Felicitari! Am inteles perfect! Va multumesc amandurora💚👏Da,cu multa smerenie,bun simt si obiectivitate,pe fundament crestin si profesionalism,de la inima la inima💕oameni suntem cu totii pana la urma si avem nevoie unii de ceilalti,sa purtam adesea si jugul celor aflati in caderi fel de fel si slabiciuni cu intelegere,rabdare,blandete duhovniceasca si iubire vindecatoare,lasand pe adevaratul Judecator sa dea verdictul final.Doamne ajuta!🙏😇AMIN Va iubesc si va pretuiesc💌
PREZENTA ABSENȚEI LUI DUMNEZEU ESTE FOARTE DUREROASĂ. EXISTĂ DUMNEZEU TATĂ FIU ȘI SPIRIT SFÂNT ISUS MARIA și IOSIF AMIN 🇦🇩🌹➕ Romania GRADINA MAICII DOMNULUI 🇦🇩🇦🇩 TIMIȘOARA PĂCAT PĂCAT DE SÂNGELE VĂRSAT 🇦🇩🌹➕🇦🇩!!!!!!!!
Fac această mărturisire pentru toți cei care au avut si au gânduri de suicid. Vreau să vă spun că dacă nu vă este dat să muriți, nu veți murii orice ați face, ci doar vă veți nenorocii. Viața omului nu aparține lui, lui Dumnezeu aparține, și numai El are dreptul să vi-o ieie. Cu 15 ani în urmă m-am sinucis într-un râu, și în timp ce mă scufundam în adâncul apelor, am respirat apa pe nas ca pe aer, am tras-o în mine iar și iar de nenumărate ori cu o dorință nebună de a murii, dar nici un strop de apă nu putea să intre în mine, era...ca un dop care nu lăsa apa să intre, pentru că și-a întins Hristos Mâna după umbra asta nefericită. Oricât trăgeam în mine apa, ea nu putea să intre, toate căile respiratorii îmi erau blocate de ceva supranatural. Iisus nu m-a lăsat să merg în iadul de veci ! Mi-a dat cale de întoarcere la El în această viață. Degeaba spun eu povestea asta lumii, căci oamenilor le este mult mai ușor să vadă mica clipă de nebunie a unui om îndurerat, decât să vadă *MARELE MIRACOL si MAREA PUTERE a lui DUMNEZEU !* cu adevărat că viața omului nu este în mâna lui ! Omul nu poate decide nici când se naște, și nici când moare..
Mulțumesc mult pt. tematica pe care nicăieri nu am mai aflat-o și așa de frumos și interesant dezbătută și de care mă bucur mult ptrcă am avut în chiar familia mea un caz care a stârnit multe controverse pe această temă. Fratele meu, un om deosebit și de cult și de religios( pe care tatăl ns.,preot, și-l dorea tot preot) a avut pt 15 ani o soție, la fel de bună d.t.p.d.v. ambii ingineri de mare valoare(ea directorul fabricii de mobilă din Brașov, el inginerul șef acolo și consilier în ministerul respectiv)și cu ea un copil f.f.reușit și talentat la carte ca și la muzică (compunea muzică concertantă pe pian f. apreciată de specialiștii în temă). Duceau o viață aparent f. liniștită și armonioasă în apart. lor dela Brașov(în ultimii ani, după Blaj, Bacău ante,) EU parcă și acum îi văd cât de frumos își primeau ei, toți 3, pe vizitatorii din familia lor (pe mine întotdeauna)ca și pe prietenii lor, când le deschideau ușa: cu cele mai sonore vocale de bucurie și largi zâmbete pe buzele lor iar brațele larg deschise pt. îmbrăișarea dragă și lor. Era ca o adevărată sărbătoare a tuturor o vizită le ei. Ea era ardeleancă de bună condiție familială și socială ca și of.bună gospodină căreia îi plăcea mult și să gătească și să-și iubească familia ei, era f.prietenoasă cu toți și grijulie cu ai ei, mai ales cu băiatul ei, Dragoș, care se apropia de ieșirea din vârsta copilăriei lui. Alți copii nu mai aveau. Până la deznodământul final, nimeni din familie n-a cunoscut adevărul despre situația delicată din sufletul lor. Antecedentele au încceput dela copilul care, nemai fiind unul mic cum simțea mama lui în dragostea ei de tip feminin, au început mici contradicții mamă-copil da și soț-soție copilul fiind susținut de tatăl lui, ca fiind în dreptul lui datorită maturizării spre care se forma firesc și pe care o mammaă cam