O scrisoare pierduta (1951) - Ion Luca Caragiale
ฝัง
- เผยแพร่เมื่อ 18 ก.ย. 2013
- #TeatruRadiofonic #IonLucaCaragiale #OScrisoarePierduta #Caragiale #TeatruAudio #TeatruVechi #TeatruOnline #MariActoriRomani #RaduBeligan #AlexandruGiugaru #GrigoreVasiliuBirlic
Va rugam sa ne sustineti pentru a continua acest proiect si pentru a asculta inregistrari noi pe care nu le puteti gasi pe youtube cu marii actori romani pe / teatru
Actiunea are loc in anul 1883 intr-un oras provincial, capitala a unui judet de munte, in preajma alegerilor unei noi constitutii . In aceasta campanie electorala se lupta avocatul Nae Catavencu si Farfuridi.
Catavencu, ajutat de imprejurimi obtine scrisoarea de amor adresata de Stefan Tipatescu, prefectul judetului, catre Zoe, sotia lui Zaharia Trahanache, un important personaj politic impotant al partidului aflat la putere. Nae Catavencu, adversarul lor ameninta cu publicarea in ziar daca nu-l vor sustine la alegeri.
In distributie: Niki Atanasiu (Artist al Poporului), Radu Beligan (Artist al Poporului), Alexandru Giugaru (Artist al Poporului), Ion Finteşteanu (Artist al Poporului), Grigore Vasiliu-Birlic (Artist al Poporului), Elvira Godeanu (Artista Emerita), Ion Talianu (Artist Emerit), Marcel Anghelescu (Artist al Poporului), Costache Antoniu (Artist al Poporului), Horia Şerbănescu
Geniala interpretara. Sunt foarte norocoasa ca am prins pe toti acesti uriasi actori. Actoria pe atunci, era o profesie de elita...
Ko
Apreciez foarte mult toate piesele de teatru a marelui mairstru Ion Luca Caragiale
Va multumim pentru cuvintele frumoase pe care le pretuim si care ne bucura! Auditie placuta va dorim in continuare
❤🇹🇩 Recunoștință pentru toate aceste piese și pentru absolut toți magnificii actori care ne-au lăsat moștenirea aceasta DE NEPREȚUIT.
După cum am mai menționat, și de le-am reasculta la infinit - și tot nu ne-am putea sătura DE ACESTE DELICII SUFLETEȘTI.
Superbă interpretarea doamnei Elvira Godeanu 👍!!
..felicitări Este Tot ce ne-a mai rămas, monștrii sacri ai teatrului și filmului românesc..din marile opere ale cărturarilor români și de pretutindeni..dar mai cu Seamă a Românilor...mă înclin ✌️🎩👍
O capodopera inegalabila. Ce avem astazi,nimic di ce a fost.BRAVO!
Nu avem nimic din comunism? Ai dreptate
Minunata piesa de teatru! Apreciez din tot sufletul piesele lui Ion Luca Caragiale!
Ce mai mult
Ce
Mulțumesc mult. Aceasta piesa de teatru m-a ajutat sa citesc cu intonație
Mult succes iti dorim in continuare!
Pana mai ieri nici nu stiam bine cei ala teatru....dar mi'am dat seama ca nu e 'teatru'...este REALITATE!!!Vasazi'ca.....sa mantuit ca talharul de pe cruce....si nu numai,a fost si decorat!!!🙏
Bună interpretare. Îmi plac foarte mult piesele de teatru.. Felicitari
Multumim pentru sustinere si pentru comentariu. Ganduri bune si auditie placuta va dorim in continuare!
M-a ajutat foarte mult
Yyyyyyvgvvvgvvvvggvvgggvvgvvgvgvvvvvvgvvgvvvgvvggvvvvvggggvvgggggvvvggggvvggvvgvgvgvvggvvvggvvvvgvvgvvvvggggygyggy hb8,f87
Foarte tare
A fost foarte frumos cand am jucat in piesa !Nu pot sa uit nici acum dupa atatia ani!ADELA din Bucuresti
Felicitari Adela din Bucuresti si poate urmezi o cariera in acest domeniu! Mult succes iti dorim in continuare!
