ฝัง
- เผยแพร่เมื่อ 2 มิ.ย. 2024
- Elena Ivanca este actriță de teatru și film. Cel mai probabil o știți din filmele lui Mircea Bravo (Mirciulică și Nuntă pe Bani), ca "mama" lui Mircea Bravo.
Împreună am discutat de-ale vieții și Elena a povestit întâmplări și lecții pe care le-a învățat de-a lungul timpului.
Școala de teatru: elenaivancastudio.ro/
Facebook: profile.php?...
Instagram: / elenaivancastudio
00:00 - despre școala de teatru
03:04 - recunoștință
06:31 - perioada facultății
11:20 - despre sens, "mi-am găsit rostul la 30 de ani"
18:47 - utilitatea credinței
26:45 - ce te-a motivat să nu renunți?
32:13 - despre invidia față de cei care au mai mult
38:46 - cu ce mă ajută domle’ moralitatea asta?
47:44 - cum construiesc un cadru moral?
Felicitări, foarte frumos!
Daca îl vezi pe Dumnezeu ca utilitate , ca mijloc către un scop personal, cazi într-o logică utilitarist-individualistă astfel îl ratezi . Pentru că nu vezi lucrurile în măsura lor, anume că principiul absolut, in loc sa fie Dumnezeu și porunca lui (aproapele, celălalt), este propriul tău ego pe care îl slujești utilizându-l pe Dumnezeu (pe care îl numești Dumnezeu, dar e altceva, tehnica cognitiva daca vrei) ca pe un pix cum ai zis tu pentru scopurile egoului (să mă simt mai bine EU, să am vocație EU, să fiu sănătos EU, EU, EU, EU). Într-un anumit sens având în centrul atenției grijei și ființei tale scopurile personale nu ai acces la Celălalt pt că nu cauți unde trebuie.
Sunt de acord cu tine Ciprian, prin viziunea asta utilitarist-individualistă se pierd anumite lucruri pote chiar esențiale pentru un Creștin.
Dar eu mă refer la non-religioși ca mine. Și dacă sunt necredincios tot îmi e mai bine să am o metodă prin care să îmi justific lucrurile pe care nu le pot controla, un fel de spiritualitate.
Deci, dacă ești Creștin consider că e bine să te raportezi la Dumnezeu și porunca lui. Dar dacă nu crezi în nimic, e bine totuși să crezi în ceva ca să poți da sens lucrurilor care ți se întâmplă random, fără să le poți controla.
@@ivale7307 eu m-am referit întradevăr la Dumnezeul creștin ortodox, dar și la un principiu absolut care este "ca un Dumnezeu". Spiritualitatea de exemplu face referire la credința în ceva mai mult decât material, random, uman lumesc, la un principiu absolut. In momentul in care te folosești de Dumnezeu și de spiritualitate sau de alte principii in mod utilitarist ele nu mai sunt ceea ce numesc, ci sunt mijloace pentru adevăratul principiu pe care tu îl ai fie că îți dai seama sau nu (spiritualitatea nu mai e spiritualitate daca te folosești de ea că de un pix). Care e acest principiu pe care îl ai am asumat (greșit poate) că este utilitarist-individualist din modul în care te-ai exprimat. Oricum nu mă refeream neapărat la tine Ivanusca și la credințele tale și valorile tale, ci mai mult la acest mod de a vedea pe Dumnezeu că mă ajută pe care l-am auzit de mai multe ori la mai multe persoane, deci la o tendință în modul în care social oamenii se raportează la Dumnezeu în acest fel.
@@ciprianturta2757 ,,utilitatea de a crede,, poate părea dintr-o perspectivă ad literam, un termen sec, pragmatic și interesat, ceea ce confirmă observațiile tale, dar, pe de altă parte această expresie își poate găsi sens, pentru că scopul final rămâne acela de a-L descoperi, de a-L întâlni pe Dumnezeu.Am nevoie de acest Dumnezeu, care este ,,pixul,, cu care îmi conturez viața, pentru că poate așa Îl vedem acum, ca mai târziu să îi pot descoperi măreția.Dacă la început cofesiunea între tine și El, se bazează pe repetatul eu, eu, eu, care poate fi confundat cu o formă de egoism, e doar un prim pas spre altceva, spre o stare de grație pe care nu o atingem cu ușurință.Atunci când există o mică dorință de A-l cunoaște, idiferent de felul în care ea se manifestă, El el se va arăta și nu cred că este atât de orogolios să se răzgândească doar pentru că i-am spus odată: îmi ești util!