Venitul minim lunar necesar unui om fara rate si care nu sta in chirie este estimat de INS la 3.150 lei anul acesta. Orice venit lunar sub acesta inseamna saracie lucie.
@@dhanyrafaelpai planul e sa am ce manca si sa fiu liber, pentru mine e un lux absolut timpul liber. Daca fac 3000 lunar din patreon sunt in rai. :)) dar da, n-o sa calatoresc niciodata, n-o sa am o relatie etc - nu le poți avea pe toate!
@@BogdanLiviu7Evident, nicio alegere nu este perfectă, ceva câștigi, ceva pierzi. Și eu prefer programul lejer la muncă și libertatea cât mai multă. 🙂👍
Este greu să ai un copil azi pentru că ai nevoie de încă o persoană. 😅 Iar impresia de iubire de azi se transformă în ura profundă de mâine. Cine va suferi la final? Copilul nevinovat. Cine va avea traume care îl vor împinge spre droguri, alcool, jocuri de noroc? Copilul nevinovat. Plus abuzurile societății macabre în care trăim. Eu de 5 ani mă lupt cu mine să mă vindec. E o luptă într-adevăr. Meditație dimineața și seara, post, rugăciune la miezul nopții, cărți sfinte răsfoite zi de zi, noapte de noapte, curățarea minții de legiunile de gânduri mizerabile și inutile. Și cum să fac eu un copil când iubirea necondiționată nu există, relațiile sunt temporare și toxice, iar eu sunt prins într-o luptă însângerată cu bestia din mine care urlă și vrea să mă înghită? Nu aș fi nebun să condamn alt suflet inocent la asemenea zbucium sufletesc cum părinții mei inconștienți m-au condamnat pe mine? Principala misiune a unui om este să se vindece și să se cunoască pe sine. Apoi, când acel om devine pace, iertare și iubire pură, atunci poate face un copil, dar și atunci, ținând cont de lumea bolnavă în care trăim, tot nu e o alegere ideală. Oameni grav bolnavi fac copii la fel de bolnavi. Desigur, unii copii au șansa de a se vindeca, de a scăpa din blestemul generațional, cum încerc eu de 5 ani de zile, singur, fără niciun ajutor, dar speranțele sunt minime. Oamenii, din câte observ în jurul meu, nici măcar nu realizează cât de bolnavi sunt. Întunericul în care ei trăiesc zi de zi li se pare ceva normal. Și își educă proprii copii să gândească după același tipar. E groaznic.
Nu știu de ce, dar mă tot gândesc la Mitul peșterii... E atât de dureros Adevărul că fiecare dintre noi este in peștera lui, mai mică sau mai mare. Câți oameni din miliardele perindate pe această planetă au reușit să iasă afară din cavernele întunecate ca să vadă Soarele?
@@dhanyrafaelmult timp am avut orgoliul de a crede ca-n izolarea mea eram pe calea adevarului - acum tot singur sunt, dar macar am realizat in ce eroare infinita eram / am castigat in planul constiintei enorm, intr-adevar e o purificare in singuratate, dar e si multa toxicitate, e atat de clar ca omul are nevoie de energiile altor oameni (cu care rezoneaza). Un foc in padure si sa stam de vorba privindu-l e istoria omenirii si sanatate pentru suflet
Personal, la fel ca și tine iubesc prea mult libertartea. Dilema ta am avut-o și eu pentru un scurt timp dar sincer nu mi-am dorit nici odată un copil, conștient fiind desigur și de responsabilitățile care vin la pachet cu treaba asta. Bine, în cazul meu bănuiesc că am fost influențat și de unele traume din propria-mi copilărie, apoi pe parcurs văzând atâtea familii destrămate în jur, asistând la prea multe situații dramatice toate acestea au contribuit într-o oarecare măsură la lipsa dorinței mele de a procreea. Dar în primul rând, recunosc, chiar nu m-a încântat niciodată să mă căsătoresc, să-mi întemeiez o familie, simt că nu-mi doresc asta cu adevărat, chiar dacă aș îndeplini în mod ideal toate condițiile (să stau bine din punct de vedere financiar, să am partenera cea mai compatibilă etc.) îi respect pe cei ce fac asta (în special pentru cei care o fac bine sau măcar încearcă să o facă cât mai bine) dar pe mine m-au preocupat toată viața alte chestii, nu vreau să par arogant sau vreun mare gânditor, dimpotrivă când mă uit în spate și imi amintesc ce tâmpenii am făcut în anumite momente din viață mă consider nominalizat la premiile pentru "Prostul Planetei". Eu fiind și o fire rebelă, niciodată nu mi-a plăcut să fac ce face majoritatea dar în final cred că un factor important în ați dori un copil este și acel instinct, știi tu, acel instinct primordial, irațional și greu de controlat de a procreea, acea programare genetică pe care o vedem în lumea animală... E foarte mult de vorbit pe acest subiect și bineînțeles fiecare caz e cumva diferit. Eu am acum 50 de ani, sunt burlac convins și în continuare nu-mi doresc familie, copil... Cineva mi-a reproșat odată că sunt egoist deoarece nu-mi doresc acest lucru, dar eu nu văd lucrurile așa. În zilele ce-au urmat, am făcut un fel de sondaj printre prietenii mei care sunt căsătoriți și au copii, întrebându-i de ce ar trebui să fac și eu un copil... paradoxal, răspunsurile lor mi-au dovedit că ei au motive egoiste. Mulți mi-au spus faza cu "dar ce vei face la bătrînețe, cine o să aibe grijă de tine"... hmm... păi dacă faci un copil dintr-un motiv de genul ăsta, nu e egoism? Îl faci ca un fel de asigurare că la bătrânețe, dacă vei deveni o epavă, cineva ar trebui să se simtă obligat să te întrețină, să te șteargă la... ăsta chiar mi se pare un motiv egoist dar și amuzant în același timp, în sensul că, poate atunci când vei ajunge în starea în care să nu te mai poți întreține, sunt șanse mari să intervină ironia sorții, copilul sau copii tăi vor avea și ei familiile și copii lor și în cel mai bun caz îți vor alege un azil decent. În fine, nu-mi prea place să mă justific de ce nu vreau să mă integrez în ceea ce majoritatea consideră că "așa trebuie, așa e normal, așa e de când lumea etc." Dacă te consolează cu ceva, nu ești singurul ce are reticențe referitoare la subiectul de față, suntem chiar destul de numeroși... Mă opresc aici cu toate că mai am multe "săgeți în tolbă". Eu sunt genul de om cu puține principii și convingeri, la mine cu câteva excepții, nimic nu e "bătut în cuie" văd că lucrurile sunt într-o permanentă transformare, dar printre puținele lucruri de care pot afirma că sunt sigur se numără și faptul că nu-mi doresc cu adevărat un copil, și dacă aș fi făcut-o ar fi fost un eșec. Nu mă judecați prea aspru pentru felul meu de-a fi. În încheiere aș mai adăuga că ai dreptate să gândești așa, să te frământe astfel de gânduri referitoare la problema despre care vorbim, și orice om rațional ar trebui să-și pună astfel de întrebări înainte de a face acest pas, și știu că poate părea extrem ce spun acum dar eu consider că, în secolul nostru, să faci un copil ar trebui să devină un privilegiu și nu un drept. Există mult prea multe exemple de copii distruși, abandonați, traumatizați... ar fi interesant ca în viitor să existe un fel de autoritate care să testeze cuplurile ce vor să facă copii... uite, de exemplu un cuplu ce nu poate avea copii dar își dorește cu ardoare să adopte un copil abandonat, trece printr-un adevărat calvar până să primească acceptul, și nu sunt puține cazurile în care sunt refuzați chiar dacă îndeplinesc condițiile... în schimb orice scursură alcoolică poate face un copil fără probleme... ok, acum chiar că închei, criticați-mă, ostracizați-mă, crucificați-mă dacă vreți dar măcar am fost sincer.
dar cu cat trece timpul va fi regret sau impacare sufleteasca, ba chiar bucurie? :)) Ma vad pe la bucatarie cu partenera de viata, ambii 60 de ani. Parca ceva lipseste, cred ca va fi senzatia aia. Asta dac-o sa am partenera de viata! :)))) Probabil o sa stau singur in bucatarie - montan nici bucatarie n-am in camara asta :))))))
8 หลายเดือนก่อน +2
Frumoasă confesiune, Flavius. Te înțeleg, deși nu-s de acord în toate. E bine că ești conștient de alegerea ta.
Bogdan Liviu bits (pt haimanale) 9:45 - "Eu am scris Crimă și pedeapsă" 17:40 - Copilul devine prea interesant. 28:14 - Înscriere impecabilă. 30:47 - Vioară pe stradă, dar *unde* ? 40:35 - Discuție foarte lejeră despre neant.