@@teatruradiofonic6362
Mulţumesc ❤mult!Eu am jucat în travesti în rolul lui Nae Caţavencu!A fost❤minunat!ADELA din Bucureṣti
foarte frumoasa interpretarea
Multumesc
Minunat, m-au luat amintirile 😀
Foarte frumos !Eu ADELA din Bucuresti va fericit !Cand eram in clasa a opta eu ADELA am jucat in aceasta piesa in rolul lui Catavencu deoarece clasa noastra avea mai putini baieti decat fete si fiecare am luat cate un rol iar mie acest rol mi a fost repartizat!In fiecare saptamana la noi se facea o alta piesa de teatru !ADELA din Bucuresti😀😀😀😀😉😉
Foarte buna interpretare ! Va fericit!ADELA din Bucuresti😀😀😀😀😀
Andreea Pena Viliman va felecit ADELA din Bucuresti! Dar cine a intrebat?
@@biancasava Doamna Bianca Sava ❤asta este părerea mea ṣi atîta tot!ADELA din Bucureṣti
M-a ajutat mult de tot
Grozave și minunate sunt piesele lui ion Luca Caragiale, dar mai ales Domnul .Goe
Superb! Multumesc!
Si noi va multumim pentru comentariu. Auditie placuta va dorim in continuare!
Foarte frumos
Va multumim ca ne-ati ascultat si ca ne sustineti! Auditie placuta va dorim in continuare
Mulțumesc m ai ajutat foarte mult
Vaiii,cat imi place!😘😘🤗🤗
Wow, ce prezentare divină! Mulțumesccccc👑
multumesc mult , chiar ma ajutat
Ascult piesa aceasta de 1 an. Imi place foarte mult. E una dintre piesele mele preferate.
Dar sa scrii tot nu stii
M-a! M-a ajutat!
Piesa este o bijuterie a literaturii romne,dar și distribuția și interpretarea sunt un adevărat șirag de ,,perle,,
frumoasa interpretare
eérr88
eteatru
u
Wow
Foarte bună interpretarea!
Felicitări
Multumim pentru sustinere si pentru ca ne ascultati!
Cea mai buna interpretare!
mult respect
Wynd GFX mkZ
O capodoperă a literaturii universale, într-o interpretare monumentală.
Plecăciune , nene IANCULE !!!
G și
Tudor Musateșcu
Piesa aceasta a fost inregistrata acum 72 de ani, Ceausescu nu era inca la putere, multi veterani de razboi aveau inca 20 si ceva de ani iar Caragiale murise doar de vreo 30 si ceva de ani unii dintre actori il poate intalnisera.
foarte bun Costache Antoniu
Wow
Omagii la comemorarea marelui NENEA IANCU!!! *
1:18:38 Aici am ramas de aia am pus comentariul in caz ca uit
C9
@@cristianneag5558 wp
@@cristianneag5558 q
Și atunci și acum și pururea și-n veci vecilor amin. E pur și (mov)e.
O sa ma ajute la examenul
💖💖
Dandanache e de minune, cand zice "neicusorule și puicusorule"!
Eu cu cine votez?
Cu mine
🤣🤣
O capodoperă. Comentariile sunt de prisos. Sunt curios ce studii și " fixonomii" au cei care nu apreciaza geniul lui Caragiale
❤
😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊
Gimnastica facială a comicului la alegerile ratate de secole, spune multe despre acest popor greu încercat ,"suc...ce(a)uri "pe toate fronturile încă un secol fatidic, he!he!
❤🎉
❤🇹🇩
Aici e mișto sa se audă vocea lui sora 13. Chiar sună belea 👍✌️
Sunt foarte curioasa cine a dat dislike, pentru ce a facut-o?
Un incult !
Sper ca stiti ca exista roboti de dislike si de like, nu trebuie sa fie numai oameni si mai ales ca youtubeul este plin de ei!
Curioșii mor repede!
Auzi?
off inca o piesa si tot nu stiu cu cine votez =(
ZOE (înecată) : Nu știu... alaltăieri seara, când am plecat de la tine, îl aveam; când am ajuns acasă, nu știu dacă-l mai aveam; poate să fi scos batista pe drum și mi-a căzut scrisoarea: le aveam tot într-un buzunar!
TIPĂTESCU: A! ce nenorocire!
ZOE: M-am dus la Cațavencu... de la el veneam acuma. Mi-a propus să-mi dea înapoi scrisoarea, cu condiție să-i asigurăm alegerea. Aminteri, publică scrisoarea poimâine...
TIPĂTESCU (în prada agitației) : Lupta este desperată. Vrea să ne omoare, trebuie să-l omorâm!... Și nu mai vine Ghiță...
ZOE: Pe Ghiță l-am trimes eu la Cațavencu, să-i cumpere scrisoarea cu orice preț.