exagerat protectoare nu putea înțelege nici atât accepta ! Cert est că, din "chiar senin", mama a dovedit simtome patologice frizînd paranoia ptr care a trebuit să fie internată și nu doar o singură dată și tratată corespunzător cu sau fără succese. Cum se știe, ea s-a agravat mereu de câte ori se încerca oprirea trat. specific și refuzul de a-și relua serviciul era din ce în ce mai categoric, în ciuda greutăților din a susține material doar un singur salar, al lui. Agravarea era evidentă deși ei căutau s-o țină sub paravanul..."normalității "! Fratele meu devenise nervos, anxios ceeace agrava întreaga atmosferă și desigur se repercuta și asupra serviciului său de mare răspundere. El, desigur discret, cunoștea amenințările ei cu sinuciderea(ca soluția care rezolvă răul)iar el devenea din ce în ce mai speriat de ac.spectru.! DIn 5 în 5 min. o suna dela jobul lui ca să vadă dacă....Și conf. prov. de ce ți-e frică....în ziua când n-a mai răspuns la tel. el a alergat acasă și a găsit-o stînd în șezut în fața ușii băii intern și cu cravata copilului lor legată de gât și de calorifer, desigur prea târziu pt.o resuscitare. Pe biletul lăsat lui ea scria"adesea am avut ac. idee dar mi-a fost milă de voi și-am renunțat" S-a mai găsit și o carte pe care ea o citise lăsând-o deschisă la pg, unde s-a găsit și inspirația în detalii a gestului ei deci ea studiase tot ce avea de...realizat pt. finalul dorit de multă vreme. Gestul s-a considerat ca un fel de răzbunare pe fiul ei care, în dim. respectivă plecase la șc. ca de obicei ci extrem de grăbit, fiind șeful clasei își asumase gestul de a oferi flori dirigintei lui fiind ziua mammei. Prea grăbit fiind, deci, nu și-a mai sorbit cafeaua cu care mama lui îl trata prea drăgăstos și nici măcar un :"sărut mâna mamă"n-a mai apucat a-i zice, ca semn de mare iubire.Ea, deci, s-a simțit neiubită, părăsită până și de copilul ei drag și ..infinit de iubit de ea. AȘa se explică dece tocmai cu prima cravată a fiului ei și-a decis finele vieții ei. A 2-a zi copilul împlinea 14 ani. Și tot din acea zi, el a refuzat să mai frequenteze școala, deși era cel dintâi în clasă, pe motiv că colegii lui îl ironizau că este fiul unei mame nebune ! Desigur depresia firească a trecut în totalitate ei asupra fratelui meu care refuza să mai mănînce orice. Se simțea vinovat ptr. nereușita lor totală deși nu avea dreptate deloc, cum nici când susținea că gestul ei a fost unul nu LAȘ ci unul de MARE CURAJ ! Ca fiind o femeie pur creștină preotul nu i-a refuzat cele sfinte cum nici intrarea în Sf. Biserică, ținând cont de diagnosticul pe care de mulți ani îl avea sub tratament. Vă rog să mă ajutați să fiu împăcată sufletește dacă s-a procedat corect moralicește sau nu.
Un om minunat invitatul si mesajul este pe masura.M.am abonat la canalul Dvs.tra pentru ca v.am descoperit si va apreciez si va respect,avem nevoie de astfel de oameni adevarati si smeriti. Multumesc💚👏 Si asa este,adevarul judiciar si judecata lumeasca difera de adevarul absolut si de judecata dreapta a lui Dumbezeu care cantareste cu dreapta masura tinand cont de toate amanuntele si imprejurarile clipelor vietii .. Doamne ajuta!🙏💚Pace si iubire! Iubirea vindeca orice si acopera mai mult decat o poate face ura.
Un vecin de al meu a fost scăpat de la sinucidere de către fiul său de 16 ani care la prins exact cu ștreangul de gât pe tatăl său .Apoi acest fiu a murit înecat în mare la 18 ani . A vrut să se sinucidă deoarece era acuzat de soție de infedilitate .Acum trăiește , lucrează , e bine are bani.
Ei nu prea se sinucid si am vazut cu ochii mei in piata Unirii din Bucuresti ca ei nici macar nu cersesc.Altii care au cat de cat ce le trebuie cersesc.