"haimanale" ah, ador! :)))))))))) mi-am amintit de ce-ai spus candva "genul de om care de ani de zile prefera sa-si ia zilele decat sa mearga o ora la terapie" :)))))) si cand te gandesti c-o spuneai tu, care inchei mereu mesajele cu emoji cu ceai verde si aer de gradina japoneza! :)))
Aș prefera să fiu spânzurat decât să fac un copil, iar asta pentru că îmi pare profund imoral să te joci de-a ruleta rusească cu viața unei ființe umane. Să aduci un copil într-o lume în care e expus la atâtea atrocități care se pot abate asupra lui cred că e o dovadă de ignoranță, inconștiență, cruzime, egoism, aroganță. Sunt foarte multe implicații morale când vine vorba despre procreare. Văd viața ca pe o impoziție, așadar n-aș putea niciodată să decid eu nașterea cuiva, ar fi nedrept față de acea ființă. Știu că poate părea absurd ce spun, dar de vreme ce copilul nenăscut nu-și poate da consimțământul, cum aș putea să decid eu în locul lui? Singurul mod prin care poți scuti acel copil de suferința inevitabilă și inutilă este să nu-l concepi. Da, știu, îl privezi și de bucurie, dar pentru el, neexistând, acea bucurie e irelevantă, n-are nimic de pierdut dacă n-o experimentează. Sper că are sens ce spun. Ce-i răspund dacă îmi zice la 10 ani că nu-i place lumea în care l-am adus și vrea să dispară? Cum l-aș putea privi în ochi când o boală incurabilă și îngrozitoare ar pune stăpânire pe el? Și exemplele pot continua. Și toate astea pentru ce, că nu sunt eu în stare să mă simt împlinit de unul singur? Așa, și? Ce vină are copilul? În schimb, să adopți un copil e destul de frumos și onorabil. Să salvezi pe cineva care chiar are nevoie să fie salvat și care-ți poate fi infinit mai recunoscător decât copilul biologic. Dar pentru asta trebuie să ne vindecăm de egoism, de ego, să scăpăm de dorința asta ca acel copil să ne semene, să aibă genele noastre. Ar mai fi de zis, dar mă opresc aici. Sper că nu te-am plictisit prea tare.
Eh, ridicat pe eșafod, cred ca vei alege totusi sa fii parinte :)) Tratam prea lejer ideea nefiintei, o sa vedem in curand cat e de mare drama de fapt si ce serios e totul
@@BogdanLiviu7 Îmi place să cred că n-aș alege și-aș muri împăcat, dar, oricum, și în cazul puțin probabil în care aș mi-aș încălca principiul și-aș procrea, măcar în acel context aș avea o scuză bună, scuză pe care cei care fac în general copii nu o au.
Consider ca esti mult mai responsabil daca nu faci un copil decat sa faci si sa-l cresti cum o fi. Trebuie sa-ti mearga fianciar bine bine, vorbim de la minim de 4-5 k, si 6-7k euro daca se pun banii la comun. Implica prea multe variabile. Am observat ca natura alege ce vrea ea nu ce vrei tu, alege aleatoriu trasaturile de la tata si de la mama si asta inseamna ca genele trebuie sa fie bune (a nu ma face cineva hitlerist, eu vorbesc de idealuri si vorbesc de cazul meu, ceilalti sunt liber sa faca cati vor). Consider ca trebuie sa fie extrovertit fiindca e mult mai usor in viata, dar aici nu ai nici o garantie, depinde de parinti. Si eu as vrea sa fie fata pentru ca cu fetele nu duci munca de lamurire la fel cum faci cu un baiat. Fetele se maturizeaza dintr-un anumit punct de vedere mai repede(am uitat cum ii spune la aceasta maturizare, citisem la un antropolog chestia asta). Nu mai zic de ce o sa vina cu incalzirele climatice, in multe tari nu cunosc ce este aia democratie, unii nu sunt nici macar in regim hibrid, existand riscul unui razboi. Sunt n-spe mii de motive sa NU fac un copil decat sa il fac. Sa nu mai zic si de echilibru dintre scoala si joaca care este mega important. Adica daca il ai, sa-l faci sa constientizeze ca e mega importanta scoala, dar totusi sa se si joace. Mie abia imi ajunge timpul pentru mine, dar sa mai am si un copil care necesita super atentie. Toate argumentele de mai sus si altele ma duc si raman la ideea mea de a nu face nici macar un copil. Sper ca giboneii sa se reproduca cat mai putin. :)))) sa fie si viata noastra usoara. Scuze pentru scrierea fara diacritice! Si eu eram obsedat de libertate. Inca lucrez la asta mai ales la libertate financiara, dar dureaza. Pe de alta parte libertatea absoluta nu exista si nu este posibila, ne trebuie totusi reguli.
ai incheiat fix ca un om care ar trebui sa fie tata :))) cine-si cere scuze pentru lipsa diacriticelor? un rafinament pe care nici nu ni-l puteam imagina! chiar si analiza pe care ai facut-o te califica pentru a fi tata :))) mi se confirma ideea mea ca cei care ar trebui sa fie parinti nu sunt si multi dintre cei care ar trebui sa se abtina, fac (si nu doar unul, din pacate).
@@Zgartza Eu mi-am spus părerea. Nu însemnă că și lumea trebuie să facă la fel. Asta dacă vrei să ai de ajuns pentru tine și pentru copil, tot ce îi trebuie. Dacă este bun la un anumit domeniu îți trebuie bani destul de mulți să îl susții în chestia respectivă. Eu vorbeam mai mult de a conștientiza chestiile negative din a avea copil. Evident că sunt și avantaje. Dar și sunt foarte multe dezavantaje.
"All my life, I've been going around waiting for something. I've felt as if the living I've done so far hasn't actually been real life, but a long wait for it!" - Alexander, The Sacrifice
exact! Pentru cine nu vrea sa piarda vremea 40 de minute privind clipul, aveti aici rezumatul, fix asta voiam sa zic :)))) plus cateva glumite slabe :))) Multumesc pentru comentariu!
Sa faca recenzii mai bune ca ale mele, sa intru sa dau dislike sa fiu hater 😂 "LASA TE CA NU LE AI COPILE! Du-te la munca si sustine-l pe taica-tau pe patreon ca el e critic erudit!"
Eu am 2 copii si vreau 3. Nu mi-am dorit niciodata copii. Daca imi aratai poza cu o piata sau cu copiii tai, imi era totuna. Efectiv NU imi placeau sau doream copiii. Aveam tabieturile mele, sport, egoism in ceea ce priveste timpul. Eu eu eu eu eu. In schimb am mers pe "trebuie", chiar daca nu simteam asta. Am mers pe incredere in sfaturile altora. Inca ma lupt cu egoismul timpului meu, dar in acelasi timp, m-au transformat complet. Eu care credeam ca nu pot sa iubesc, am cunoscut iubirea. Pe masura ce cresc, devin si eu mai responsabil si simti in suflet cum te schimba. Dar te si dispera fratele meu. Mai ales atunci cand urla, fac tantrumuri, nu te asculta ori de cate ori le repeti un lucru. Uita tot ce crezi tu ca va fi cand vei avea copil. Tu poti sa ai IQ mare, dar vezi la copilul tau ca nu prea compileaza :)). Aia e... te concentrezi pe celelalte atuuri ale lui si poate mai tarziu, cine stie. O sa vezi in copilul tau toate defectele tale si ale partenerului tau, dar si multe lucruri pe care le iubesti. La noi, primul copil e o dinamita vesela, iar al 2-lea, o melancolie ganditoare. Never know what you gonna get. Totusi, cel mai mare test pentru noi, in continuare, ramane neascultarea combinata cu sfidare.
Ba sincer imi place de tine, nu stiu de ce, dar te ascult desi jumatate din ce faci pe youtube e un pic mai greu pentru mine, adica tre sa fiu concentrata la ce zici, dorind sa fac mai multe lucruri deodata. Imi plac mult aceste discuti lejere, cand efectiv bati campi si iti imaginez cum ar fi daca ai avea un copil si faptul ca treci prin toate starile. Sincer si eu consider ca parinti mei m-au rasfatat prin a nu ma pune la munci grele. Uneori ma gandesc si eu daca as fi capabila sa am grija de un copil.
E adevarat, copilul iti schimba viata… dar in BINE! Vei gasi in el puritatea si inocenta umana in cea mai frumoasa forma, imposibil de experimentat intr-un alt fel. Ai mei au 4 si 9 ani si crede-ma, DEJA mi-au dat si m-au invatat mai multe decat o sa o sa o fac eu toata viata. Niste fiinte pure care te iubesc in mod absolut, si pe care le iubesti intr-un mod special, foarte diferit de orice alt tip de iubire. Nu ai putea sa ai o astfel de experienta umana inafara lor. ❤
dar simti asta acum, sau a fost asa de la inceput? Adica erai coplesit si ingrozit cand avea primul copil un an, doi ani, trei ani, apoi incepeai sa intelegi ce se intampla si te dezvoltai ca om si erai recunoscator etc? Sau din prima secunda decand esti parinte se schimba ceva in tine? Cred ca cel mai mult ma intereseaza ideea de a iesi din tine si a pune pe cineva constant deasupra ta (oricum copilul face parte din tine, insa evident ii protejezi libertatea nu-l fortezi sa faca ce vrei tu). Ideea de a te oferi cuiva in fiecare zi ma incanta enorm. Chiar daca va fi o haimana nerecunoscatoare, voi fi bucuros ca am facut tot ce-a tinut de mine. :))) Acum ca ma gandesc, biata mama... eu eram cu tonul rece, mereu ironic, distant, abia acum la batranete ii spun ca inteleg ce a facut pentru mine, cand eram copil eram deranjat ca-mi facuse sa mananc si ma chema sa mananc cat e cald si credeam ca sunt barbat daca spun ca "iau eu cand am chef, lasa-le acolo ca ma descurc eu", nu suportam sa fiu cocolosit, nu intelegeam ca gatise 3 ore pentru a imi face mie mancarea favorita, vai de capul meu!
