Al rugii ceas ce dulce-mi ești

Al rugii ceas, ce dulce îmi eşti,
Din toate ostenele
Tu mă conduci la Dumnezeu,
Să Îi pot spune necazul meu.
Şi când durerea e mare,
Isus îmi dă uşurare,
Mă scapă din primejdie,
În timpul de rugăciune.
Al rugi ceas, ce dulce îmi eşti
Când Domnul din înălţime
Binecuvântă pe acela
Care înaintea Sa se-apleacă.
El zice: „Căutaţi faţa Mea,
Cuvântul Meu va mângâia!"
Deci, Lui Îi dau durerile,
În timpul de rugăciune.
Al rugii ceas, ce dulce îmi eşti,
În întristări mă mângâie.
Căt timp aici călătoresc
Şi către cer cu dor privesc,
Atunci acest cort de pe pământ
Va fi aruncat în mormânt,
Dar şi în cer îmi voi aminti
Timp dulce de rugăciune.