Marin Miu Oare nu suntem proiectii in oglinda? Asta in primul rand! Apoi,este o profesie care depaseste cadrul normalitatii vietii,dar cineva trebuie sa o faca daca e pregatit si vocational! Viata are multe necunoscute si tipologia umana e complexa! Criminologia si psihologia criminala nu este pentru oricine asa cum nici morga cu medicina legala nu este comoda si deci nu pentru oricine.....Am vazut expresivitati de mimica si gestica si la alte personalitati din alte domenii de activitate,oameni inteligenti si buni in ceea ce fac....tot ce stiu afara de profesionalism este ca a avea o inima mare si empatica vis a vis de niste "pierduti"cum sunt criminalii si victimele lor,dar si stoicismul,justetea asupra faptei si stapanirea de sine nu sunt la indemana oricui....Urla inima in tine dar nu poti sa cazi pe jos si sa te tavalesti desi tragismul este mega in multe situatii de gen,si ca poveste dar mai ales ca imagistica si participare directa la caz,si oricat de profesionist esti pana la urma esti si un om vulnerabil in fata vietii ca toti altii....cu nevoile lui,cu reusitele si succesele,cu bucurii si tristeti,cu suferinte mai mici sau mai mari si cu conditia finala de muritor.De aceea aceasta profesie este lasata vocational si nu aleasa din lipsa de alte alegeri...si pe langa,ai o familie care te asteapta acasa si unde nu poti sa te intorci cu povestea! Trebuie sa descarci energetic toate acumularile negative preluate din ancheta! Iata si gestica o poate face adesea,un simplu cuvant de vibratie joasa incarca fata de cuvintele de vibratie inalta precum bucuria,fericirea,iubirea...nu mai zic ca noaptea trebuie sa dormi si eventual sa ai si vise placute...si ai ca majoritatea provocarile zilnice legate de viata familiala.Acolo trebuie sa fii un sot si un tata normal ca toti ceilalti oameni si sa zambesti autentic,nu sa ramai blocat in imagini socante si trairi si investigatii fel de fel care isi cauta raspunsurile altora,incheierea prin dreptate si adevar cat mai exat,al celor singuri care n.au vorbitor pentru ei si cineva trebuie sa faca lumina.
În practica liturgică, stimate domnule Cornel, îl găsim pe sf Ioan Hrisostom care recomandă ca preotul sa mearga la înmormântarea sinucigasului, "pentru mângâierea celor îndurerați." El nu e adus în biserică, pt că singur (din "n"motive, luate câte "k"), a ales să intoarcă spatele comunității sufletelor creștine. Biserica se delimitează de astfel de sfârșit al vieții, și o face pedagogic, daca vreți. Asta nu înseamnă că sufletul ăla ajunge sau nu în "iad". În practica zilnică, bolnavii psihici cu acte in regulă ( care e luat în evidențele unei sectii psihiatrice, care e sub tratament psihiatric), dacă se sinucid, sunt prohodiți în biserică, pentru că nu aveau discernământ. Însă ce te faci cu cei care n-au știut că au afectiuni grave psihice? De aceea, doar Mila și iubirea lui D-zeu poate știi calea de dincolo... repet, distanțarea bisericii față de sinucigași este pur pedagogică, însa există o rânduială pt inmormântarea sinucigasilor, cum am spus, pt mângâierea familiei celui care a ales sa termine astfel socotelile cu viața. Pentru documentare, căutați "slujba înmormântării sinucigașilor" din cartea numită "Panihida". Excelentă emisiunea. A deschis alte intrebări, mai mult decât a da răspunsuri. Felicitări!
5:07 Un gest liber consimțit. Adică de bună-voie și din proprie inițiativă. Parcă nu aș fi 100% de acord cu domnul profesor Butoi. S-ar putea să greșesc... Unde punem, unde încadrăm sinuciderile induse? Sau cele impuse ? Referitor la cele induse, îmi amintesc de jocul ăla blestemat ,,balena albastră ", de acum niște ani în urmă. Vă mai amintiți de toți copiii ăia care s-au sinucis ? Păi ăla a fost un gest liber consimțit, sau copiii ăia au fost induși spre un final nefericit ? Pe de altă parte, când spun că poate fi ceva impus... un exemplu simplu, și cred că domnul profesor Butoi o să mă înțeleagă foarte bine. Doi parteneri de afaceri, unul din ei corupt, îl subminează pe celălalt și folosind șantajul îi spune celuilalt : ori te sinucizi, ori toată familia ta moare. Nici ăsta nu mi se pare a fi un gest de liber consimțământ. Mai degrabă unul care a fost impus. Mă întreb dacă voi primi vreun răspuns.
Foarte ciudat....daca singura cale de scapare din teroare este suicidul....cum facem????? Exista inlesnirea..determinarea sibuciderii....ciudat..nu????
Dar in cazuri de cancer in faze terminale?voi realizați prin ce dureri trec acei oameni?de ce permitem asta dacă ei vor sa se ducă in pace?stiu d zeu rămâne ultima speranța dar el nu vrea ca noi sa suferim sa ne chinuim ci ne a lăsat aici pentru a învață sa ne iubim nu cred k îl tradam sau dezamagi cumva fiindcă numai putem
Posibil ai dreptate in prima faza însă fiecare are liber arbitru iar D-zeu cel care ni l-a dat ni-l respectă , motiv pentru care nu știm cum va acționa El deoarece noi nu putem citi in inima omului dar D -zeu poate .