TIPĂTESCU: Carevasăzică Ghiță e acolo?
ZOE: Desigur. (se aude zgomot.)
TIPĂTESCU: El trebuie să fie... (se răpede la ușa din fund, o deschide și se trage iute înapoi.) A! Ascunde-te... degrabă. (o duce repede și ies amândoi prin stânga.)
Scena VI
FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU, intrănd misterios din fund;
apoi TIPĂTESCU din stânga
BRÂNZOVENESCU: Poate să nu fie tocmai așa; poate că e o manoperă... o manoperă grosolană, ca să intimideze pe câțiva nehotărâți...
FARFURIDI (cu intenție fină) : Pe venerabilul d. Trahanache l-am văzut intrând la Cațavencu, astăzi pe la zece, când mă duceam în târg... Eu, am n-am să-ntâlnesc pe cineva, la zece fix mă duc în târg...
BRÂNZOVENESCU: Ei!
FARFURIDI: Pe respectabila madam Trahanache am văzut-o ieșind de la Cațavencu tot astăzi pe la unsprezece, când mă-ntorceam din târg... Eu, am n-am clienți acasă, la unsprezece fix mă-ntorc din târg...
BRÂNZOVENESCU: Nu-nțeleg.
FARFURIDI: Cum nu-nțelegi? la unsprezece fix...
BRÂNZOVENESCU: Nu frate, nu-nțeleg daraverile astea cu opoziția! tu ai văzut pe Trahanache întâi, pe urmă pe madam Trahanache, și eu adineaori am văzut pe polițaiul, pe Ghiță, intrând la Cațavencu...
FARFURIDI (cu intenție) : Ei?
BRÂNZOVENESCU (cu îndoială) : Să fie trădare la mijloc? 'ai?
FARFURIDI: Eu merg și mai departe și zic: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi!...
BRÂNZOVENESCU: Prefectul trebuie să ne dea cheia comediei ăștia... Iacătă-l...
TIPĂTESCU (venind din stânga turburat și dându-și aer silit de degajare) : Salutare, salutare, stimabile!
BRÂNZOVENESCU (aparte) : E galben!
FARFURIDI (aparte) : Ce roșu s-a făcut. (tare.) Salutare, salutare, onorabile...
TIPĂTESCU (oferindu-le locuri) : Ia poftiți, ia poftiți, mă rog.
BRÂNZOVENESCU: Mulțumim, mulțumim, stimabile, dar ne cam grăbim: sunt douăsprezece trecute.
FARFURIDI: Și eu, am n-am înfățișare, la douăsprezece trecute fix mă duc la tribunal...
BRÂNZOVENESCU: Uite de ce e vorba, stimabile, să fim scurți... Prin târg... se spune...
FARFURIDI: Adică, dă-mi voie, să fim expliciți; mie îmi place să pun punctele pe i... Se aude...
BRÂNZOVENESCU: Se aude... cum că partidul nostru dă la colegiul II[3] ajutor lui Cațavencu...
TIPĂTESCU (mișcat) : Care partid? Care Cațavencu?
BRÂNZOVENESCU: Cum care partid?
FARFURIDI: Adică partidul nostru: madam Trahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi și ai noștri... să ducem pe brațe pe d. Cațavencu.
TIPĂTESCU: Și cine spune asta? (râde silit.)
BRÂNZOVENESCU: Nu râde, stimabile, nu râde; a început să se vorbească...
FARFURIDI: Și de!... ce să zicem! lumea are pentru ce să intre la bănuieli.
BRÂNZOVENESCU: D. Trahanache la vizită la d. Cațavencu...
TIPĂTESCU: Ei?
FARFURIDI: Madam Trahanache la vizită la d. Cațavencu...
TIPĂTESCU: Ei?
BRÂNZOVENESCU: D. Ghiță polițaiul la vizită la d. Cațavencu...
FARFURIDI: De unde și până unde?
BRÂNZOVENESCU: Noi, ce să zicem - ne temem de ce spune lumea...
TIPĂTESCU (nervos) : Ei, ce spune lumea?
FARFURIDI: Vrei să vorbesc curat și deslușit, stimabile? Ne temem de trădare... Na!
TIPĂTESCU (după ce s-a întors când la unul când la altul, supărat cătră Farfuridi) : Amice, d-le Farfuride, nu ți se pare d-tale că te faci mai catolic decât Papa?
FARFURIDI (hotărât) : Da, când e vorba de prințipuri, stimabile, da, mă fac, adică nu, nu mă fac, sunt când e vorba de asta, sunt mai catolic decât Papa...
