O făclie de Paște - de Ion Luca Caragiale

Duiliu Zamfirescu, într-o scrisoare către Titu Maiorescu, surprinde modul în care a fost primită această scriere a lui Caragiale, într-un moment al carierei sale când a trecut, cu totul surprinzător, de la comedii savuroase la un registru mai întunecat: „Ce ziceti de novela lui Caragiali? Eu o găsesc slabă, cu o invențiune absurdă și cu o totală lipsă de estetică. Jidanul, dintr-un ridicul hangiu ce e, devine o monstruozitate inaccesibilă formulei mele de ethică literară. Vizitiul, dintr-un vagabond foarte posibil ce e la început, se preface într-un caraghios sinistru, a cărui mâna ce se prăjește la lumânare (cu tot efectul dramatic căutat de autor), e de un comic respingător. Știu că sunt rău judecător, dar vă spun drept că după ce am isprăvit novela de citit, îmi simțeam mușchii obrazului strâmbați de dezgust“.
Răspunsul lui Titu Maiorescu: „Nu-ți place novela lui Caragiale? Mie-mi place foarte mult. Nici lui nu-i place novela D-tale «Alessio». Mie-mi place. Este și bine așa: fiecare autor are prisma lui proprie și trebuie să rămână cu vederea în lăuntrul ei. Eu sunt ca publicul cel mare, receptiv pentru toate prismele, numai să fie curate în transmiterea razelor“.

[@Rares.E]

Mulțumesc!

[@carticaremi-auplacut8794]

Îți mulțumesc și eu! 😊❤