Am avut si eu momente de genul...o sa razi dar stiam cateva persoane care s ar bucura sa crap...asa ca n as dori in ruptul capului sa le fac fericite. Gandeste te si tu la cine va fi fericit daca mori si poate iti trece...ca mie :D
Voi toti care ati avut si aveti gânduri de suicid, gânditi-vă ca orice ati face, daca nu vă este dat sa muriti, nu veti muri, ci doar vă veti nenorocii. Viata omului nu este in mâna lui, nu apartine lui, ci lui Dumnezeu apartine, si numai El are dreptul sa vi-o ieie. Eu m-am sinucis într-un râu cu 15 ani in urmă, si in timp ce ma scufundam în adâncul apelor, am respirat apa pe nas ca pe aer, am tras-o in mine iar si iar de nenumărate ori cu o dorință nebună de a murii, dar nici un strop de apa nu putea sa intre in mine, era...ca un dop care nu lăsa apa sa intre, pentru că si-a întins Hristosul Mâna dupa umbra asta nefericită. Oricât trăgeam in mine apa, ea nu putea sa intre, toate căile respiratorii imi erau blocate de ceva supranatural. Iisus nu m-a lăsat sa merg in iadul de veci, mi-a dat cale de întoarcere la El in aceasta viata. Degeaba spun eu povestea asta lumii, căci oamenilor le este mult mai ușor sa vadă mica clipă de nebunie a unui om îndurerat, decât sa vadă *MARELE MIRACOL AL LUI DUMNEZEU !* eu nu oblig pe nimeni sa creada, eu imi fac doar datoria fata de Dumnezeu. Si datoria mea fata de El, este sa mărturisesc lumii *PUTEREA LUI* cu adevărat ca viata omului nu este in mâna lui ! Omul nu poate decide nici când se naste, nici când moare...
Deci pentru Butoi "un sinucigas e un om pacatos care s-a retras intr-o zona intunecata. se sinucid dintr-un fleac. adevarul suprem e in biblie si ce au inventat oamenii e un fleac nedemn de luat in seama. si sinucigasii intr-adevar l-au parasit pe D-zeu." Rar imi provoaca nervi un om cu am reusit T Butoi.. In primul rand obstacolele vietii nu te darama psihic, ci OAMENII de care depinzi. in al doilea rand, faptul ca nu reusesti sa te scapi de omul care te preseaza sa te sinucizi e vina societatii pentru ca nu-ti permite sa scapi de el. Si cand te sinucizi esti in iad de mult ce suferi si vrei scapare. si in ultimul rand.. sa crezi ca "biblia e cuvant cu cuvant adevarul suprem.. iar ce inventam noi oamenii e un fleac"..arata ca traiesti in lumea fanteziei, periculoase si anti-umane. Asta e dovada nu doar de lipsa de capacitate de psiholog, ci sub nivelul unui om obisnuit cu un nivel rezonabil de intelepciune.
Până la urmă, fiecare cu părerea lui. După cum poți vedea în ceea ce am scris și eu aici, nici eu nu-s 100% de acord cu ce spune domnul profesor. Dar e doar părerea mea, nu o bag nimănui pe gât.
Mare om domnul Tudorel Butoi. As vrea sa stiu daca mai sunt profesionisti la activ cel putin pe jumatate de pregatiti ca domnul Butoi.
Felicitări d-le Tudorel Butoi ,îmi place cum vorbiți,am înțeles că dacă Dumnezeu e cu noi ,totul e bine.
Un om minunat acest profesor Butoi Tudorel!!!
Felicitari! Am inteles perfect! Va multumesc amandurora💚👏Da,cu multa smerenie,bun simt si obiectivitate,pe fundament crestin si profesionalism,de la inima la inima💕oameni suntem cu totii pana la urma si avem nevoie unii de ceilalti,sa purtam adesea si jugul celor aflati in caderi fel de fel si slabiciuni cu intelegere,rabdare,blandete duhovniceasca si iubire vindecatoare,lasand pe adevaratul Judecator sa dea verdictul final.Doamne ajuta!🙏😇AMIN
Va iubesc si va pretuiesc💌
PREZENTA ABSENȚEI LUI DUMNEZEU ESTE FOARTE DUREROASĂ. EXISTĂ DUMNEZEU TATĂ FIU ȘI SPIRIT SFÂNT ISUS MARIA și IOSIF AMIN 🇦🇩🌹➕ Romania GRADINA MAICII DOMNULUI 🇦🇩🇦🇩 TIMIȘOARA PĂCAT PĂCAT DE SÂNGELE VĂRSAT 🇦🇩🌹➕🇦🇩!!!!!!!!