TIPĂTESCU (supărat) : Domnilor, nu primesc acasă la mine astfel de observații, pe care, dați-mi voie să vă spui, le consider ca niște insulte...
FARFURIDI: Să nu ne iuțim, stimabile...
TIPĂTESCU: Cum să nu mă iuțesc, onorabile? D-voastră veniți la mine acasă, la mine, care mi-am sacrificat cariera și am rămas între d-voastră, ca să vă organizez partidul - căci fără mine, trebuie să mărturisiți, că d-voastră n-ați fi putut niciodată să fiți un partid - d-voastră veniți la mine acasă să mă numiți pe față trădător... A! asta nu pot să v-o permit...
BRÂNZOVENESCU (scoțând o hârtie din buzunar) : Mă rog, iată ce se împarte acum prin târg, din partea lui d. Cațavencu... E tipărit, stimabile!
TIPĂTESCU (mișcat, îi smulge hârtia) : Tipărit?
FARFURIDI (smulgându-i-o el) : Da, tipărit, dă-mi voie... (citește.) „Dăm ca pozitivă știrea cum că desigur candidatura amicului nostru politic d.Cațavencu, prezidentul grupului
1:22:00 CA SA NU UIT UNDE AM RAMAS
1:01:55 actul III (ca sa nu uit unde am ramas)
Merge cu popcorn
Nu i-a placut comentariu... Probabil e prea "incult"! ;)
@@flyingfox707b Cui?
TRAHANACHE: Să n-am parte de Joițica, dacă știu.
FARFURIDI: Iar te faci chinez...
TRAHANACHE: Zău nu...
FARFURIDI: Din partea amicului... Fănică...
TRAHANACHE (surprins) : Ce?
BRÂNZOVENESCU: Din partea prefectului.
TRAHANACHE (încruntat) : Cum?
FARFURIDI (scurt) : Nouă ni-e frică... de! că-și dă coatele cu Cațavencu...
TRAHANACHE (urmează jocul crescendo) : Cu Cațavencu?
FARFURIDI: Cu moftologul…
BRÂNZOVENESCU: Cu nifilistul...
TRAHANACHE (de-abia stăpânindu-și indignarea) : Cu Cațavencu? trădare? Fănică trădător! Ei bravos! Ei! asta mi-a plăcut! Ei! nu m-așteptam! Ei! ne-am procopsit!
FARFURIDI: De! noi...
BRÂNZOVENESCU: Ce ne-am zis...?
TRAHANACHE (biruit din ce în ce mai mult de indignare) : Ai puțintică răbdare, stimabile. Nu dau voie nimănui să-și permită, mă-nțelegi, să bănuiască măcar câtuși de puțin pe Fănică. Pentru mine, stimabile, mă-nțelegi, să vie cineva să-mi bănuiască nevasta, pe Joițica...
BRÂNZOVENESCU: Pe coana Joițica, onorabile…
FARFURIDI: Îmi pare rău, neică Zahario, noi nu...
TRAHANACHE (și mai indignat) : Ai puțintică răbdare... zic: pentru mine să vie cineva să bănuiască pe Joițica, ori pe amicul Fănică, totuna e... E un om cu care nu trăiesc de ieri de alaltăieri, trăiesc de opt ani, o jumătate de an după ce m-am însurat a doua oară. De opt ani trăim împreună ca frații, și nici un minut n-am găsit la omul ăsta măcar atitica rău... Credeți d-voastră că ar fi rămas el prefect aici și nu s-ar fi dus director la București, dacă nu stăruiam eu și cu Joițica... și la dreptul vorbind, Joițica a stăruit mai mult…
FARFURIDI: Ei! se-nțelege, damele sunt mai ambițioase...
TRAHANACHE (și mai indignat) : Ai puțintică răbdare... Nu de ambiț că ni era prieten, - pentru enteresul partidului. Cine altul ar fi putut fi prefect al nostru?
FARFURIDI: S-ar mai fi găsit, poate.
TRAHANACHE: Să-mi dai voie să nu te crez. Un om endepandent, care a facut servicii partidului, județului, țării... și mie, ca amic, mi-a făcut și-mi face servicii, da!... și să veniți d-voastră, tot din partid (cu ton de mustrare aspră) și să bănuiți că... să vă pronunțați cu astfel de cuvinte neparlamentare... îmi pare rău...
BRÂNZOVENESCU: În sfârșit, noi...
