Noaptea umbrelor - Agatha Christie
ฝัง
- เผยแพร่เมื่อ 8 ก.พ. 2025
- #audiobook #carti #cartiromana #lecturiaudio #lecturionline #agathachristie #crima #teatru #teatruonline #teatruaudio #cartiaudioromana #cartiaudio #noaptea #moarte #herculepoirot #poirot #noapteaumbrelor
În sfârşitu-mi e şi începutul… E un citat pe care l-am auzit deseori. Sună bine - dar ce înseamnă, de fapt?
Există vreun loc anume unde cineva poate să pună degetul şi să spună: „Totul a început în ziua aceea, în acel loc şi în acel ceas, cu un asemenea eveniment?”
Povestea mea a început, poate, când am zărit anunţul de pe zidul cârciumii „George şi Dragonul” vestind vânzarea la licitaţie a valoroasei proprietăţi „The Towers”, anunţ în care se dădeau amănunte privind suprafaţa în mile şi optimi de milă, o descriere cu totul idilică a locurilor, aşa cum, pesemne, arătaseră cu optzeci sau chiar cu o sută de ani în urmă.
Nu făceam nimic deosebit, hoinăream pe strada principală din Kingston Bishop, o localitate fără importanţă, omorându-mi timpul. Am zărit afişul. Ce se întâmpla? Soarta îşi băga codiţa? Sau era vorba de o strângere de mână, anunţându-mi norocul? Puteţi să o luaţi cum vreţi.
Sau aţi putea spune că totul a început atunci când l-am întâlnit pe Santonix şi când am vorbit cu dânsul; închid ochii şi-i văd obrajii aprinşi, privirea-i pătimaşă, ca şi mişcarea mâinii puternice şi totuşi delicate, desenând planuri şi ridicând case. Şi mai ales o casă, o casă frumoasă care să fie a mea!
Dorinţa fierbinte de a avea o casă, o casă frumoasă şi bine construită, o casă cum nu sperasem vreodată să posed, atunci a înflorit. Era un vis pe care şi Santonix îl împărtăşea, o casă pe care mi-ar fi construit-o, dacă ar fi trăit…
O casă în care, în visurile mele, aş fi trăit cu fata pe care o iubeam şi în care, exact ca într-o poveste pentru copii, am fi vieţuit „fericiţi până la adânci bătrâneţi”. O fantezie, poate chiar o absurditate, dar a început să prindă contur, şi eu tânjeam după ea. Tânjeam după ceva ce, pesemne, nu aveam să posed vreodată.
Or, dacă povestea aceasta e o poveste de dragoste - şi jur că e o poveste de dragoste - de ce să nu încep de când am zărit-o pe Ellie stând sub brazii întunecoşi de pe Moşia Ţiganului?
Moşia Ţiganului. Dar poate că ar fi mai bine să încep de aici, din momentul în care am întors spatele afişului, cu un mic fior pe şira spinării, pentru că un nor acoperise soarele, şi am pus o întrebare, aşa, fără vreun scop anume, unui localnic care tăia la întâmplare un gard viu.
- Cum e casa aceea, „The Towers”?
Văd şi acum faţa posomorită a bătrânului, privindu-mă într-o parte şi zicându-mi:
- Nu aşa îi zicem pe aici. Ce fel de nume e şi acesta? „Turnurile”? Răsuflă anevoie, dezaprobator. Sunt mulţi ani de când a fost locuită şi i s-a spus,. Turnurile”. Răsufla din nou.
L-am întrebat atunci cum îi zicea el şi iarăşi am observat că ochii au căutat într-o parte, şi faţa-i zbârcită s-a ferit să mă privească, aşa cum obişnuiau să o facă oamenii ţinutului, uitându-se peste umăr sau în depărtare, ca şi cum ei vedeau ceva ce tu nu vedeai, şi zise:
- Pe aici îi spunem „Moşia Ţiganului”
- De ce i se spune aşa? Am întrebat.
- E o poveste. Nu prea ştiu, Unu' zice ceva, altu' altceva. Şi pe urmă continuă: oricum acolo apar accidentele.
- Accidente de maşină?
- Tot felu' de accidente. Accidente de maşină mai ales, în zilele noastre. Vezi dumneata, e un loc primejdios, acolo.
- Ei bine, am zis, dacă acolo e curbă periculoasă înţeleg de ce survin accidente.
- Consiliul Comunal a pus acolo un semn de Pericol, dar n-a prea făcut mare lucru. Accidentele se ţin lanţ, ca mai înainte.
- De ce „Moşia Ţiganului”? L-am întrebat.
Îmi ocoli iarăşi privirea şi răspunsu-i fu vag.
- O poveste. A fost pământul ţiganilor şi când au fost îndepărtaţi, l-au blestemat.
Am râs.
- Ehei făcu el, poţi să râzi, dar sunt locuri blestemate. Şi dumneavoastră, domnii din oraş nu ştiţi nimic de ele. Dacă e un blestem, locul ăla e blestemat şi gata. Au murit oamenii în carieră, când scoteau piatra pentru construcţie. Bătrânul Geordie a căzut peste parapet, într-o noapte şi şi-a frânt gâtul.
- Beat? Am sugerat eu.