Hristos a inviat!Minunata emisiune, mai ales imvitatul!Ma bucur enorm ca exista asemenea Oameni ca domn profesor🙏🙏🙏
Fac această mărturisire pentru toți cei care au avut si au gânduri de suicid. Vreau să vă spun că dacă nu vă este dat să muriți, nu veți murii orice ați face, ci doar vă veți nenorocii. Viața omului nu aparține lui, lui Dumnezeu aparține, și numai El are dreptul să vi-o ieie. Cu 15 ani în urmă m-am sinucis într-un râu, și în timp ce mă scufundam în adâncul apelor, am respirat apa pe nas ca pe aer, am tras-o în mine iar și iar de nenumărate ori cu o dorință nebună de a murii, dar nici un strop de apă nu putea să intre în mine, era...ca un dop care nu lăsa apa să intre, pentru că și-a întins Hristos Mâna după umbra asta nefericită. Oricât trăgeam în mine apa, ea nu putea să intre, toate căile respiratorii îmi erau blocate de ceva supranatural. Iisus nu m-a lăsat să merg în iadul de veci ! Mi-a dat cale de întoarcere la El în această viață. Degeaba spun eu povestea asta lumii, căci oamenilor le este mult mai ușor să vadă mica clipă de nebunie a unui om îndurerat, decât să vadă *MARELE MIRACOL si MAREA PUTERE a lui DUMNEZEU !* cu adevărat că viața omului nu este în mâna lui ! Omul nu poate decide nici când se naște, și nici când moare..
Cum adica ''Cu 15 ani în urmă m-am sinucis într-un râu,...' ? si aici cine a scris? Stii vorba aia: doar prostii au noroc ?
BUNUL DUMBEZEU SI MAICA SA SA VA DEA SANATATE SI MANTUIRE
Mulțumesc mult pt. tematica pe care nicăieri nu am mai aflat-o și așa de frumos și interesant dezbătută și de care mă bucur mult ptrcă am avut în chiar familia mea un caz care a stârnit multe controverse pe această temă. Fratele meu, un om deosebit și de cult și de religios( pe care tatăl ns.,preot, și-l dorea tot preot) a avut pt 15 ani o soție, la fel de bună d.t.p.d.v. ambii ingineri de mare valoare(ea directorul fabricii de mobilă din Brașov, el inginerul șef acolo și consilier în ministerul respectiv)și cu ea un copil f.f.reușit și talentat la carte ca și la muzică (compunea muzică concertantă pe pian f. apreciată de specialiștii în temă). Duceau o viață aparent f. liniștită și armonioasă în apart. lor dela Brașov(în ultimii ani, după Blaj, Bacău ante,)
EU parcă și acum îi văd cât de frumos își primeau ei, toți 3, pe vizitatorii din familia lor (pe mine întotdeauna)ca și pe prietenii lor, când le deschideau ușa: cu cele mai sonore vocale de bucurie și largi zâmbete pe buzele lor iar brațele larg deschise pt. îmbrăișarea dragă și lor. Era ca o adevărată sărbătoare a tuturor o vizită le ei. Ea era ardeleancă de bună condiție familială și socială ca și of.bună gospodină căreia îi plăcea mult și să gătească și să-și iubească familia ei, era f.prietenoasă cu toți și grijulie cu ai ei, mai ales cu băiatul ei, Dragoș, care se apropia de ieșirea din vârsta copilăriei lui. Alți copii nu mai aveau.
Până la deznodământul final, nimeni din familie n-a cunoscut adevărul despre situația delicată din sufletul lor. Antecedentele au încceput dela copilul care, nemai fiind unul mic cum simțea mama lui în dragostea ei de tip feminin, au început mici contradicții mamă-copil da și soț-soție
copilul fiind susținut de tatăl lui, ca fiind în dreptul lui datorită maturizării spre care se forma firesc și pe care o mammaă cam exagerat protectoare nu putea înțelege nici atât accepta !
Cert est că, din "chiar senin", mama a dovedit simtome patologice frizînd paranoia ptr care a trebuit să fie internată și nu doar o singură dată și tratată corespunzător cu sau fără succese.
Cum se știe, ea s-a agravat mereu de câte ori se încerca oprirea trat. specific și refuzul de a-și relua serviciul era din ce în ce mai categoric, în ciuda greutăților din a susține material doar un singur salar, al lui. Agravarea era evidentă deși ei căutau s-o țină sub paravanul..."normalității "!