Mama ta va fi fericită cînd o vei face bunică. Peste 5-6 ani, cînd vei fi celebru. Cred că ești singurul și cel mai bun recenzor de carte pe TH-cam din România. Ai o profunzime analitică, un umor bestial, autoironie mortală. Ești un Socrate autohton! Doi copii vei face. Să n-o uităm nici pe mămică. Vei ști cînd o vei întîlni că EA ESTE. Și să n-o uităm nici pe soacră: privește-o cu atenție, de obicei este imaginea de peste ani a fiicei...
multumesc frumos, sper sa merit cuvintele acestea candva! mi-e teama sa n-o fi intalnit deja si sa tot astept acel "ceva" care nici nu stiu daca e real :)) ar fi oribil sa realizez prea tarziu c-am fost neglijent cand am intalnit omul cu care ar fi trebuit sa-mi petrec restul vietii / totodata cred ca punem prea multa presiune pe asta, sunt mai multi oameni cu care putem fi pana la final, important e sa te dezvolti pe tine, marea intalnire e cu tine insuti, vine natural celalalt apoi
De cand eram mică mi-am dorit copil. La 24 de ani doar asta visam. Mă gândeam la el toată ziua. Eram super îndrăgostită de viitorul meu copil. Încă dIn sarcină aveam o legătură f puternică cu el. Cu toate astea, după nastere, am simțit că e un străin, nu simțeam deloc conexiunea dintre noi. Plângea non stop. Am facut o depresie groaznică si am realizat cât eram de imatură si egoistă pt ca eu am locuit singura de la 15 ani si eram obișnuită sa am libertate. După nastere nu aveam libertate nici pt lucrurile de bază. Nu eu decideam când să dorm, sa mănânc, sa fac un duș. Primii 4 ani au fost extrem de grei. Eu vb din perspectiva unei mame. Poate ca tata ai alt rol, altă implicare, nu știu. Relația de cuplu trebuie sa fie solidă si chiar si asa se va deteriora, cel puțin o perioadă pana vă obișnuiți cu noua viață. E ușor sa fii idealist dar tin minte ce așteptări frumoase aveam eu inainte să nasc pt că toată lumea spunea cat e de frumos si cum te schimbi etc. Dupa ce m.am lovit de realitate am trecut prin toate stările si sentimentele. Regret, ură de sine, vinovatie, voiam sa mor. Atunci l-am cunoscut pe Louis😁 Bineînțeles că am scris lucrurile negative să-ți faci o idee mai realistă. Baietelul meu face 8ani si m-a salvat de fapt. Este minunat, avem o relație f specială, ii plac cărțile, ai putea să vorbești cu el ore in sir despre orice subiect. Nu am iubit si nu am fost iubită așa niciodată.
"Nu am iubit si nu am fost iubită așa niciodată." - asa ma gandeam si eu c-ar fi, dar cand o spune un om care chiar a trait asta, e cu atat mai incurajator. Multumesc pentru comentariu, Alma!!!
Nu am copii, mi am crescut partial fratii, care sunt cu mult mai mici decat mine (13-15 ani diferenta) . Cred ca a fost suficient pentru viata asta. Mai cred ca demersurile noastre pe orizontala ne fac sa ne pierdem in detalii. Inclusiv un discurs interior care nu iti trezeste sufletul nu are nici un rod semnificativ. E bine sa faci un copil doar daca nu poti iesi altfel din egoism si din a trai doar pentru tine. Altfel, viata (real) spirituala e cea mai importanta.
Lasand putin deoparte chestiunea cu copilul, chiar daca e tema principala a clipului, m-a lovit foarte tare dialogul tau in sine - parea ca citesti literalmente din gandurile mele, doar ca la mine sunt legate de alte probleme. Mi-a starnit un vartej de ganduri si sentimente amorfe pe care n-o sa incerc sa le dezvolt in comentariu, dar nu stiu daca sa ma bucur sau sa plang la gandul ca mai exista oameni ca mine - oameni pe care-i consider minunati, dar cand ma uit in oglinda si-mi vad propria persoana parca vad ultima scursura ingrata care e in stare numai de strigate imature de revolta. Si eu tin foarte mult la libertate pentru ca simt ca in ea regasesc viata adevarata, dar inevitabil ma intreb, deoarece imi provoaca si un anume grad de suferinta, daca ce numesc eu "libertate" e tocmai o lipsa a vietii. Pe de alta parte, ceea ce-mi pare mie renuntare la libertate, un scop caruia sa ma dedic trup si suflet si sa uit complet de mine, imi pare a fi poate cea mai de insemnatate chestie pe care o pot face. Sunt blocat intre aceste doua idei aparent divine, dar nu sunt in stare sa pun niciuna in practica pana la capat - ma fastacesc in loc si viata trece pe langa mine. Revenind la copil: rationamentul meu se opreste deocamdata in punctul in care realizam ca daca nici noi, care avem atatea griji legate de chestiunea asta, nu facem copii, atunci cine sa-i faca? Am zis ca nu dezvolt mult, dar uite c-am facut-o. Iarta-mi comentariul lung si-ti multumesc ca l-ai citit ❤
aici am ajuns si eu, am dus la extrema lipsa responsabilitatii, crezand ca libertatea e sa nu faci nimic si sa hoinaresti, dar, asa cum spui / ce numesc eu "libertate" e tocmai o lipsa a vietii / e fix asa. poate pentru unii nu e, dar eu asa o simt, mi se pare vulgara viata asa, traiesc sa mananc fursecuri si sa vad true detective? pe de o parte, da, vreau asta, pe de alta, mi-e rusine, din tot universul, eu stau asa, consum si ma ofilesc intr-o garsoniera, , m0r literalmente ca un pr0stovan
@@BogdanLiviu7 e greu sa gasim o cale de scapare, dar pana atunci vreau sa-ti recomand cartea lui Murakami "Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga". Isi descrie in ea stilul lui de viata si imbinarea dintre alergare si scris. Traducerea e foarte buna, plina de aforisme simple si la țintă. Tocmai ce am terminat-o si mi-a dat putina vitalitate si avant, asa cum inevitabil primești din cartile lui Nietzsche. Poate faci si clip din ea
Salutare Liviu. Referitor la subiect un copilaș îți dă putere să crești trei copii, dar trebuie să ai persoana potrivită, sprijinul familiilor voastre, subiectul este complex.
Ai fi un tata bun! De regretat n-ai sa regreti, se modifica in mod natural ceva in firea ta cand ai un copil, tocmai de aceea nu are rost sa te gandesti la Bogdan tatal ca la Bogdan cel de-acum. Si te vei descurca si cu salopetele, ai tot ce-ti trebuie!
ai atins punctul esential: "se modifica in mod natural ceva in firea ta cand ai un copil" - asta ma obsedeaza momentan, dar nu pot sa spun un da din tot sufletul, cred ca va trebui sa faci pasul avand putina credinta ca asa va fi, nu ai cum sa stii ca se va modifica ceva in tine pana nu faci pasul. Insa logic si rational ar trebui sa se schimbe.
TU deja ai făcut enorm ajutând atâția copii să "devină". Printre acești copii, ma număr și eu. Sunt întru totul de acord cu tine, ca cel mai indicat e sa faci un copil cu un om pe care îl iubești atât de mult, încât mori împăcat cu gândul ca ati făcut iubirea voastră sa crească dând unei ființe corp de om. Sa aduci iubirea în uman, asta e copilul făcut din dragoste ❤ Superb clipul ❤. La Ana Blandiana nu am prins momentul sa comentez. Dar rețin cum ai menționat ca precum Ana trebuie sa arate iubita, soția. Ca e idealul. Si minunat i-ai alăturat pe Dostoievski și Tolstoi în această trăsătură paternă.
o stiu, vreau sa-l aduc pe aici pe Saramago (si eseu despre orbire e minunata, facusem un clip dar nu eram multumit de cum a iesit, inca am problema asta, nu simt ca ma ridic la anumite carti desi clipul e bun, adica oamenii il apreciau insa simteam ca nu-i fac cinste autorului si operei, e tot un discurs toxic de care trebuie sa scap, vine dintr-o ura de sine care vine din orgoliu/narcisism) Multumesc pentru recomandare, Razvan!
@@BogdanLiviu7 Poți face mai multe recenzii aceleași cărți, versiunea 1, versiunea 2, până ești mulțumit tu personal. Noi apreciem eforturile toate versiunile. 😊
Cum te-ai descurcat tu, se va descurca si el. Nimeni nu e pregatit si totusi e parinte pentru ca ... i s-a dat. De ce iti bati capul? Nu e mai fain sa vina de la sine? Mereu ma uimeste sinceritatea asta... cum te dezvalui asa, fara oprelisti in fata noastra....analiza asta continua....pe care nu stiu cati ar asculta-o....Pe mine ma bucura si ma regasesc mereu. In plus, ma surprinde placut luciditatea cu care te diseci, cum vezi toate fatetele. Ma intreb doar daca in atata filozofare, mai si traiesti. Cand am inceput sa trec la mai multa actiune si sa ma arunc in mai multe experiente reale, vii, mi s-a parut mai faina viata decat cand ma invarteam prin noianul gandurilor. .
