Iertarea Adevărată Explicată pentru Eliberare și Transformare - Reintegrarea Umbrei - Barnabás
ฝัง
- เผยแพร่เมื่อ 7 ก.พ. 2025
- Iertarea adevărată nu este despre a aștepta scuze sau a justifica faptele altora, ci despre o schimbare radicală în imaginația ta. În acest video, explic cum poți transforma complet percepția despre tine și ceilalți, eliberându-te de trecut și reconstruind relațiile într-un mod nou și eliberator. Descoperă cum să-ți imaginezi starea ideală și să depășești rolul de victimă printr-o viziune mai înaltă a realității.
#Iertare #Transformare #ImaginatieCreatoare #NevilleGoddard #DezvoltarePersonala #Barnabas #Manifestare #LegeaAtractiei #ReintegrareaUmbrei #Umbra
Constat ca ne am înmulțit si doresc sa fim câți mai mulți pe canalul tau. Frati si surori! 🙏☺️
Mulțumesc, Infinit!❤❤❤
Fi mult binecuvântat.
Mulțumesc cu recunoștință!
Multumesc infinit
Dacă eu sunt și eu și ceilalți , jucând toate rolurile din viața mea, atunci prin actul iertării mă iert de fapt pe mine, eliberandu-mă. Nu știu dacă am înțeles bine, dar mulțumesc.
Da, ai înțeles bine. Toată lumea din imaginația ta ești tu. Când te gândești la cineva, de fapt, ești martor la propria ta imaginație, care este sinele tău. Dacă schimbi imaginea într-una demnă și plină de dragoste, vei fi în lumina adevăratei iertări. În imaginația ta nu există un altul; tu doar ești martor la propriul tău sine, la propria ta imaginație în acțiune.
Pe Dumnezeu nu-L vezi, pe Iisus nu-L vezi, dar poți vedea rezultatul-adică imaginile create prin spiritul tău, care este Iisus. Deci, în felul în care îți utilizezi imaginația, El creează în tine, iar tu ești martor la propria ta imaginație în acțiune (Iisus în acțiune, Spiritul tău în acțiune, ceea ce ești).
De exemplu, dacă ești în starea de victimă, atunci vei fi martor la acte imaginare în care ești victimizat. Dacă ești respectat și iubit, atunci vei fi martor la acte imaginare în care ești respectat, acceptat și iubit. Și aceasta este iertarea: dacă până acum ai fost victima, devii proactiv în imaginația ta și schimbi aceste acte imaginare în ceea ce tu dorești.
Mulțumesc
Frate ceea ce spui tu, pentru mine e aur, totusi am o intrebare: daca un copil nu a fost dorit, dar totusi a venit pe lume, considerat un accident, iar de la nastere a atras fel si fel de abuzatori, oameni, evenimente, accidente, acel copil a invatat ca este victima chiar din pantec? La cine sa se raporteze, pentru iertare, la el, la viata, la mama, la parinti? Mulțumesc!
Întrebare bună! Să știi că și eu m-am gândit mult la această întrebare până acum. Felul în care o înțeleg este că imaginația joacă toate rolurile. Așadar, atât copilul care suferă, cât și părinții care comit aceste acte oribile sunt manifestații ale imaginației. Imaginația, căzută în stări de suferință, poate juca astfel de roluri până când învățăm ce este bine și ce este rău. Copilul care suferă este, de asemenea, imaginația, doar că manifestată prin suferință, în funcție de modul în care este utilizată.
Deci, ca să-ți răspund la întrebare, persoana care a supraviețuit unor astfel de experiențe trebuie să se ierte pe sine, adică propria imaginație. Dacă până acum și-a folosit imaginația doar pentru a retrăi abuzul, va rămâne prinsă în sclavia simțurilor fizice până când va învăța să își schimbe modul de a-și folosi imaginația. De aceea spun că, dacă ierți pe cineva în imaginația ta, nu trebuie să o iei ca și cum ierți persoana fizică - în imaginația ta, doar tu exiști. Imaginând acte în care ești rănit sau abuzat, continui să te rănești pe tine însuți.
Asta nu înseamnă că trecutul tău este invalidat, ci că nu îți mai folosești imaginația pentru a te răni singur. Dacă nu poți ierta imaginea unei persoane din mintea ta, atunci poți imagina direct un act care te pune în starea dorită - sentimentul de eliberare, convingerea că ai fost complet revendicat din trecutul tău. Poți face acest lucru în multe feluri, fără să folosești neapărat imaginea celor care te-au rănit. Cel mai bine este să îți iei atenția de la acele imagini dureroase și să o pui pe o nouă imagine. În acest fel, restricționezi atenția pe care o hrănește suferința și începi să hrănești partea din tine care îți aduce eliberare.
De aceea îmi place să reafirm: nu trata persoana din imaginația ta ca pe o persoană fizică. Și eu am fost abuzat fizic și emoțional în trecut, iar când am realizat că, în imaginație, doar eu exist, a început adevărata mea iertare. De fiecare dată când îmi apărea în minte persoana care mi-a făcut rău, afirmam cu voce tare: "Eu sunt respectat, eu sunt iubit și eu sunt revendicat." Prin aceasta, întrerupeam actul imaginar.
Nu a fost ușor, dar, cu timpul, încetul cu încetul, acea durere a dispărut complet. Mai mă gândesc uneori la acele persoane, dar nu mai am reacția emoțională pe care o aveam înainte, pentru că nu mă mai identific ca victima lor și nici nu simt dorința de a le condamna. Știu că imaginația din ei doar a căzut într-o stare teribilă și, din acea stare, a animat acele abuzuri.
Asta nu înseamnă că sunt prieten cu aceste persoane în lumea fizică și nici că trebuie să fiu. Ei joacă rolul pe care au ales să-l joace, iar eu am realizat că pot alege un alt rol. Nu mai joc rolul de victimă.
Cu siguranță, altcineva va prelua acest rol, iar ei vor continua să facă ceea ce au făcut până acum, până când și ei se vor trezi și se vor revendica.
Așadar, persoana care caută iertare trebuie să o găsească în sine, schimbând modul în care își utilizează imaginația.
Și acest proces nu are absolut nicio legătură cu persoanele fizice sau cu lumea din jur. Dumnezeu este "EU SUNT CEL CE SUNT", așa că persoana trebuie să înceapă să caute în propria imaginație starea dorită.
Cum este să fiu eliberat de trecutul meu? Cum m-aș simți dacă aș fi complet eliberat?
@@BarnabasNRmulțumesc, pentru timp și prezenta! Fii iubit!☺️🙏
@@elenaselene7568 Cu plăcere! Scuze pentru răspunsul meu lung, dar nu știam cum să explic în doar câteva cuvinte. 😆
@BarnabasNR eu mulțumesc, pentru răspunsul tău lung! Asa, fiind explicit ne vin și noua aha.urile și înțelegerea. 🙏☺️