-aibi grijă, măi şoimane! eu am şi duc cu mine O vrajă rea de duşmani şi bună pentru tine". Şi murgu-şi lua calea în linişte deplină Prin codri fără drumuri şi fără de lumină. Iar vulturii carpatici cu zborul îndrăzneţ Făceau un cortegi falnic eroului drumeţ. Încrederea-nfloreşte în inimile mari!
Fii mandru ca esti Roman. lasama sa iti explic; noi suntem o unitate o natiune de nepatruns, trei imperii la granitele noastre, asa au gandit ei sa rupa Romania in moldova dobrogea transilvania si tara romaneasca. eh inca suntem aici asa ca nu te numi moldovean, esti ROMAN frate
" Ghiaur! zice tătarul cu inima haină, Ce simte firul ierbii când coasa e vecină?" "Ea pleacă fruntea-n pace, răspunde căpitanul, Căci are să renască mai fragedă la anul!" Ghirai cade pe gânduri, lăsându-şi capu-n piept, Şi, îmblânzindu-şi glasul: "O! Dan, om înţelept! Te ştiu de mult pe tine, cunosc al tău renume Din graiul plin de lacrimi orfanilor din lume. Pe mulţi tătari cuprins-ai de-ai morţii reci fiori! Acum îţi veni rândul şi ţie ca să mori. Dar însă îmi fac milă de ani şi de-a ta minte, Gândind la bătrâneţea ce-apasă-al meu părinte, Şi vreau, cu daruri multe, pe tine-a te ierta De vrei tu să te lepezi acum de legea ta!"
apare și sir Barristan din game of thrones... eu zic că pur și simplu a căutat ori ce imagine care să aibă de aface cu moși cu săbii, tătari, femei călărind și așa. Că să aibă ce să pună pe video, că din păcate nu prea sînt ilustrări pe net despre personaje din folclorul românesc. Poate în viitor asta se va schimba
@@amangrigore2410 Suntem un popor binecuvantat avand scriitori geniali ,adevarati patrioti .Imi plac nespus de mult poeziile marelui poet Alecsandri -deschizator de drum in literatura romaneasca.
Ghirai a trecut Nistrul înot pe calul său, Luând pe Dan rănitul ca pradă și trofeu. El merge de se-nchide în cortu-i, umilit, câini gonit. Precum un lup din codri ce-a fost de Trei zile, trei nopţi hanul nu gustă-n Întins ca un cadavru jos pe covor el Dar când revine, palid, din lunga-i suflet pace. zace, desperare, În ochii lui trec fulgeri de crudă răzbunare. El strigă să-i aducă sub cort pe Dan bătrânul. românul! Deși cuprins de lanţuri, măreț intră Ghiaur! zice tătarul cu inima haină, Ce simte firul ierbii când coasa e vecină? Ea pleacă fruntea-n pace, răspunde căpitanul, Căci are să renască mai fragedă la anul! n piept, înţelept! renume lume. reci fiori! Ghirai cade pe gânduri, lăsându-şi capu- Şi, îmblânzindu-şi glasul: O! Dan, om Te ştiu de mult pe tine, cunosc al tău Din graiul plin de lacrimi orfanilor din Pe mulţi tătari cuprins-ai de-ai morţii Acum îţi veni rândul și ție ca să mori. Priveşte! lângă uşă călăul te pândeşte
Dar însă îmi fac milă de ani şi de-a ta minte, Gândind la bătrâneţea ce-apasă-al meu părinte, Şi vreau, cu daruri multe, pe tine-a te ierta De vrei tu să te lepezi acum de legea ta!"
Cand am citit singura poezia din carte pai mi sa parut ca e plictisitoare si asa si asa dar cand am auzit aceasta interpretare mi sa parut rai bravo BRAVO 👏🏻
O interpretare cu o intonație excepțională.Va felicit domnule.
0:32
I
Bătrânul Dan trăieşte ca şoimul singuratic
În peştera de stâncă, pe-un munte păduratic,
Privind cu veselie cum soarele răsare,
Gând viaţă luminoasă cu-o caldă sărutare,
Privind cu jale lungă cum soarele apune...
Aşa şi el apus-a din zile mari şi bune!
Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară,
Ca pe un gol de munte o stâncă solitară,
Dincolo din morminte el trist acum priveşte
O tainică fantasmă ce-n zare s-adânceşte,
Fantasma drăgălaşă a verdei tinereţi
Ce fuge de răsuflul geroasei bătrâneţi,
Şi zice: "Timpul rece apasă-umărul meu
Şi cât m-afund în zile, tot simt că e mai greu!
O! lege-a nimicirii, o! lege nemiloasă!
Când, când s-a toci oare a vremii lungă coasă! "
Apoi el pleacă fruntea şi cade în visare,
Iar munţii, albi ca dânsul, se-nclină-n depărtare.
Ai timpilor eroici imagine augustă,
Pe când era el tânăr, lumea-i părea îngustă
Pentru bine, şi largă, prea largă pentru rău!
El ar fi vrut-o bună ca bunul Dumnezeu.
Deci îi plăcea să-nfrunte cu dalba-i vitejie
Pe cei care prin lume purtau bici de urgie,
Şi mult iubea când ţara stiga: "La luptă, Dane! "
Să vânture ca pleava oştirile duşmane.
Atunci a lui mânie ca trăsnetul era,
În patru mari hotare tuna şi fulgera,
Iar ţara dormea-n pace pe timpii cei mai răi
Cât Dan veghea-n picioare la căpătâiul ei.