Fratele meu devenise nervos, anxios ceeace agrava întreaga atmosferă și desigur se repercuta și asupra serviciului său de mare răspundere. El, desigur discret, cunoștea amenințările ei cu sinuciderea(ca soluția care rezolvă răul)iar el devenea din ce în ce mai speriat de ac.spectru.!
DIn 5 în 5 min. o suna dela jobul lui ca să vadă dacă....Și conf. prov. de ce ți-e frică....în ziua când n-a mai răspuns la tel. el a alergat acasă și a găsit-o stînd în șezut în fața ușii băii intern și cu cravata copilului lor legată de gât și de calorifer, desigur prea târziu pt.o resuscitare.
Pe biletul lăsat lui ea scria"adesea am avut ac. idee dar mi-a fost milă de voi și-am renunțat"
S-a mai găsit și o carte pe care ea o citise lăsând-o deschisă la pg, unde s-a găsit și inspirația în detalii a gestului ei deci ea studiase tot ce avea de...realizat pt. finalul dorit de multă vreme.
Gestul s-a considerat ca un fel de răzbunare pe fiul ei care, în dim. respectivă plecase la șc. ca de obicei ci extrem de grăbit, fiind șeful clasei își asumase gestul de a oferi flori dirigintei lui fiind ziua mammei. Prea grăbit fiind, deci, nu și-a mai sorbit cafeaua cu care mama lui îl trata prea drăgăstos și nici măcar un :"sărut mâna mamă"n-a mai apucat a-i zice, ca semn de mare iubire.Ea, deci, s-a simțit neiubită, părăsită până și de copilul ei drag și ..infinit de iubit de ea.
AȘa se explică dece tocmai cu prima cravată a fiului ei și-a decis finele vieții ei. A 2-a zi copilul împlinea 14 ani. Și tot din acea zi, el a refuzat să mai frequenteze școala, deși era cel dintâi în clasă, pe motiv că colegii lui îl ironizau că este fiul unei mame nebune !
Desigur depresia firească a trecut în totalitate ei asupra fratelui meu care refuza să mai mănînce orice. Se simțea vinovat ptr. nereușita lor totală deși nu avea dreptate deloc, cum nici când susținea că gestul ei a fost unul nu LAȘ ci unul de MARE CURAJ !
Ca fiind o femeie pur creștină preotul nu i-a refuzat cele sfinte cum nici intrarea în Sf. Biserică,
ținând cont de diagnosticul pe care de mulți ani îl avea sub tratament.
Vă rog să mă ajutați să fiu împăcată sufletește dacă s-a procedat corect moralicește sau nu.
Bună seara ,am tot respectul pentru Domnul profesor felicitări în tot ceea ce face.
Minunat lucru cand cunoasterea , stiinta se uneste cu credinta!
Un om minunat invitatul si mesajul este pe masura.M.am abonat la canalul Dvs.tra pentru ca v.am descoperit si va apreciez si va respect,avem nevoie de astfel de oameni adevarati si smeriti. Multumesc💚👏
Si asa este,adevarul judiciar si judecata lumeasca difera de adevarul absolut si de judecata dreapta a lui Dumbezeu care cantareste cu dreapta masura tinand cont de toate amanuntele si imprejurarile clipelor vietii ..
Doamne ajuta!🙏💚Pace si iubire! Iubirea vindeca orice si acopera mai mult decat o poate face ura.
În viața asta poți păți 3 lucruri rele să mori imprevizibil , să ajungi om al străzii sau să ajungi la pușcărie .
Multumesc din suflet
Super Domnul Tudorel Butoi
Domnule Butoi , va respect si va iubesc
Un vecin de al meu a fost scăpat de la sinucidere de către fiul său de 16 ani care la prins exact cu ștreangul de gât pe tatăl său .Apoi acest fiu a murit înecat în mare la 18 ani . A vrut să se sinucidă deoarece era acuzat de soție de infedilitate .Acum trăiește , lucrează , e bine are bani.
Practic, dacă stai să te uiți în urmă, băiatul lui s-a născut, doar ca să-l salveze de la moarte, 16 ani mai târziu.
Dar cei alungati din societate ce nu mai au nimic si societatea doar îi scuipa si îi arata cu degetul ce le ramane de facut ..boschetii?
Ei nu prea se sinucid si am vazut cu ochii mei in piata Unirii din Bucuresti ca ei nici macar nu cersesc.Altii care au cat de cat ce le trebuie cersesc.
Dm profesor ,v,ați studiat vro data propria mimica SI gesturile personale in timpul discuțiilor dv cu diferite persoane ? Ce va spune ?