TRAHANACHE: Ai puțintică răbdare... Îmi pare rău... (indignat rău de tot.) Care va să zică unde nu înțelegeți d-voastră politica, hop! numaidecât trădare! Ne-am procopsit! Ce soțietate! Adevărat, bine zice fiu-meu de la facultate: unde nu e moral, acolo e corupție și o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are. (în culmea indignării.) Trădare! Bravos! Fănică trădător! Frumos! (pleacă.) Salutare! salutare, stimabile! (iese foarte tulburat prin fund.)
Scena II
FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU stau un minut privind unul la altul
FARFURIDI: Ei!... ți-a plăcut venerabilul?
BRÂNZOVENESCU: E tare... tare de tot... Solid bărbat! Nu-i dăm de rostul secretului. Trebuie să mai așteptăm.
FARFURIDI: Să mai așteptăm? Până când să mai așteptăm?... Deseară, la sfârșitul întrunirii, parcă-l văz pe venerabilul că se scoală și trage clopoțelul: „Stimabililor, aveți puțintică răbdare:
Candidatul Comitetului nostru este onor. d. Nae Cațavencu..."
BRÂNZOVENESCU: Moftologul!
FARFURIDI: Nifilistul! - Și bravo-n sus, și bravo-n jos, și mâine și poimâine, nenea Ghiță polițaiul aleargă, până-i iese limba de un cot și ți-l toarnă pe d. Cațavencu, care ne-a înjurat și ne-a batjocorit de atâta vreme pe toate tonurile, deputat la colegiul II... Și noi... să stăm cu mâinile în sân ?... peste poate!...
BRÂNZOVENESCU: Ce-o să faci? Te joci cu puterea?
FARFURIDI: Ce să fac?... Batem o depeșă la București, la Comitetul central, la minister, la gazete, scurt și cuprinzător: (bătând cu pumnul drept în palma stângă, ca un telegrafist pe aparatul lui, sacadat, tot textul-proiect al depeșii) „Trădare! Prefectul și oamenii lui trădează partidul pentru nifilistul Cațavencu, pe care vor să-l aleagă la colegiul II... trădare! trădare! de trei ori trădare!"
BRÂNZOVENESCU (scurt) : E tare! prea tare! n-o iscălesc.
FARFURIDI (cu tărie, impunător) : Trebuie să ai curaj ca mine! trebuie s-o iscălești: o dăm anonimă!
BRÂNZOVENESCU: Așa da, o iscălesc!
FARFURIDI: O iscălim: „Mai mulți membri ai partidului"...
BRÂNZOVENESCU: Da' dacă ne cunoaște slova la telegraf?
FARFURIDI: Punem pe altcineva s-o scrie.
BRÂNZOVENESCU: Pe cine?
FARFURIDI: Trebuie să găsim pe cineva să ni-o dea la telegraf!‘ Aide, Brânzovenescule.
BRÂNZOVENESCU: Numai să nu pățim ceva.
FARFURIDI (impunător) : Trebuie să ai curaj: anonimă. Câte ceasuri sunt?
BRÂNZOVENESCU: Cinci.
FARFURIDI: 'Aide degrab', între cinci și șase fix se-nchide telegraful... (ies cu grabă)
Scena III
GHIȚĂ PRISTANDA singur; intră prin dreapta; e puțin mișcat
O făcurăm și p-asta... și tot degeaba. Am pus mâna pe d. Cațavencu... Când am asmuțit băieții de l-a umflat, striga cât putea: „Protestez în numele Constituției! Asta e violare de domiciliu!" - Zic: „Curat violare de domiciliu! da' umflați-l!" Și l-au umflat. L-am turnat la hârdăul lui Petrache. M-am întors cu birja acasă la el, am căutat prin toate colțișoarele, am ridicat dușamelele, am destupat urloaiele sobii, am scobit crăpăturile zidului: peste putință să dau de scrisoare. M-am întors la poliție, l-am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e și nu e. L-am amenințat că am poruncă de la conul Fănică să-l chinuiesc ca pe hoții de cai,... degeaba: nu spune decât numai și numai coanii Joițichii. O caut și nu o găsesc; acasă nu-i, aici nu e... A! iacăt-o... Coană Joițico!
Scena IV
PRISTANDA și ZOE
ZOE (venind repede din fund) : Ghiță, bine că te găsesc.
PRISTANDA: Și eu vă căutam, coană Joițico...