Cel mai mult imi place ca inca apreciezi inocenta si ti se pare important sa pastrezi puritatea sentimentelor. Gandul meu zboara la un film pe care l-am vazut recent si ti-l recomand pt. frumusetea unor suflete neintinate: Zapada in august
imi bat capul pentru c-am vazut atatea traume la atatia oameni (si multe din vina parintilor). Asta spun si eu in clip, ca ar trebui sa predomine experienta de viata, ca sunt nule gandurile cand raman asa la suprafata / cat despre cati le-ar asculta, habar nu am, insa nu a fost niciodata prioritatea asta sa fie cat mai multi oameni la vizualizari, ce ma intereseaza e sa ma arat asa cum sunt, e mai mult un experiment, e contul de youtube al unui om de rand care mai citeste o carte, mai vine apoi cu ce-l framanta si imparte pe aici cu cativa prieteni ce simte, constient ca e irelevant tot ce crede el despre orice. :)) Multumesc pentru comentariu, Ana! Ma bucur ca rezonezi cu gandurile mele si sper s-ajung sa vin si eu spre tine referitor la experientele de viata, momentan sunt total in gand, din pacate.
@@BogdanLiviu7 nu am spus ca trebuie sa vorbesti despre ce e pe placul oamenilot ca sa faci vizualizari ... dimpotriva, tocmai asta apreciez. Gandeam si eu cu voce tare despre descoperirea unui om care nu se teme sa expuna tot ce ii trece prin cap. Prin comparatie, am acelasi flux al constiintei, dar nu ma exprim decat cu putini oameni- simt ca i-as plictisi pe altii. Parcursul asta duce la tot felul de descoperiri despre sine, dar cum lumea in jurul meu nu isi bate capul atata, ma simt in plus, de multe ori. 😃
Cand o sa gasesti muza toate acestea ori sa aiba un raspuns. Nu iti visa viata in loc sa o traiesti. NU COPIII SUNT REZOLVAREA VIETI DA NICI PEDICII: NOI NE IMPIEDICAM.
O să aibă un raspuns* / Copiii* / împiedicam* Așa este, Ely, nu sunt rezolvarea, dar copiii sunt splendoarea vieții. Cred ca devii întreg ca om crescând un altul, învățând să iubești pe cineva mai mult decât pe tine însuți.
Un copil - nimic mai frumos! Nu poate exista ceva mai frumos. Într-o lungă relație alături de iubită, ce avea un copil care deși nu era al meu, dar de care mă atașasem rapid și complet involuntar, pot spune că am trăit raiul. Depășește total orice simțire trăită anterior când ești absorbit și diluat, precum o picătură de cerneală în oceanele lumii, de zâmbetul lui. Numai una să ți-o spun: ori de câte ori trebuia să-l cert pentru diverse boacăne, încercam din răsputeri să joc teatru, făcând pe autoritarul, însă niciodată nu-mi reușea. Mă citea imediat, și asta făcea să-mi fie și mai drag. Îl iubeam. Anii au trecut, relația mea cu iubita s-a destrămat, copilul a crescut. Nu regret nimic. Ba mai mult - a rămas o amintire frumoasă. "Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată" (Octavian Paler)
offf, uitasem de asta, cand o sa creasca mare si pleaca prin alte tari si ma uita :( ti se rupe inima / totodata esti fericit ca se descurca singur, te-ai realizat ca parinte...
o să fi cel mai fain tată. un copil e un dar ! primește -l , dorește-l ! nu fă socoteli ! o să fi eroul lui ! dăruiește ! fă ce simți. copilul meu a reușit să îmi arate cum sunt . aștept poza cu tine și copilul in anticariat .
"copilul meu a reușit să îmi arate cum sunt" - minunat spus! Poate de asta ma tem... Daca o sa vad monstrul care sunt de fapt, daca inocenta lui va face imposibil sa ma mai mint, sa continui farsa? E adevarat, cel mai probabil imi va arata ca sunt un om ok care merita sa aiba un copil, *dar daca* ...
Salutare ! foarte buna idee, cu cat mai devreme, cu atat mai usor ! Numai bine ! PS: N-o sa-ti para rau 🍻, n-ai si tu un payPal? e mai usor sa transfer
interesanta asta cu mai devreme/mai usor - oare e asa? :)) la 25 imi pare devreme, pe la 35 asa pare ok, totodata copilul 15 tatal 50, suna putin aiurea (stau numai pe migdale si fulgi de ovaz ca sa fiu fit si tinerel sa nu-l fac de ras pe la sedinta cu parintii :))) ) paypal am dat am pus doar patreon si transfer direct pe card ca sa fie mai simplu sa nu umplu pagina cu revolut paypal etc. www.paypal.com/paypalme/bogdanliviu
@@BogdanLiviu7 cu cat filosofezi mai mult cand vine vorba de facut copii, cu atat mai greu e sa-i faci; cu o sticla de vin, o noapte lunga, langa o femeie frumoasa, de care esti indragostit ... nimic mai usor 🍻
Da este frumos ca tata sa se ducă cu copilul de mana la anticariat. Un copil este un dar dat de Dumnezeu dar ai mare responsabilitate cum și în ce fel îl crești.
Pai da asta ma si tem sa-l fac, inainte de a avea copil trebuie sa fiu barbat, eu momentan sunt un copil care vrea un copil. As fi un tata catastrofal. :)) Sper sa ma maturizez curand si sa pot face candva o familie. Multumesc pentru sustinere, Gabriel! ❤️
Cum sa aduci un suflet curat, divin, frumos, in mizeria asta de societate?? Dominus Deus, fereste-ne de asemenea fapte netrebnice!! Eu imi blestem nasterea zi de zi si imi doresc moartea cu sete. Niste "parinti" inconstienti la 18 ani, inflacarati sexual, mi-au facut carnea si m-au fortat sa vin in mizeria asta de societate. Ei nu aveau niciun plan, nicio idee, traiau din banii parintilor lor, vai de capul lor, au transferat intunericul, suferinta din ei catre mine, si acum eu trebuie sa port toate pacatele stramosesti. Este un infern!!
poate sensul vietii e sa faci din intunericul primit putina lumina, apoi iti cresti copilul asa cum nu ai fost tu crescut si lasi in urma ta acea seninatate / dar daca simti din tot sufletul altfel, habar n-am, nici nu stiu ce sa zic, partea buna e ca o sa disparem curand si se va uita totul, in acest caz. Cred puternic ca a ne blaza intr-o agresivitate nihilista nu e solutia, totodata n-am nici forta sa ma duc spre acea seninatate, ma fastacesc intre lumina si intuneric, ma tarasc ca un orb care vede din cand in cand. Mi-ar placea enorm sa faci totusi un copil si sa spui ca ti-a usurat sufletul, ca ti-a oferit mangaierea de care aveai nevoie, ca te-ai salbaticit si izolat, suferind de la atatea nedreptati de la oameni si ca inocenta lui te-a salvat. Stand zi de zi langa o inocenta n-are cum sa nu aiba efect benefic pentru un suflet ranit.
@@BogdanLiviu7Am 13 pisicuțe salvate de pe străzile Bucureștiului ucigaș. Ele sunt mângâierea mea. Ele îmi oferă iubire necondiționată, drăgălășenie, bucurie jucăușă, râsete necontenite. Plus natura, cerul, copacul înfrunzit, păsările, și acestea mă bucură. 😊❤️🥰 După cum a spus un mare om: cu cât stau mai aproape de oameni, cu atât mai mult îmi iubesc cățelul. Cred că Mark Twain a zis asta. 😁
@@BogdanLiviu7 Viața pe pământ e stupidă oricum și tot sistemul gândit de creator e ridicol: muncești ca un rob, fizic și intelectual, apoi mori din motive penibile și nu iei nimic cu tine. 😁 Eu am trecut de la un nihilism furios, agresiv, ucigaș specific adolescenței la un nihilism jovial, la autoironie. Zi de zi caut bucuriile mărunte și râd în inima mea când știu că deja sunt mort. Suntem morți din clipa în care prima celulă s-a format în pântecele mamei.
da, dar nu ma refeream la a face copil ca sa lasi ceva, ci ca sa evoluezi, sa fie o experienta de viata deplina, simt ca a nu face copil ar fi cumva un drum al vietii incomplet / pe de alta parte suntem programati sa mucim pentru prelungirea speciei, ar trebui sa ne putem bucura cei care reusim sa evadam din obsesia de a face copii :)))))
*Ajută-mă să pot continua,* susține-mă pe: Patreon.com/BogdanLiviu
*IBAN: RO12 RZBR 0000 0600 1784 5849*
Mulțumesc pentru susținere! ❤🫂
Venitul minim lunar necesar unui om fara rate si care nu sta in chirie este estimat de INS la 3.150 lei anul acesta. Orice venit lunar sub acesta inseamna saracie lucie.
@@dhanyrafaelpai planul e sa am ce manca si sa fiu liber, pentru mine e un lux absolut timpul liber. Daca fac 3000 lunar din patreon sunt in rai. :)) dar da, n-o sa calatoresc niciodata, n-o sa am o relatie etc - nu le poți avea pe toate!
@@BogdanLiviu7Evident, nicio alegere nu este perfectă, ceva câștigi, ceva pierzi. Și eu prefer programul lejer la muncă și libertatea cât mai multă. 🙂👍
Este greu să ai un copil azi pentru că ai nevoie de încă o persoană. 😅 Iar impresia de iubire de azi se transformă în ura profundă de mâine. Cine va suferi la final? Copilul nevinovat. Cine va avea traume care îl vor împinge spre droguri, alcool, jocuri de noroc? Copilul nevinovat. Plus abuzurile societății macabre în care trăim.
