+Abstinenta este obligatorie în post,nu mai smintiți lumea ! Sexul nu este dragoste este satisfacerea poftelor trupești, dragostea este doar sufletească 🪔
Domnului preot "i-a scăpat" să citească ideea cea mai importantă din verset. Așadar: 1 Corinteni 7:5 Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre. Vasăzică, învoiala are un scop si automat o durată, hotărâte de ambii de la bun început. Altfel nu se mai numește învoială. Deci, cei doi se pun de acord ca pt o perioadă să-și înfrâneze poftele fizice, deoarece au înțeles clar, scris negru pe alb, că această lipsire de celălalt este necesară în zilele de post. Altfel, dacă aceast fapt nu era important, apostolul Pavel nu-l mai aducea în discuție. Bine, vor zice unii, dar dacă soțul/soția nu este de acord cu postul? Ei bine, asta trebuia să gândești înainte să te căsătorești. Partenerul de viață a unui creștin, la rându-i trebuie să fie creștin. Altminteri, iată cum la un moment dat în viață se nasc divergențele, dezacordurile, neînțelegerile...care inevitabil duc la divorț. Dar dacă au fost ambii necredincioși când s-a căsătorit și doar unul din ei "s-a trezit" la credință, iar celălalt refuză categoric să asculte de învățăturile lui Dzeu? Ei bine, aici cel credincios trebuie să hotărască cât de important este Dzeu în viața lui. Își va dedica viața lui Dzeu 100% sau va face compromisuri cu soțul/soția, copilul, sora, fratele, mama, etc. ? Decizia este a fiecaruia dintre noi dacă IL alegem pe Dzeu în defavoarea oricui altcuiva. De această decizie, din păcate sau din fericire, depinde viitorul sufletului nostru. Cât despre fratele preot, D-zeu să-l lumineze și pe noi să ne ierte dacă l-am judecat. Doamne ajută!
1.Este libertatea lui sa-si gătească singur, altfel sa se mulțumească cu ce a gătit soția. 2. Zilele de post de peste an le-a stabilit biserica sau soția? Și dacă le-a stabilit biserica, e bărbatul mai presus de biserica? 3. De când compromisul e tot una cu dragostea? Este sexul una cu dragostea? 4. De ce sunteți atat de îngăduitori cu bărbații și de ce nu-i catehizati mai intens? De ce nu-i întrebați ce spune prima porunca din decalog? De ce nu-i trimite-ti sa deschidă Sfanta Scriptura la Luca 14-24??? De ce nu le amintiți de jurământul pe care l-au făcut la cununie, acela de a iubi femeia precum Hristos a iubit biserica și le întăriți sentimentul de stăpâni absoluți asupra femeii care ,,trebuie" sa se supună fără drept de apel unui om a cărui cap nu-i Hristos și căruia ii este permis orice, oricând, oricât doar pentru ca s-a născut bărbat?????
![แม่กลองสองใจ - ซีแกรม โตเกียว มิวสิค [ OFFICIAL MUSIC VIDEO ]](http://i.ytimg.com/vi/GSQfVjcr_f4/mqdefault.jpg)
Frumoasa explicatie a Parintelui! Doamne Ajuta si sa nu uitam de Dumnezeu! 🙏🙏🙏
O explicație deosebita, expusa prin duhul iubirii celei adevărate! Felicitări, părinte! Aveți mult har de la Dumnezeu Care e dragostea noastră!
felictari parinte ptr explicatie
+Abstinenta este obligatorie în post,nu mai smintiți lumea !
Sexul nu este dragoste este satisfacerea poftelor trupești, dragostea este doar sufletească 🪔
Gs
Domnului preot "i-a scăpat" să citească ideea cea mai importantă din verset. Așadar:
1 Corinteni 7:5
Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre.
Vasăzică, învoiala are un scop si automat o durată, hotărâte de ambii de la bun început. Altfel nu se mai numește învoială. Deci, cei doi se pun de acord ca pt o perioadă să-și înfrâneze poftele fizice, deoarece au înțeles clar, scris negru pe alb, că această lipsire de celălalt este necesară în zilele de post. Altfel, dacă aceast fapt nu era important, apostolul Pavel nu-l mai aducea în discuție.
Bine, vor zice unii, dar dacă soțul/soția nu este de acord cu postul?
Ei bine, asta trebuia să gândești înainte să te căsătorești. Partenerul de viață a unui creștin, la rându-i trebuie să fie creștin. Altminteri, iată cum la un moment dat în viață se nasc divergențele, dezacordurile, neînțelegerile...care inevitabil duc la divorț.
Dar dacă au fost ambii necredincioși când s-a căsătorit și doar unul din ei "s-a trezit" la credință, iar celălalt refuză categoric să asculte de învățăturile lui Dzeu?
Ei bine, aici cel credincios trebuie să hotărască cât de important este Dzeu în viața lui. Își va dedica viața lui Dzeu 100% sau va face compromisuri cu soțul/soția, copilul, sora, fratele, mama, etc. ?
Decizia este a fiecaruia dintre noi dacă IL alegem pe Dzeu în defavoarea oricui altcuiva. De această decizie, din păcate sau din fericire, depinde viitorul sufletului nostru.
Cât despre fratele preot, D-zeu să-l lumineze și pe noi să ne ierte dacă l-am judecat.
Doamne ajută!
Păi dacă asa punem problema nici chiar postul nu e obligatoriu
Nu, nu e.
Hei ai luato prin barabule, vorbeşti nebunii...
ce prostie! =)))))
1.Este libertatea lui sa-si gătească singur, altfel sa se mulțumească cu ce a gătit soția.
2. Zilele de post de peste an le-a stabilit biserica sau soția? Și dacă le-a stabilit biserica, e bărbatul mai presus de biserica?
3. De când compromisul e tot una cu dragostea? Este sexul una cu dragostea?
4. De ce sunteți atat de îngăduitori cu bărbații și de ce nu-i catehizati mai intens? De ce nu-i întrebați ce spune prima porunca din decalog? De ce nu-i trimite-ti sa deschidă Sfanta Scriptura la Luca 14-24???
De ce nu le amintiți de jurământul pe care l-au făcut la cununie, acela de a iubi femeia precum Hristos a iubit biserica și le întăriți sentimentul de stăpâni absoluți asupra femeii care ,,trebuie" sa se supună fără drept de apel unui om a cărui cap nu-i Hristos și căruia ii este permis orice, oricând, oricât doar pentru ca s-a născut bărbat?????