Reziliență prin cultură. Constantin Eretescu - O poveste de viață

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Ce au însemnat pentru Constantin Eretescu anii copilăriei petrecute în Basarabia? Dacă ar fi să se întoarcă în trecut, ce perioadă ar alege? Cum a fost drumul lui și al familiei sale spre România, în 1943, în timpul războiului? Ce anume a luat cu sine din Basarabia, în momentul plecării? Care au fost, ulterior, principalele momente de cotitură ale vieții sale? Cum a resimțit acele vremuri în care se schimbau succesiv granițe și regimuri politice? A avut vreodată impresia că istoria vine peste sine, bulversându-i existența? În ce fel se apăra de răul acelei istorii, de duhul nefast al epocii? În momentele dificile, care artă îi este de cel mai mare ajutor, funcționând ca o punte între cele două lumi? Pe firul unei admirabile povești de viață, dialogul dintre Constantin Eretescu, scriitor, etnolog și antropolog, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o emoționantă evocare a unor experiențe personale cu totul deosebite, care au dat măsura umanului în vremuri sumbre, dar și a unor spații emblematice adânc înscrise în memoria afectivă, ce cartografiază deopotrivă o lume exterioară, plină de amintiri, și o patrie spirituală.
0:00 Constantin Eretescu - O poveste de viață
0:14 Skip Intro
10:00 „Amândoi [părinții mei erau] vorbitori de limbă română și asta mi se pare important. Tata a fost grefier la Tribunalul Județean din oraș, o funcție care îl expunea la arestul și trimiterea în Siberia, drept care, într-un moment de agresiune, de expansiune a arestărilor sovietice, a plecat într-o stațiune la Marea Neagră…”
21:07 „Acolo am făcut clasele primare și clasele elementare, unde am avut un profesor deosebit - Popovici - de română, un om care îmi solicita, ca să spun așa, să-i trimit ceva pentru gazeta de perete și o făceam scriind versuri… El le accepta, pentru că le tipărea, le bătea la mașină și le punea pe gazeta de perete.”
31:16 „Unul dintre ei a vrut să știe de unde provin. I-am spus că sunt născut în Basarabia, o provincie românească ocupată de sovietici - o afirmație care m-a costat foarte scump, pentru că, vreo lună mai târziu, avut loc o ședință a întregului an de studenți, din care am fost dat afară din UTM (cred că astea erau inițialele Uniunii Tineretului Muncitoresc) și cu promisiunea că voi fi exmatriculat.”
40:49 „Un moment emoționant a fost atunci când eram elev de liceu. Liceul era în fosta casă a lui Alexandru Odobescu, foarte aproape de Rahovei, iar vizavi de liceu era un sediu al Securității. Deci eram elev acolo și era în 1953. Ni s-a comunicat că a murit Stalin și că toate cursurile se suspendă în ziua aceea, să ne luăm ghiozdanele și să plecăm acasă.”
49:15 „Sufletește, eu aparțin României, și culturii românești, și limbii românești, și muzicii românești. Nu este ceva la care pot să renunț. Sunt oameni care au renunțat a mai scrie în limba română. Eu nu pot să fac așa ceva. Din punctul meu de vedere, România, și ca țară, ca spațiu geografic, și ca limbă, cultură, îmi aparține, sunt parte a ei.”
Descoperă seria de autor Constantin Eretescu aici: edituraspandugino.ro/64_const...

[@NoniTms]

Mulțumesc .