Demult Iisuse (Adunare Tineret - Oastea Domnului Pechea, 15.02.2020)

Demult Iisuse (Adunare Tineret - Oastea Domnului Pechea, 15.02.2020)=
Demult Iisuse
Demult Iisuse Tu-ai trecut
pe-aicea doar odată
și zeci de veacuri n-au putut
să șteargă Chipul Tău Plăcut
din ochii care Ți-au văzut
Făptura Minunată.
Ce har putut-ai oare-avea
în vorbă și-n privire
că veacuri au trecut așa
și nu Te-au mai putut uita
că le-a robit iubirea Ta
întreaga lor simțire.
Prin ce putere le-ai răpit
întreaga lor ființă
că au răbdat, au pătimit
au ars, dar nu Te-au părăsit
au fost uciși, dar au murit
crezînd în biruință.
Că ne-ncetat de cînd Te-ai dus
Ți-așteaptă Revenirea
că-n focul tot mai nalt Isus
din Răsărit pînă-n Apus
Te cheamă azi cu dor nespus
adînc trăind iubirea.
Că și-azi de mii de ani privesc
cu-același dor pe cale
iar așteptările ce cresc
mai mult iubirea le-o măresc
mai mult, mereu mai mult doresc
ivirea Feței Tale.
... O, de-ai veni cît mai curînd
Te cheamă-ntreaga Fire
Te cheamă-altarul sîngerînd
și Timpul tot mai greu urcînd
și-n taină tot mai nalt arzînd
nestinsa Ta iubire.
-Traian Dorz
www.poeziitraiandorz.ro/2127-...

[@marianlitescu7835]

DEMULT, ISUSE - TRAIAN DORZ
Demult, Isuse, Tu-ai trecut
pe-aicea, doar o dată
şi zeci de veacuri n-au putut
să şteargă Chipul Tău plăcut,
din ochii care Ţi-au văzut
Făptura minunată.
Ce har, putut-ai oare-avea
în vorbă şi-n privire,
că veacuri au trecut aşa
şi nu Te-au mai putut uita,
că le-a robit iubirea Ta
întreaga lor simţire!
Prin ce putere le-ai răpit
întreaga lor fiinţă,
că au răbdat, au pătimit,
au ars, dar nu Te-au părăsit,
au fost ucişi, dar au murit
crezând în biruinţă!
Că ne-ncetat, de când Te-ai dus,
Ţi-aşteaptă Revenirea,
că-n focul tot mai 'nalt, Isus,
din Răsărit până-n Apus,
Te cheamă azi cu dor nespus,
adânc trăind iubirea.
Că şi-azi, de mii de ani, privesc
cu-acelaşi dor pe cale,
iar aşteptările ce cresc
mai mult iubirea le-o măresc,
mai mult, mereu mai mult doresc
ivirea Feţei Tale.
…O, de-ai veni cât mai curând,
Te cheamă-ntreaga Fire,
Te cheamă-altarul sângerând
şi timpul tot mai greu urcând,
şi-n taină tot mai 'nalt arzând
nestinsa Ta iubire.
TRAIAN DORZ, din ”Cântarea Cântărilor mele” ( 1945 )