Eu de 5 ani mă lupt cu mine să mă vindec. E o luptă într-adevăr. Meditație dimineața și seara, post, rugăciune la miezul nopții, cărți sfinte răsfoite zi de zi, noapte de noapte, curățarea minții de legiunile de gânduri mizerabile și inutile.
Și cum să fac eu un copil când iubirea necondiționată nu există, relațiile sunt temporare și toxice, iar eu sunt prins într-o luptă însângerată cu bestia din mine care urlă și vrea să mă înghită? Nu aș fi nebun să condamn alt suflet inocent la asemenea zbucium sufletesc cum părinții mei inconștienți m-au condamnat pe mine?
Principala misiune a unui om este să se vindece și să se cunoască pe sine. Apoi, când acel om devine pace, iertare și iubire pură, atunci poate face un copil, dar și atunci, ținând cont de lumea bolnavă în care trăim, tot nu e o alegere ideală.
Oameni grav bolnavi fac copii la fel de bolnavi. Desigur, unii copii au șansa de a se vindeca, de a scăpa din blestemul generațional, cum încerc eu de 5 ani de zile, singur, fără niciun ajutor, dar speranțele sunt minime.
Oamenii, din câte observ în jurul meu, nici măcar nu realizează cât de bolnavi sunt. Întunericul în care ei trăiesc zi de zi li se pare ceva normal. Și își educă proprii copii să gândească după același tipar.
E groaznic.
Nu știu de ce, dar mă tot gândesc la Mitul peșterii... E atât de dureros Adevărul că fiecare dintre noi este in peștera lui, mai mică sau mai mare.
Câți oameni din miliardele perindate pe această planetă au reușit să iasă afară din cavernele întunecate ca să vadă Soarele?
@@dhanyrafaelmult timp am avut orgoliul de a crede ca-n izolarea mea eram pe calea adevarului - acum tot singur sunt, dar macar am realizat in ce eroare infinita eram / am castigat in planul constiintei enorm, intr-adevar e o purificare in singuratate, dar e si multa toxicitate, e atat de clar ca omul are nevoie de energiile altor oameni (cu care rezoneaza). Un foc in padure si sa stam de vorba privindu-l e istoria omenirii si sanatate pentru suflet
Personal, la fel ca și tine iubesc prea mult libertartea. Dilema ta am avut-o și eu pentru un scurt timp dar sincer nu mi-am dorit nici odată un copil, conștient fiind desigur și de responsabilitățile care vin la pachet cu treaba asta. Bine, în cazul meu bănuiesc că am fost influențat și de unele traume din propria-mi copilărie, apoi pe parcurs văzând atâtea familii destrămate în jur, asistând la prea multe situații dramatice toate acestea au contribuit într-o oarecare măsură la lipsa dorinței mele de a procreea. Dar în primul rând, recunosc, chiar nu m-a încântat niciodată să mă căsătoresc, să-mi întemeiez o familie, simt că nu-mi doresc asta cu adevărat, chiar dacă aș îndeplini în mod ideal toate condițiile (să stau bine din punct de vedere financiar, să am partenera cea mai compatibilă etc.) îi respect pe cei ce fac asta (în special pentru cei care o fac bine sau măcar încearcă să o facă cât mai bine) dar pe mine m-au preocupat toată viața alte chestii, nu vreau să par arogant sau vreun mare gânditor, dimpotrivă când mă uit în spate și imi amintesc ce tâmpenii am făcut în anumite momente din viață mă consider nominalizat la premiile pentru "Prostul Planetei".
Eu fiind și o fire rebelă, niciodată nu mi-a plăcut să fac ce face majoritatea dar în final cred că un factor important în ați dori un copil este și acel instinct, știi tu, acel instinct primordial, irațional și greu de controlat de a procreea, acea programare genetică pe care o vedem în lumea animală... E foarte mult de vorbit pe acest subiect și bineînțeles fiecare caz e cumva diferit. Eu am acum 50 de ani, sunt burlac convins și în continuare nu-mi doresc familie, copil... Cineva mi-a reproșat odată că sunt egoist deoarece nu-mi doresc acest lucru, dar eu nu văd lucrurile așa. În zilele ce-au urmat, am făcut un fel de sondaj printre prietenii mei care sunt căsătoriți și au copii, întrebându-i de ce ar trebui să fac și eu un copil... paradoxal, răspunsurile lor mi-au dovedit că ei au motive egoiste. Mulți mi-au spus faza cu "dar ce vei face la bătrînețe, cine o să aibe grijă de tine"... hmm... păi dacă faci un copil dintr-un motiv de genul ăsta, nu e egoism? Îl faci ca un fel de asigurare că la bătrânețe, dacă vei deveni o epavă, cineva ar trebui să se simtă obligat să te întrețină, să te șteargă la... ăsta chiar mi se pare un motiv egoist dar și amuzant în același timp, în sensul că, poate atunci când vei ajunge în starea în care să nu te mai poți întreține, sunt șanse mari să intervină ironia sorții, copilul sau copii tăi vor avea și ei familiile și copii lor și în cel mai bun caz îți vor alege un azil decent. În fine, nu-mi prea place să mă justific de ce nu vreau să mă integrez în ceea ce majoritatea consideră că "așa trebuie, așa e normal, așa e de când lumea etc." Dacă te consolează cu ceva, nu ești singurul ce are reticențe referitoare la subiectul de față, suntem chiar destul de numeroși...
Mă opresc aici cu toate că mai am multe "săgeți în tolbă". Eu sunt genul de om cu puține principii și convingeri, la mine cu câteva excepții, nimic nu e "bătut în cuie" văd că lucrurile sunt într-o permanentă transformare, dar printre puținele lucruri de care pot afirma că sunt sigur se numără și faptul că nu-mi doresc cu adevărat un copil, și dacă aș fi făcut-o ar fi fost un eșec. Nu mă judecați prea aspru pentru felul meu de-a fi. În încheiere aș mai adăuga că ai dreptate să gândești așa, să te frământe astfel de gânduri referitoare la problema despre care vorbim, și orice om rațional ar trebui să-și pună astfel de întrebări înainte de a face acest pas, și știu că poate părea extrem ce spun acum dar eu consider că, în secolul nostru, să faci un copil ar trebui să devină un privilegiu și nu un drept. Există mult prea multe exemple de copii distruși, abandonați, traumatizați... ar fi interesant ca în viitor să existe un fel de autoritate care să testeze cuplurile ce vor să facă copii... uite, de exemplu un cuplu ce nu poate avea copii dar își dorește cu ardoare să adopte un copil abandonat, trece printr-un adevărat calvar până să primească acceptul, și nu sunt puține cazurile în care sunt refuzați chiar dacă îndeplinesc condițiile... în schimb orice scursură alcoolică poate face un copil fără probleme... ok, acum chiar că închei, criticați-mă, ostracizați-mă, crucificați-mă dacă vreți dar măcar am fost sincer.
dar cu cat trece timpul va fi regret sau impacare sufleteasca, ba chiar bucurie? :)) Ma vad pe la bucatarie cu partenera de viata, ambii 60 de ani. Parca ceva lipseste, cred ca va fi senzatia aia. Asta dac-o sa am partenera de viata! :)))) Probabil o sa stau singur in bucatarie - montan nici bucatarie n-am in camara asta :))))))
Frumoasă confesiune, Flavius. Te înțeleg, deși nu-s de acord în toate. E bine că ești conștient de alegerea ta.
Bogdan Liviu bits (pt haimanale)
9:45 - "Eu am scris Crimă și pedeapsă"
17:40 - Copilul devine prea interesant.
28:14 - Înscriere impecabilă.
30:47 - Vioară pe stradă, dar *unde* ?
40:35 - Discuție foarte lejeră despre neant.
"haimanale" ah, ador! :)))))))))) mi-am amintit de ce-ai spus candva "genul de om care de ani de zile prefera sa-si ia zilele decat sa mearga o ora la terapie" :)))))) si cand te gandesti c-o spuneai tu, care inchei mereu mesajele cu emoji cu ceai verde si aer de gradina japoneza! :)))
Aș prefera să fiu spânzurat decât să fac un copil, iar asta pentru că îmi pare profund imoral să te joci de-a ruleta rusească cu viața unei ființe umane. Să aduci un copil într-o lume în care e expus la atâtea atrocități care se pot abate asupra lui cred că e o dovadă de ignoranță, inconștiență, cruzime, egoism, aroganță. Sunt foarte multe implicații morale când vine vorba despre procreare. Văd viața ca pe o impoziție, așadar n-aș putea niciodată să decid eu nașterea cuiva, ar fi nedrept față de acea ființă. Știu că poate părea absurd ce spun, dar de vreme ce copilul nenăscut nu-și poate da consimțământul, cum aș putea să decid eu în locul lui? Singurul mod prin care poți scuti acel copil de suferința inevitabilă și inutilă este să nu-l concepi. Da, știu, îl privezi și de bucurie, dar pentru el, neexistând, acea bucurie e irelevantă, n-are nimic de pierdut dacă n-o experimentează. Sper că are sens ce spun. Ce-i răspund dacă îmi zice la 10 ani că nu-i place lumea în care l-am adus și vrea să dispară? Cum l-aș putea privi în ochi când o boală incurabilă și îngrozitoare ar pune stăpânire pe el? Și exemplele pot continua.