ZOE: Ghiță, Ghiță, ce-am aflat? ce ați făcut? Ați înnebunit? Adineaori, când ieșeam de-acasă, am aflat de la doctorul că te-ai dus cu jandarmii, ai călcat casa lui Cațavencu, l-ai luat pe sus și l-ai dus la poliție, la arest! Cum ai făcut asta?
PRISTANDA: Ordin verbal de la conul Fănică.
ZOE: Unde e Fănică?
PRISTANDA: Nu știu, îl caut și eu.
ZOE: Și pentru ce l-ați arestat pe Cațavencu?
PRISTANDA: Pentru ca să-i apucăm scrisoarea.
ZOE: Și ai apucat-o?
PRISTANDA: Nu, coană Joițico, după cât am căutat și pe dânsul și la el acasă, scrisoarea este ascunsă altundeva.
ZOE: Ghiță, m-ați nenorocit! Scrisoarea o să fie publicată mâine și ați făcut și scandal degeaba. Dăscălimea o să urmeze înainte cu gazeta și în lipsa lui... Ce-o să zică la București guvernul, când o afla că ați violat domiciliul lui Cațavencu și l-ați arestat în ajunul alegerilor, după ce guvernul era asigurat că toate au să se petreacă cu bine și cu liniște?... Cum o să mai poată rămâne Fănică prefect?
PRISTANDA: Coană Joițico, am uitat să vă spui: după câte făgăduieli și amenințări i-am făcut lui Cațavencu, mi-a răspuns că în zadar mai stăruiesc și că la urma urmelor nici nu mai vrea să stea de vorbă cu nimini, dar cu nimini, decât numai cu d-voastră.
ZOE: Cu mine?... Du-te, Ghiță, du-te degrabă, dă-i drumul și roagă-l din partea mea să poftească aici... Îl aștept...
PRISTANDA: Numai dacă conul Fănică...
ZOE: Dacă ții la tine, dacă ții la familia ta, Ghiță...
PRISTANDA: Cum să nu țiu, coană Joițico? unsprece suflete!
ZOE: Du-te degrabă, într-un suflet, și să nu vii fără Cațavencu. Poartă-te bine cu el. Ia o birjă și vino-ntr-o clipă.
PRISTANDA: Ascult!
ZOE: Ai venit?
PRISTANDA: M-am dus!...
Aceasta este întreaga operă?
da
55:50 aici am ramas
20:00
29:14
32:36
1:10:30
1:30:00
1:01:47
Cațavencu e actual
Ion Iliescu in distribuție🤔
PRISTANDA: Da, popa și d. Tăchiță, și Petcuș, și Zapisescu, toată gașca-n păr. Jocul era pe isprăvite... și fumărie de tutun... ișea pe fereastră ca de la vapor. Mai juca popa și cu Petcuș. Ăilalți ședeau de vorbă.
TIPĂTESCU: Și Cațavencu mă-njura?
PRISTANDA: Grozav, coane Fănică, pe guvern și pe dv. ... și-și număra voturile.
TIPĂTESCU: Dăscălimea, popa și moflujii.
PRISTANDA: Curat moflujii!
TIPĂTESCU: Las' că le dau eu voturi.
PRISTANDA: Da' să vedeți ce s-a-ntâmplat... coane Fănică. Din vorbă-n vorbă, Cațavencu zice: „Mă prinz cu d-voastră că o să voteze cu noi cine cu gândul nu gândiți, unul pe care contează bampirul - și acolo, pardon, tot bampir vă zicea - pe care contează bampirul ca pe Dumnezeu... și când l-om avea pe ala, i-avem pe toți... Ia ascultați scrisoarea asta"... și scoate o scrisorică din portofel... „Ia ascultați..." Diavolul de popă, n-are de lucru? se scoală repede de la joc și zice: „Să mă-ngropi, sufletul meu, Năică, nu citi... stăi, s-o ascult și eu... să-mi aprinz numai țigara..." Și, coane Fănică, se scoală de la joc, aprinde chibritul, trage din țigară și vine să arunce chibritul aprins pe fereastră drept în ochii mei... Mă trag înapoi, alunec de pe uluci și caz pe maidan, peste un dobitoc, care pesemne trecea ori ședea lângă uluci. Dobitocul începe să strige, toți din casă sar năvală la fereastră; eu, cum căzusem, mă ridic degrabă, o iau pituliș pe lângă uluci și intru în curtea primăriei.
TIPĂTESCU (interesându-se de povestire) : Ei!
PRISTANDA: M-am mai întors eu, dar închiseseră ferestrele și lăsaseră perdelele.