Marin Miu
Oare nu suntem proiectii in oglinda? Asta in primul rand! Apoi,este o profesie care depaseste cadrul normalitatii vietii,dar cineva trebuie sa o faca daca e pregatit si vocational! Viata are multe necunoscute si tipologia umana e complexa! Criminologia si psihologia criminala nu este pentru oricine asa cum nici morga cu medicina legala nu este comoda si deci nu pentru oricine.....Am vazut expresivitati de mimica si gestica si la alte personalitati din alte domenii de activitate,oameni inteligenti si buni in ceea ce fac....tot ce stiu afara de profesionalism este ca a avea o inima mare si empatica vis a vis de niste "pierduti"cum sunt criminalii si victimele lor,dar si stoicismul,justetea asupra faptei si stapanirea de sine nu sunt la indemana oricui....Urla inima in tine dar nu poti sa cazi pe jos si sa te tavalesti desi tragismul este mega in multe situatii de gen,si ca poveste dar mai ales ca imagistica si participare directa la caz,si oricat de profesionist esti pana la urma esti si un om vulnerabil in fata vietii ca toti altii....cu nevoile lui,cu reusitele si succesele,cu bucurii si tristeti,cu suferinte mai mici sau mai mari si cu conditia finala de muritor.De aceea aceasta profesie este lasata vocational si nu aleasa din lipsa de alte alegeri...si pe langa,ai o familie care te asteapta acasa si unde nu poti sa te intorci cu povestea! Trebuie sa descarci energetic toate acumularile negative preluate din ancheta! Iata si gestica o poate face adesea,un simplu cuvant de vibratie joasa incarca fata de cuvintele de vibratie inalta precum bucuria,fericirea,iubirea...nu mai zic ca noaptea trebuie sa dormi si eventual sa ai si vise placute...si ai ca majoritatea provocarile zilnice legate de viata familiala.Acolo trebuie sa fii un sot si un tata normal ca toti ceilalti oameni si sa zambesti autentic,nu sa ramai blocat in imagini socante si trairi si investigatii fel de fel care isi cauta raspunsurile altora,incheierea prin dreptate si adevar cat mai exat,al celor singuri care n.au vorbitor pentru ei si cineva trebuie sa faca lumina.
Marin Miu spune tu ca din aceasta intrebare pare ca tu ai un raspuns
În practica liturgică, stimate domnule Cornel, îl găsim pe sf Ioan Hrisostom care recomandă ca preotul sa mearga la înmormântarea sinucigasului, "pentru mângâierea celor îndurerați." El nu e adus în biserică, pt că singur (din "n"motive, luate câte "k"), a ales să intoarcă spatele comunității sufletelor creștine. Biserica se delimitează de astfel de sfârșit al vieții, și o face pedagogic, daca vreți. Asta nu înseamnă că sufletul ăla ajunge sau nu în "iad". În practica zilnică, bolnavii psihici cu acte in regulă ( care e luat în evidențele unei sectii psihiatrice, care e sub tratament psihiatric), dacă se sinucid, sunt prohodiți în biserică, pentru că nu aveau discernământ. Însă ce te faci cu cei care n-au știut că au afectiuni grave psihice? De aceea, doar Mila și iubirea lui D-zeu poate știi calea de dincolo... repet, distanțarea bisericii față de sinucigași este pur pedagogică, însa există o rânduială pt inmormântarea sinucigasilor, cum am spus, pt mângâierea familiei celui care a ales sa termine astfel socotelile cu viața. Pentru documentare, căutați "slujba înmormântării sinucigașilor" din cartea numită "Panihida". Excelentă emisiunea. A deschis alte intrebări, mai mult decât a da răspunsuri. Felicitări!
Mars
@@adriannunu3789, vezi-ți mă de treabă și nu mai înjura lumea pe aici !
5:07
Un gest liber consimțit. Adică de bună-voie și din proprie inițiativă.
Parcă nu aș fi 100% de acord cu domnul profesor Butoi.
S-ar putea să greșesc...
Unde punem, unde încadrăm sinuciderile induse? Sau cele impuse ?
Referitor la cele induse, îmi amintesc de jocul ăla blestemat ,,balena albastră ", de acum niște ani în urmă. Vă mai amintiți de toți copiii ăia care s-au sinucis ? Păi ăla a fost un gest liber consimțit, sau copiii ăia au fost induși spre un final nefericit ?
Pe de altă parte, când spun că poate fi ceva impus... un exemplu simplu, și cred că domnul profesor Butoi o să mă înțeleagă foarte bine.
Doi parteneri de afaceri, unul din ei corupt, îl subminează pe celălalt și folosind șantajul îi spune celuilalt : ori te sinucizi, ori toată familia ta moare.
Nici ăsta nu mi se pare a fi un gest de liber consimțământ. Mai degrabă unul care a fost impus.