Și toate astea pentru ce, că nu sunt eu în stare să mă simt împlinit de unul singur? Așa, și? Ce vină are copilul? În schimb, să adopți un copil e destul de frumos și onorabil. Să salvezi pe cineva care chiar are nevoie să fie salvat și care-ți poate fi infinit mai recunoscător decât copilul biologic. Dar pentru asta trebuie să ne vindecăm de egoism, de ego, să scăpăm de dorința asta ca acel copil să ne semene, să aibă genele noastre. Ar mai fi de zis, dar mă opresc aici. Sper că nu te-am plictisit prea tare.
Eh, ridicat pe eșafod, cred ca vei alege totusi sa fii parinte :))
Tratam prea lejer ideea nefiintei, o sa vedem in curand cat e de mare drama de fapt si ce serios e totul
@@BogdanLiviu7 Îmi place să cred că n-aș alege și-aș muri împăcat, dar, oricum, și în cazul puțin probabil în care aș mi-aș încălca principiul și-aș procrea, măcar în acel context aș avea o scuză bună, scuză pe care cei care fac în general copii nu o au.
Consider ca esti mult mai responsabil daca nu faci un copil decat sa faci si sa-l cresti cum o fi. Trebuie sa-ti mearga fianciar bine bine, vorbim de la minim de 4-5 k, si 6-7k euro daca se pun banii la comun. Implica prea multe variabile. Am observat ca natura alege ce vrea ea nu ce vrei tu, alege aleatoriu trasaturile de la tata si de la mama si asta inseamna ca genele trebuie sa fie bune (a nu ma face cineva hitlerist, eu vorbesc de idealuri si vorbesc de cazul meu, ceilalti sunt liber sa faca cati vor). Consider ca trebuie sa fie extrovertit fiindca e mult mai usor in viata, dar aici nu ai nici o garantie, depinde de parinti. Si eu as vrea sa fie fata pentru ca cu fetele nu duci munca de lamurire la fel cum faci cu un baiat. Fetele se maturizeaza dintr-un anumit punct de vedere mai repede(am uitat cum ii spune la aceasta maturizare, citisem la un antropolog chestia asta). Nu mai zic de ce o sa vina cu incalzirele climatice, in multe tari nu cunosc ce este aia democratie, unii nu sunt nici macar in regim hibrid, existand riscul unui razboi. Sunt n-spe mii de motive sa NU fac un copil decat sa il fac. Sa nu mai zic si de echilibru dintre scoala si joaca care este mega important. Adica daca il ai, sa-l faci sa constientizeze ca e mega importanta scoala, dar totusi sa se si joace. Mie abia imi ajunge timpul pentru mine, dar sa mai am si un copil care necesita super atentie. Toate argumentele de mai sus si altele ma duc si raman la ideea mea de a nu face nici macar un copil. Sper ca giboneii sa se reproduca cat mai putin. :)))) sa fie si viata noastra usoara. Scuze pentru scrierea fara diacritice! Si eu eram obsedat de libertate. Inca lucrez la asta mai ales la libertate financiara, dar dureaza. Pe de alta parte libertatea absoluta nu exista si nu este posibila, ne trebuie totusi reguli.
ai incheiat fix ca un om care ar trebui sa fie tata :))) cine-si cere scuze pentru lipsa diacriticelor? un rafinament pe care nici nu ni-l puteam imagina!
chiar si analiza pe care ai facut-o te califica pentru a fi tata :))) mi se confirma ideea mea ca cei care ar trebui sa fie parinti nu sunt si multi dintre cei care ar trebui sa se abtina, fac (si nu doar unul, din pacate).
doar dacă ai un copil, poți spune cum ar fi fost să nu îl ai! te rog să mă crezi !
@@Zgartza Eu mi-am spus părerea. Nu însemnă că și lumea trebuie să facă la fel. Asta dacă vrei să ai de ajuns pentru tine și pentru copil, tot ce îi trebuie. Dacă este bun la un anumit domeniu îți trebuie bani destul de mulți să îl susții în chestia respectivă. Eu vorbeam mai mult de a conștientiza chestiile negative din a avea copil. Evident că sunt și avantaje. Dar și sunt foarte multe dezavantaje.
Sunt prea iresponsabilă pentru a creste un copil...Ma chinui" sa ma cresc pe mine!"😂😂😂😂
Așa și eu, sunt un copil care se gandeste sa aiba un copil :))
"All my life, I've been going around waiting for something. I've felt as if the living I've done so far hasn't actually been real life, but a long wait for it!" - Alexander, The Sacrifice
exact! Pentru cine nu vrea sa piarda vremea 40 de minute privind clipul, aveti aici rezumatul, fix asta voiam sa zic :)))) plus cateva glumite slabe :)))
Multumesc pentru comentariu!
Dar mai e o posibilitate ... daca copilul iti descopera canalul peste 15 ani si devine el insusi un patron 👀 ?
Sa faca recenzii mai bune ca ale mele, sa intru sa dau dislike sa fiu hater 😂 "LASA TE CA NU LE AI COPILE! Du-te la munca si sustine-l pe taica-tau pe patreon ca el e critic erudit!"
Eu am 2 copii si vreau 3. Nu mi-am dorit niciodata copii. Daca imi aratai poza cu o piata sau cu copiii tai, imi era totuna. Efectiv NU imi placeau sau doream copiii. Aveam tabieturile mele, sport, egoism in ceea ce priveste timpul. Eu eu eu eu eu.
In schimb am mers pe "trebuie", chiar daca nu simteam asta. Am mers pe incredere in sfaturile altora.
Inca ma lupt cu egoismul timpului meu, dar in acelasi timp, m-au transformat complet. Eu care credeam ca nu pot sa iubesc, am cunoscut iubirea. Pe masura ce cresc, devin si eu mai responsabil si simti in suflet cum te schimba.
Dar te si dispera fratele meu. Mai ales atunci cand urla, fac tantrumuri, nu te asculta ori de cate ori le repeti un lucru. Uita tot ce crezi tu ca va fi cand vei avea copil. Tu poti sa ai IQ mare, dar vezi la copilul tau ca nu prea compileaza :)). Aia e... te concentrezi pe celelalte atuuri ale lui si poate mai tarziu, cine stie. O sa vezi in copilul tau toate defectele tale si ale partenerului tau, dar si multe lucruri pe care le iubesti. La noi, primul copil e o dinamita vesela, iar al 2-lea, o melancolie ganditoare. Never know what you gonna get. Totusi, cel mai mare test pentru noi, in continuare, ramane neascultarea combinata cu sfidare.
Ba sincer imi place de tine, nu stiu de ce, dar te ascult desi jumatate din ce faci pe youtube e un pic mai greu pentru mine, adica tre sa fiu concentrata la ce zici, dorind sa fac mai multe lucruri deodata. Imi plac mult aceste discuti lejere, cand efectiv bati campi si iti imaginez cum ar fi daca ai avea un copil si faptul ca treci prin toate starile. Sincer si eu consider ca parinti mei m-au rasfatat prin a nu ma pune la munci grele. Uneori ma gandesc si eu daca as fi capabila sa am grija de un copil.
discutii lejere*, bati campii*, parintii mei*
multumesc, Lary! Ma bucur ca ti-a placut clipul!
E adevarat, copilul iti schimba viata… dar in BINE! Vei gasi in el puritatea si inocenta umana in cea mai frumoasa forma, imposibil de experimentat intr-un alt fel. Ai mei au 4 si 9 ani si crede-ma, DEJA mi-au dat si m-au invatat mai multe decat o sa o sa o fac eu toata viata. Niste fiinte pure care te iubesc in mod absolut, si pe care le iubesti intr-un mod special, foarte diferit de orice alt tip de iubire. Nu ai putea sa ai o astfel de experienta umana inafara lor. ❤
dar simti asta acum, sau a fost asa de la inceput? Adica erai coplesit si ingrozit cand avea primul copil un an, doi ani, trei ani, apoi incepeai sa intelegi ce se intampla si te dezvoltai ca om si erai recunoscator etc? Sau din prima secunda decand esti parinte se schimba ceva in tine? Cred ca cel mai mult ma intereseaza ideea de a iesi din tine si a pune pe cineva constant deasupra ta (oricum copilul face parte din tine, insa evident ii protejezi libertatea nu-l fortezi sa faca ce vrei tu). Ideea de a te oferi cuiva in fiecare zi ma incanta enorm. Chiar daca va fi o haimana nerecunoscatoare, voi fi bucuros ca am facut tot ce-a tinut de mine. :))) Acum ca ma gandesc, biata mama... eu eram cu tonul rece, mereu ironic, distant, abia acum la batranete ii spun ca inteleg ce a facut pentru mine, cand eram copil eram deranjat ca-mi facuse sa mananc si ma chema sa mananc cat e cald si credeam ca sunt barbat daca spun ca "iau eu cand am chef, lasa-le acolo ca ma descurc eu", nu suportam sa fiu cocolosit, nu intelegeam ca gatise 3 ore pentru a imi face mie mancarea favorita, vai de capul meu!