TIPĂTESCU: Cine să fie? Ce scrisoare? Nu pricep… Ghiță, eu trebuie să mă duc la dejun, să nu fac pe nenea Zaharia și pe Zoe să m-aștepte. Ei nu dejunează fără mine, și nenea Zaharia nu iese înainte de dejun. Și mai ales cum e Zoe nerăbdătoare...
PRISTANDA: Ce-mi ordonați, coane Fănică?
TIPĂTESCU: Să-mi afli ce scrisoare e aia și de cine e vorba.
PRISTANDA: Ascult, coane Fănică.
TIPĂTESCU: Dacă s-ar putea să punem mâna și pe firul ăsta, - nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale lui Cațavencu, - dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu desăvârșire, ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul!
PRISTANDA: Curat să-l lucrăm!
TIPĂTESCU: Stăi un minut până să-mi schimb haina; ieșim împreună; am să-ți mai spun ceva.
PRISTANDA: Stau, coane Fănică.
(Tipătescu iese în stânga)
Scena II
PRISTANDA (singur) : Grea misie, misia de polițai... Și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: „Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămând..." Zic: curat! De-o pildă, conul Fănică: moșia moșie, foncția foncție, coana Joițica, coana Joițica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache... (luându-și seama) babachii... Da' eu, unde? famelie mare, renumerație după buget mică. (șade în fund pe un scaun la o parte)
Scena III
ZAHARIA TRAHANACHE, GHIȚĂ PRISTANDA,
apoi TIPĂTESCU și ZOE
TRAHANACHE (intră prin fund, fără să ia seama la Ghiță, care se ridică repede la intrare. Trahanache e mișcat) : A! ce coruptă soțietate!... Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar enteresul... Bine zice fiu-meu de la facultate alaltăieri în scrisoare: vezi, tânăr tânăr, dar copt, serios băiat! zice: „Tatițo, unde nu e moral, acolo e corupție, și o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are!..." Auzi d-ta mișelie, infamie. (vede pe Ghiță) Aici erai Ghiță? (se stăpânește)
PRISTANDA: Aici, sărut mâna, coane Zahario.
TRAHANACHE: Fănică a ieșit?
PRISTANDA: Ba nu, coane Zahario, vine numaidecât momental, e dincolo... A! iată conul Fănică...
TIPĂTESCU (cu pălăria și haina de oraș vine din stânga, e surprins la vederea lui Zaharia) : Neica Zaharia! Cum se poate? Ai ieșit înainte de dejun? Ce e?
TRAHANACHE: E comèdie, mare comèdie, Fănică, stăi să-ți spui. (îi face semn să expedieze pe Pristanda)
PRISTANDA (răpede) : Mai aveți ceva să-mi ordonați, coane Fănică?
TIPĂTESCU: Nu... Nu uiți de ce-am vorbit. Trebuie să avem dezlegarea istoriei cât mai degrabă.
PRISTANDA: Ascult.
TIPĂTESCU: Nene Zahario, e lung ce ai să-mi spui? Nu mi-o poți spune la dejun?
TRAHANACHE: Ai puțintică răbdare... Nu trebuie să știe Joițica... E comèdie mare, Fănică. (șade pe canapea, cu spatele spre fund)
TIPĂTESCU (uitându-se la ceas) : Atuncea treci, Ghiță, pe la nenea Zaharia p-acasă și lasă-i vorbă coanei Joițichii - nu-i așa, nene Zahario? - să fie așa de bună să nu se supere dacă om întârzia de la dejun... avem ceva politică de vorbit între bărbați.
PRISTANDA: Ascult, coane Fănică. (Pristanda pleacă spre fund. Tipătescu se întoarce spre Trahanache și coboară. Când Pristanda vrea să iasă prin fund, ușa din dreapta se deschide puțin, Zoe scoate capul, cheamă pe Pristanda: „Pst! Pst!" și închide repede ușa. Tipătescu se întoarce și îl vede pe Pristanda lângă ușa din dreapta)
TIPĂTESCU: 'Ai? Un' te duci?
PRISTANDA (făcându-i semn să tacă și arătându-i pe Trahanache) : Unde mi-ați ordonat.
TIPĂTESCU (fără a înțelege) : De ce nu ieși prin față?
PRISTANDA (urmându-și jocul) : Da, prin față... (se-ntoarce spre ușa din fund. Tipătescu se-ntoarce iar spre Trahanache. Jocul Zoii se repetă. Fănică se-ntoarce iar. Ghiță care este iar lângă ușa din dreapta, iese năvală pe acolo. Tipătescu, dând din umeri, fără să-nțeleagă, se coboară să șază pe fotoliu, lângă Trahanache).