Ades el pleca singur prin codri fioroşi,
În care luceau noaptea oţeluri şi ochi roşi,
Şi dacă murgu-i sprinten da-n lături sforăind,
Viteazul cu blândeţe îl dezmierda grăind:
"N-aibi grijă, măi şoimane! eu am şi duc cu mine
O vrajă rea de duşmani şi bună pentru tine".
Şi murgu-şi lua calea în linişte deplină
Prin codri fără drumuri şi fără de lumină.
Iar vulturii carpatici cu zborul îndrăzneţ
Făceau un cortegi falnic eroului drumeţ.
Încrederea-nfloreşte în inimile mari!
Superba poezie. Suberba descrierea fiicei lui Ursan, Fulga, si a calului.
O baladă frumoasă născută pe plaiurile noastre ale Moldovei, sânt mândru că sânt moldovean aproape de sub poalele mărețului Ceahlău
Fii mandru ca esti Roman. lasama sa iti explic; noi suntem o unitate o natiune de nepatruns, trei imperii la granitele noastre, asa au gandit ei sa rupa Romania in moldova dobrogea transilvania si tara romaneasca. eh inca suntem aici asa ca nu te numi moldovean, esti ROMAN frate
VESNICA POMENIRE TUTUROR CELOR CE SAU JERTFIT PENTRU CREDINTA PAMINTUL NOSTRU CU SINGELE EROILOR
Se învăța în clasa a Vlll a și era dată la admitere în liceu .Se făceau analizele literare caracterizările personajelor.
Bine te-am găsit Ursane un aspru glas răspunde,bine ai venit Moș Dane
Super....
" Ghiaur! zice tătarul cu inima haină,
Ce simte firul ierbii când coasa e vecină?"
"Ea pleacă fruntea-n pace, răspunde căpitanul,
Căci are să renască mai fragedă la anul!"
Ghirai cade pe gânduri, lăsându-şi capu-n piept,
Şi, îmblânzindu-şi glasul: "O! Dan, om înţelept!
Te ştiu de mult pe tine, cunosc al tău renume
Din graiul plin de lacrimi orfanilor din lume.
Pe mulţi tătari cuprins-ai de-ai morţii reci fiori!
Acum îţi veni rândul şi ţie ca să mori.
Dar însă îmi fac milă de ani şi de-a ta minte,
Gândind la bătrâneţea ce-apasă-al meu părinte,
Şi vreau, cu daruri multe, pe tine-a te ierta
De vrei tu să te lepezi acum de legea ta!"
Am muls noi razboaiele cu turcii in balade pina la ultima picatura totusi tot la fel de frumos
💯☝👏 hansi
❤
💖💖💖💖💖
19:54
Batrânul Dan ferice se duce, Nistrul trece...
😇😇😇😢😢😢
Superbă poezie dar mai degrabă este o balada.
E un poem eroic
Te rog, recită Sarmis și Gemenii de la Eminescu
18:31
Mulțumesc
Foarte frumos recitat ,dar și poezia nu are egal în frumusețea ei.
17:32
O balada unică! Dar ce cauta imagini cu templieri si alte simboluri care nu au nici o tangență cu Romania!
apare și sir Barristan din game of thrones... eu zic că pur și simplu a căutat ori ce imagine care să aibă de aface cu moși cu săbii, tătari, femei călărind și așa. Că să aibă ce să pună pe video, că din păcate nu prea sînt ilustrări pe net despre personaje din folclorul românesc.
Poate în viitor asta se va schimba
19:20
Помогите 5 вопросов по этому сделать
Чаво
20:58
Amogus
Ну и чем это отличается от баллад про русских богатырей???
Moldoveanco
18:30
Multumesc mult
Mersi
@@amangrigore2410 Suntem un popor binecuvantat avand scriitori geniali ,adevarati patrioti .Imi plac nespus de mult poeziile marelui poet Alecsandri -deschizator de drum in literatura romaneasca.
12:20
12:22
17:16
17:36
17:04
17:36
17:50
18:32
17:05
Ghirai a trecut Nistrul înot pe calul său, Luând pe Dan rănitul ca pradă și trofeu. El merge de se-nchide în cortu-i, umilit,
câini gonit.
Precum un lup din codri ce-a fost de Trei zile, trei nopţi hanul nu gustă-n Întins ca un cadavru jos pe covor el Dar când revine, palid, din lunga-i suflet pace. zace,
desperare,
În ochii lui trec fulgeri de crudă
răzbunare.
El strigă să-i aducă sub cort pe Dan
bătrânul.
românul!
Deși cuprins de lanţuri, măreț intră Ghiaur! zice tătarul cu inima haină, Ce simte firul ierbii când coasa e
vecină?
Ea pleacă fruntea-n pace, răspunde
căpitanul,
Căci are să renască mai fragedă la anul!
n piept,
înţelept!
renume
lume.
reci fiori!
Ghirai cade pe gânduri, lăsându-şi capu- Şi, îmblânzindu-şi glasul: O! Dan, om Te ştiu de mult pe tine, cunosc al tău Din graiul plin de lacrimi orfanilor din Pe mulţi tătari cuprins-ai de-ai morţii
Acum îţi veni rândul și ție ca să mori. Priveşte! lângă uşă călăul te pândeşte
18:30
12:39
18:20
Dar însă îmi fac milă de ani şi de-a ta minte,
Gândind la bătrâneţea ce-apasă-al meu părinte,
Şi vreau, cu daruri multe, pe tine-a te ierta
De vrei tu să te lepezi acum de legea ta!"