Mă întreb dacă voi primi vreun răspuns.
Naturalistul Charle Darvin a spus : * Ce nu se poate adapta , dispare * !
Foarte ciudat....daca singura cale de scapare din teroare este suicidul....cum facem????? Exista inlesnirea..determinarea sibuciderii....ciudat..nu????
Eu nu contez deci pot face pasul
Este bine că acum nu mai beneficiați de readucerea pedepsei,nu meritati.
Singuratea daaa
Dar in cazuri de cancer in faze terminale?voi realizați prin ce dureri trec acei oameni?de ce permitem asta dacă ei vor sa se ducă in pace?stiu d zeu rămâne ultima speranța dar el nu vrea ca noi sa suferim sa ne chinuim ci ne a lăsat aici pentru a învață sa ne iubim nu cred k îl tradam sau dezamagi cumva fiindcă numai putem
Posibil ai dreptate in prima faza însă fiecare are liber arbitru iar D-zeu cel care ni l-a dat ni-l respectă , motiv pentru care nu știm cum va acționa El deoarece noi nu putem citi in inima omului dar D -zeu poate .
alex safir nu nu se gandesc
si eu vreau sa ma spanzur, nu stiu ce se fac
Pff
Ce s-a întâmplat?
Am avut si eu momente de genul...o sa razi dar stiam cateva persoane care s ar bucura sa crap...asa ca n as dori in ruptul capului sa le fac fericite. Gandeste te si tu la cine va fi fericit daca mori si poate iti trece...ca mie :D
6568ggg eu vr cv prin incendiu
Voi toti care ati avut si aveti gânduri de suicid, gânditi-vă ca orice ati face, daca nu vă este dat sa muriti, nu veti muri, ci doar vă veti nenorocii. Viata omului nu este in mâna lui, nu apartine lui, ci lui Dumnezeu apartine, si numai El are dreptul sa vi-o ieie. Eu m-am sinucis într-un râu cu 15 ani in urmă, si in timp ce ma scufundam în adâncul apelor, am respirat apa pe nas ca pe aer, am tras-o in mine iar si iar de nenumărate ori cu o dorință nebună de a murii, dar nici un strop de apa nu putea sa intre in mine, era...ca un dop care nu lăsa apa sa intre, pentru că si-a întins Hristosul Mâna dupa umbra asta nefericită. Oricât trăgeam in mine apa, ea nu putea sa intre, toate căile respiratorii imi erau blocate de ceva supranatural. Iisus nu m-a lăsat sa merg in iadul de veci, mi-a dat cale de întoarcere la El in aceasta viata. Degeaba spun eu povestea asta lumii, căci oamenilor le este mult mai ușor sa vadă mica clipă de nebunie a unui om îndurerat, decât sa vadă *MARELE MIRACOL AL LUI DUMNEZEU !* eu nu oblig pe nimeni sa creada, eu imi fac doar datoria fata de Dumnezeu. Si datoria mea fata de El, este sa mărturisesc lumii *PUTEREA LUI* cu adevărat ca viata omului nu este in mâna lui ! Omul nu poate decide nici când se naste, nici când moare...
realizatorul emisiunii e mult mai bun psiholog decat Tudorel Butoi, cu toata pregatirea lui.
Deci pentru Butoi "un sinucigas e un om pacatos care s-a retras intr-o zona intunecata. se sinucid dintr-un fleac. adevarul suprem e in biblie si ce au inventat oamenii e un fleac nedemn de luat in seama. si sinucigasii intr-adevar l-au parasit pe D-zeu."
Rar imi provoaca nervi un om cu am reusit T Butoi..
In primul rand obstacolele vietii nu te darama psihic, ci OAMENII de care depinzi. in al doilea rand, faptul ca nu reusesti sa te scapi de omul care te preseaza sa te sinucizi e vina societatii pentru ca nu-ti permite sa scapi de el. Si cand te sinucizi esti in iad de mult ce suferi si vrei scapare. si in ultimul rand.. sa crezi ca "biblia e cuvant cu cuvant adevarul suprem.. iar ce inventam noi oamenii e un fleac"..arata ca traiesti in lumea fanteziei, periculoase si anti-umane.
Asta e dovada nu doar de lipsa de capacitate de psiholog, ci sub nivelul unui om obisnuit cu un nivel rezonabil de intelepciune.
Cred ca mai mult se refera la cei care se sinucid dupa ce fac anumite infractiuni
Până la urmă, fiecare cu părerea lui.
După cum poți vedea în ceea ce am scris și eu aici, nici eu nu-s 100% de acord cu ce spune domnul profesor.
Dar e doar părerea mea, nu o bag nimănui pe gât.