Mama ta va fi fericită cînd o vei face bunică. Peste 5-6 ani, cînd vei fi celebru. Cred că ești singurul și cel mai bun recenzor de carte pe TH-cam din România. Ai o profunzime analitică, un umor bestial, autoironie mortală. Ești un Socrate autohton! Doi copii vei face. Să n-o uităm nici pe mămică. Vei ști cînd o vei întîlni că EA ESTE. Și să n-o uităm nici pe soacră: privește-o cu atenție, de obicei este imaginea de peste ani a fiicei...
multumesc frumos, sper sa merit cuvintele acestea candva!
mi-e teama sa n-o fi intalnit deja si sa tot astept acel "ceva" care nici nu stiu daca e real :)) ar fi oribil sa realizez prea tarziu c-am fost neglijent cand am intalnit omul cu care ar fi trebuit sa-mi petrec restul vietii / totodata cred ca punem prea multa presiune pe asta, sunt mai multi oameni cu care putem fi pana la final, important e sa te dezvolti pe tine, marea intalnire e cu tine insuti, vine natural celalalt apoi
th-cam.com/video/6O9E8xRazTc/w-d-xo.htmlsi=GGoQCng-wsfnpDNb
De cand eram mică mi-am dorit copil. La 24 de ani doar asta visam. Mă gândeam la el toată ziua. Eram super îndrăgostită de viitorul meu copil. Încă dIn sarcină aveam o legătură f puternică cu el. Cu toate astea, după nastere, am simțit că e un străin, nu simțeam deloc conexiunea dintre noi. Plângea non stop. Am facut o depresie groaznică si am realizat cât eram de imatură si egoistă pt ca eu am locuit singura de la 15 ani si eram obișnuită sa am libertate. După nastere nu aveam libertate nici pt lucrurile de bază. Nu eu decideam când să dorm, sa mănânc, sa fac un duș. Primii 4 ani au fost extrem de grei. Eu vb din perspectiva unei mame. Poate ca tata ai alt rol, altă implicare, nu știu. Relația de cuplu trebuie sa fie solidă si chiar si asa se va deteriora, cel puțin o perioadă pana vă obișnuiți cu noua viață. E ușor sa fii idealist dar tin minte ce așteptări frumoase aveam eu inainte să nasc pt că toată lumea spunea cat e de frumos si cum te schimbi etc. Dupa ce m.am lovit de realitate am trecut prin toate stările si sentimentele. Regret, ură de sine, vinovatie, voiam sa mor. Atunci l-am cunoscut pe Louis😁 Bineînțeles că am scris lucrurile negative să-ți faci o idee mai realistă. Baietelul meu face 8ani si m-a salvat de fapt. Este minunat, avem o relație f specială, ii plac cărțile, ai putea să vorbești cu el ore in sir despre orice subiect. Nu am iubit si nu am fost iubită așa niciodată.
"Nu am iubit si nu am fost iubită așa niciodată." - asa ma gandeam si eu c-ar fi, dar cand o spune un om care chiar a trait asta, e cu atat mai incurajator. Multumesc pentru comentariu, Alma!!!
29:38 "Ține minte: lângă cel mai înalt punct al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii"
(Octavian Paler)
Acum m-am entuziasmat, poate fac un alt episod din Convorbiri cu Paler :D
Nu am copii, mi am crescut partial fratii, care sunt cu mult mai mici decat mine (13-15 ani diferenta) . Cred ca a fost suficient pentru viata asta. Mai cred ca demersurile noastre pe orizontala ne fac sa ne pierdem in detalii. Inclusiv un discurs interior care nu iti trezeste sufletul nu are nici un rod semnificativ. E bine sa faci un copil doar daca nu poti iesi altfel din egoism si din a trai doar pentru tine. Altfel, viata (real) spirituala e cea mai importanta.
excelente observatii, asa simt si eu, multumesc pentru sustinere, Beatrice!
Lasand putin deoparte chestiunea cu copilul, chiar daca e tema principala a clipului, m-a lovit foarte tare dialogul tau in sine - parea ca citesti literalmente din gandurile mele, doar ca la mine sunt legate de alte probleme. Mi-a starnit un vartej de ganduri si sentimente amorfe pe care n-o sa incerc sa le dezvolt in comentariu, dar nu stiu daca sa ma bucur sau sa plang la gandul ca mai exista oameni ca mine - oameni pe care-i consider minunati, dar cand ma uit in oglinda si-mi vad propria persoana parca vad ultima scursura ingrata care e in stare numai de strigate imature de revolta. Si eu tin foarte mult la libertate pentru ca simt ca in ea regasesc viata adevarata, dar inevitabil ma intreb, deoarece imi provoaca si un anume grad de suferinta, daca ce numesc eu "libertate" e tocmai o lipsa a vietii. Pe de alta parte, ceea ce-mi pare mie renuntare la libertate, un scop caruia sa ma dedic trup si suflet si sa uit complet de mine, imi pare a fi poate cea mai de insemnatate chestie pe care o pot face. Sunt blocat intre aceste doua idei aparent divine, dar nu sunt in stare sa pun niciuna in practica pana la capat - ma fastacesc in loc si viata trece pe langa mine.
Revenind la copil: rationamentul meu se opreste deocamdata in punctul in care realizam ca daca nici noi, care avem atatea griji legate de chestiunea asta, nu facem copii, atunci cine sa-i faca?
Am zis ca nu dezvolt mult, dar uite c-am facut-o. Iarta-mi comentariul lung si-ti multumesc ca l-ai citit ❤
aici am ajuns si eu, am dus la extrema lipsa responsabilitatii, crezand ca libertatea e sa nu faci nimic si sa hoinaresti, dar, asa cum spui / ce numesc eu "libertate" e tocmai o lipsa a vietii / e fix asa. poate pentru unii nu e, dar eu asa o simt, mi se pare vulgara viata asa, traiesc sa mananc fursecuri si sa vad true detective? pe de o parte, da, vreau asta, pe de alta, mi-e rusine, din tot universul, eu stau asa, consum si ma ofilesc intr-o garsoniera, , m0r literalmente ca un pr0stovan
@@BogdanLiviu7 e greu sa gasim o cale de scapare, dar pana atunci vreau sa-ti recomand cartea lui Murakami "Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga". Isi descrie in ea stilul lui de viata si imbinarea dintre alergare si scris. Traducerea e foarte buna, plina de aforisme simple si la țintă. Tocmai ce am terminat-o si mi-a dat putina vitalitate si avant, asa cum inevitabil primești din cartile lui Nietzsche. Poate faci si clip din ea
❤
Salut, Cristina!
Salutare Liviu. Referitor la subiect un copilaș îți dă putere să crești trei copii, dar trebuie să ai persoana potrivită, sprijinul familiilor voastre, subiectul este complex.
foarte frumos spus, "un copil iti da putere sa cresti trei"
Ai fi un tata bun!
De regretat n-ai sa regreti, se modifica in mod natural ceva in firea ta cand ai un copil, tocmai de aceea nu are rost sa te gandesti la Bogdan tatal ca la Bogdan cel de-acum.
Si te vei descurca si cu salopetele, ai tot ce-ti trebuie!
ai atins punctul esential: "se modifica in mod natural ceva in firea ta cand ai un copil" - asta ma obsedeaza momentan, dar nu pot sa spun un da din tot sufletul, cred ca va trebui sa faci pasul avand putina credinta ca asa va fi, nu ai cum sa stii ca se va modifica ceva in tine pana nu faci pasul. Insa logic si rational ar trebui sa se schimbe.
TU deja ai făcut enorm ajutând atâția copii să "devină". Printre acești copii, ma număr și eu.
Sunt întru totul de acord cu tine, ca cel mai indicat e sa faci un copil cu un om pe care îl iubești atât de mult, încât mori împăcat cu gândul ca ati făcut iubirea voastră sa crească dând unei ființe corp de om.
Sa aduci iubirea în uman, asta e copilul făcut din dragoste ❤
Superb clipul ❤.
La Ana Blandiana nu am prins momentul sa comentez.
Dar rețin cum ai menționat ca precum Ana trebuie sa arate iubita, soția. Ca e idealul.
Si minunat i-ai alăturat pe Dostoievski și Tolstoi în această trăsătură paternă.
Mulțunesc pentru susținere, Maya! Mă bucur că ti-a placit clipul! ❤️🙋♂️
@@soundofmusic5708 ❤️ da
Apropo de ce ai vorbit pe la minutul 37,iti recomand cartea Jose Saramago-Intermitentele mortii
o stiu, vreau sa-l aduc pe aici pe Saramago (si eseu despre orbire e minunata, facusem un clip dar nu eram multumit de cum a iesit, inca am problema asta, nu simt ca ma ridic la anumite carti desi clipul e bun, adica oamenii il apreciau insa simteam ca nu-i fac cinste autorului si operei, e tot un discurs toxic de care trebuie sa scap, vine dintr-o ura de sine care vine din orgoliu/narcisism)
Multumesc pentru recomandare, Razvan!
@@BogdanLiviu7 Poți face mai multe recenzii aceleași cărți, versiunea 1, versiunea 2, până ești mulțumit tu personal. Noi apreciem eforturile toate versiunile. 😊
semeni mult cu artistul acesta francez😀 th-cam.com/video/0lSsJADd1Ls/w-d-xo.html
Wow, mulțumesc ❤️🙋♂️
Cum te-ai descurcat tu, se va descurca si el. Nimeni nu e pregatit si totusi e parinte pentru ca ... i s-a dat. De ce iti bati capul? Nu e mai fain sa vina de la sine? Mereu ma uimeste sinceritatea asta... cum te dezvalui asa, fara oprelisti in fata noastra....analiza asta continua....pe care nu stiu cati ar asculta-o....Pe mine ma bucura si ma regasesc mereu. In plus, ma surprinde placut luciditatea cu care te diseci, cum vezi toate fatetele. Ma intreb doar daca in atata filozofare, mai si traiesti. Cand am inceput sa trec la mai multa actiune si sa ma arunc in mai multe experiente reale, vii, mi s-a parut mai faina viata decat cand ma invarteam prin noianul gandurilor. .
Cel mai mult imi place ca inca apreciezi inocenta si ti se pare important sa pastrezi puritatea sentimentelor. Gandul meu zboara la un film pe care l-am vazut recent si ti-l recomand pt. frumusetea unor suflete neintinate: Zapada in august
imi bat capul pentru c-am vazut atatea traume la atatia oameni (si multe din vina parintilor).
Asta spun si eu in clip, ca ar trebui sa predomine experienta de viata, ca sunt nule gandurile cand raman asa la suprafata / cat despre cati le-ar asculta, habar nu am, insa nu a fost niciodata prioritatea asta sa fie cat mai multi oameni la vizualizari, ce ma intereseaza e sa ma arat asa cum sunt, e mai mult un experiment, e contul de youtube al unui om de rand care mai citeste o carte, mai vine apoi cu ce-l framanta si imparte pe aici cu cativa prieteni ce simte, constient ca e irelevant tot ce crede el despre orice. :))
Multumesc pentru comentariu, Ana! Ma bucur ca rezonezi cu gandurile mele si sper s-ajung sa vin si eu spre tine referitor la experientele de viata, momentan sunt total in gand, din pacate.
@@BogdanLiviu7 nu am spus ca trebuie sa vorbesti despre ce e pe placul oamenilot ca sa faci vizualizari ... dimpotriva, tocmai asta apreciez. Gandeam si eu cu voce tare despre descoperirea unui om care nu se teme sa expuna tot ce ii trece prin cap. Prin comparatie, am acelasi flux al constiintei, dar nu ma exprim decat cu putini oameni- simt ca i-as plictisi pe altii. Parcursul asta duce la tot felul de descoperiri despre sine, dar cum lumea in jurul meu nu isi bate capul atata, ma simt in plus, de multe ori. 😃
Cand o sa gasesti muza toate acestea ori sa aiba un raspuns. Nu iti visa viata in loc sa o traiesti. NU COPIII SUNT REZOLVAREA VIETI DA NICI PEDICII: NOI NE IMPIEDICAM.
O să aibă un raspuns* / Copiii* / împiedicam* Așa este, Ely, nu sunt rezolvarea, dar copiii sunt splendoarea vieții. Cred ca devii întreg ca om crescând un altul, învățând să iubești pe cineva mai mult decât pe tine însuți.
Un copil - nimic mai frumos! Nu poate exista ceva mai frumos.
Într-o lungă relație alături de iubită, ce avea un copil care deși nu era al meu, dar de care mă atașasem rapid și complet involuntar, pot spune că am trăit raiul. Depășește total orice simțire trăită anterior când ești absorbit și diluat, precum o picătură de cerneală în oceanele lumii, de zâmbetul lui. Numai una să ți-o spun: ori de câte ori trebuia să-l cert pentru diverse boacăne, încercam din răsputeri să joc teatru, făcând pe autoritarul, însă niciodată nu-mi reușea. Mă citea imediat, și asta făcea să-mi fie și mai drag. Îl iubeam.
Anii au trecut, relația mea cu iubita s-a destrămat, copilul a crescut. Nu regret nimic. Ba mai mult - a rămas o amintire frumoasă.
"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată"
(Octavian Paler)
offf, uitasem de asta, cand o sa creasca mare si pleaca prin alte tari si ma uita :( ti se rupe inima / totodata esti fericit ca se descurca singur, te-ai realizat ca parinte...
@@BogdanLiviu7 Rămâi cu durerea - ce ți-o alini cu amintirea și iubirea ce i-o porți.
o să fi cel mai fain tată. un copil e un dar ! primește -l , dorește-l ! nu fă socoteli ! o să fi eroul lui ! dăruiește ! fă ce simți. copilul meu a reușit să îmi arate cum sunt . aștept poza cu tine și copilul in anticariat .
"copilul meu a reușit să îmi arate cum sunt" - minunat spus! Poate de asta ma tem... Daca o sa vad monstrul care sunt de fapt, daca inocenta lui va face imposibil sa ma mai mint, sa continui farsa? E adevarat, cel mai probabil imi va arata ca sunt un om ok care merita sa aiba un copil, *dar daca* ...
@@BogdanLiviu7 nu există ,, dar dacă’… ! tu ești un om bun și atât!
Salutare ! foarte buna idee, cu cat mai devreme, cu atat mai usor ! Numai bine ! PS: N-o sa-ti para rau 🍻, n-ai si tu un payPal? e mai usor sa transfer
interesanta asta cu mai devreme/mai usor - oare e asa? :)) la 25 imi pare devreme, pe la 35 asa pare ok, totodata copilul 15 tatal 50, suna putin aiurea (stau numai pe migdale si fulgi de ovaz ca sa fiu fit si tinerel sa nu-l fac de ras pe la sedinta cu parintii :))) )
paypal am dat am pus doar patreon si transfer direct pe card ca sa fie mai simplu sa nu umplu pagina cu revolut paypal etc.
www.paypal.com/paypalme/bogdanliviu
@@BogdanLiviu7 cu cat filosofezi mai mult cand vine vorba de facut copii, cu atat mai greu e sa-i faci; cu o sticla de vin, o noapte lunga, langa o femeie frumoasa, de care esti indragostit ... nimic mai usor 🍻
@@BogdanLiviu7 eu am trei, parerea mea, pentru asta traim, ... nimic altceva nu conteaza
Da este frumos ca tata sa se ducă cu copilul de mana la anticariat.
Un copil este un dar dat de Dumnezeu dar ai mare responsabilitate cum și în ce fel îl crești.
Pai da asta ma si tem sa-l fac, inainte de a avea copil trebuie sa fiu barbat, eu momentan sunt un copil care vrea un copil. As fi un tata catastrofal. :)) Sper sa ma maturizez curand si sa pot face candva o familie.
Multumesc pentru sustinere, Gabriel! ❤️
Am ajuns si eu la marea intrebare=)))...
:))))) ce ai raspuns?
@@BogdanLiviu7 , fie după voia Domnului=))))
@@soundofmusic5708 😂😂
Cum sa aduci un suflet curat, divin, frumos, in mizeria asta de societate?? Dominus Deus, fereste-ne de asemenea fapte netrebnice!! Eu imi blestem nasterea zi de zi si imi doresc moartea cu sete. Niste "parinti" inconstienti la 18 ani, inflacarati sexual, mi-au facut carnea si m-au fortat sa vin in mizeria asta de societate. Ei nu aveau niciun plan, nicio idee, traiau din banii parintilor lor, vai de capul lor, au transferat intunericul, suferinta din ei catre mine, si acum eu trebuie sa port toate pacatele stramosesti. Este un infern!!
poate sensul vietii e sa faci din intunericul primit putina lumina, apoi iti cresti copilul asa cum nu ai fost tu crescut si lasi in urma ta acea seninatate / dar daca simti din tot sufletul altfel, habar n-am, nici nu stiu ce sa zic, partea buna e ca o sa disparem curand si se va uita totul, in acest caz. Cred puternic ca a ne blaza intr-o agresivitate nihilista nu e solutia, totodata n-am nici forta sa ma duc spre acea seninatate, ma fastacesc intre lumina si intuneric, ma tarasc ca un orb care vede din cand in cand.
Mi-ar placea enorm sa faci totusi un copil si sa spui ca ti-a usurat sufletul, ca ti-a oferit mangaierea de care aveai nevoie, ca te-ai salbaticit si izolat, suferind de la atatea nedreptati de la oameni si ca inocenta lui te-a salvat. Stand zi de zi langa o inocenta n-are cum sa nu aiba efect benefic pentru un suflet ranit.
@@BogdanLiviu7Am 13 pisicuțe salvate de pe străzile Bucureștiului ucigaș. Ele sunt mângâierea mea. Ele îmi oferă iubire necondiționată, drăgălășenie, bucurie jucăușă, râsete necontenite.
Plus natura, cerul, copacul înfrunzit, păsările, și acestea mă bucură. 😊❤️🥰
După cum a spus un mare om: cu cât stau mai aproape de oameni, cu atât mai mult îmi iubesc cățelul. Cred că Mark Twain a zis asta. 😁
@@BogdanLiviu7 Viața pe pământ e stupidă oricum și tot sistemul gândit de creator e ridicol: muncești ca un rob, fizic și intelectual, apoi mori din motive penibile și nu iei nimic cu tine. 😁 Eu am trecut de la un nihilism furios, agresiv, ucigaș specific adolescenței la un nihilism jovial, la autoironie. Zi de zi caut bucuriile mărunte și râd în inima mea când știu că deja sunt mort. Suntem morți din clipa în care prima celulă s-a format în pântecele mamei.
Poti lasa ceva de valoare in urma ta, si nu trebuie sa fie neaparat din carne.
da, dar nu ma refeream la a face copil ca sa lasi ceva, ci ca sa evoluezi, sa fie o experienta de viata deplina, simt ca a nu face copil ar fi cumva un drum al vietii incomplet / pe de alta parte suntem programati sa mucim pentru prelungirea speciei, ar trebui sa ne putem bucura cei care reusim sa evadam din obsesia de a face copii :)))))
❤
Salutare, Valentin!