Scena IV
TIPĂTESCU, TRAHANACHE
TIPĂTESCU: Ei! neică Zahario, ce e? ia spune, te văz cam schimbat!...
TRAHANACHE: Ai puțintică răbdare, să vezi... Azi-dimineață, pe la opt și jumătate, intră feciorul în odaie, - nici nu-mi băusem cafeaua, - îmi dă un răvășel și-mi zice că așteaptă răspuns... De la cine era răvășelul?
TIPĂTESCU: De la cine?
TRAHANACHE: De la onorabilul d. Nae Cațavencu.
TIPĂTESCU: De la Cațavencu?
TRAHANACHE: Zic: ce are a face Cațavencu cu mine și eu cu Cațavencu, nici în clin, nici în mâneci, ba chiar putem zice, dacă considerăm după prințipuri, dimpotrivă.
TIPĂTESCU: Firește... Ei?
TRAHANACHE: Stăi, să vezi. (scoate un răvășel din buzunar și-l dă lui Tipătescu)
salon)
Scena I
TRAHANACHE, FARFURIDI și BRÂNZOVENESCU stau împrejurul unei mese rotunde, studiând listele electorale; fiecare are câte un creion în mână
BRÂNZOVENESCU: Șaizeci și nouă cu roșu, buni... unsprece cu albastru... ai lor...
FARFURIDI: Doisprezece...
TRAHANACHE: Ai puțintică răbdare... unu, doi, cinci... șapte... zece... unsprezece.
FARFURIDI: Doisprezece...
TRAHANACHE: Cu Ienache Siripeanu.
BRÂNZOVENESCU: Nici nu mai are drept de vot, de când și-a măritat fata... Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Dacă votează, merge la pușcărie onorabilul.
TRAHANACHE: Ai puțintică răbdare... Da' dacă-l putem aduce să voteze cu noi?
FARFURIDI: Altă vorbă... Să voteze cu noi, e ușor; are procesul cu epitropia bisericii, săptămâna viitoare... dar să voteze cu noi? Adică cum să voteze cu noi?...
BRÂNZOVENESCU: Adică cum să voteze cu noi?
TRAHANACHE: Să voteze cu noi.
BRÂNZOVENESCU: Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră? Adică „noi", partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucrăm noi? Noi încă nu știm...
TRAHANACHE: Mă rog, aveți puțintică...
FARFURIDI: Nu știm...
TRAHANACHE: Mă rog, aveți...
FARFURIDI: Ba eu merg și mai departe și zic, cum ziceam lui amicul meu Brânzovenescu: mă tem de trădare...
TRAHANACHE: Cum de trădare?
BRÂNZOVENESCU: De-aia noi astăzi când am mirosit ceva cumva...
FARFURIDI: Ceva cumva...
TRAHANACHE: Ceva cumva?
BRÂNZOVENESCU: Dacă e ceva la mijloc...
FARFURIDI: Ceva la mijloc...
TRAHANACHE: Ceva la mijloc?
FARFURIDI: Da, așa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie!
BRÂNZOVENESCU: Dar cel puțin s-o știm și noi! (Trahanache vrea să-i întrerupă, fără să izbutească)
FARFURIDI: Pentru că eu am zis-o cu străbunii noștri, cu Mircea cel Bătrân și cu Vlad Țepeș, neică Zahario: îmi place trădarea, dar...
TRAHANACHE: Mă rog, ai puțintică...
BRÂNZOVENESCU: Ce răbdare, neică Zahario! Nu mai e vreme de așa lucru... Astă-seară e întrunire?
FARFURIDI: Mâine începe alegerea?
TRAHANACHE: Da...
FARFURIDI: Ei! pentru cine votăm?
BRÂNZOVENESCU: Pentru cine votăm?
TRAHANACHE: Aveți puțintică răbdare! Pentru cine ați mai votat și până acuma?
BRÂNZOVENESCU: Nu înțeleg.
FARFURIDI: Nici eu.
TRAHANACHE: Mă rog, ia să ne tălmăcim noi puțintel...
FARFURIDI: Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim, asta o cerem și noi.
TRAHANACHE: Ce sunteți d-voastră, mă rog? Vagabonți de pe uliță? nu... Zavragii? nu... Căuzași? nu... D-voastră, adică noi, suntem cetățeni, domnule, suntem onorabili... Mai ales noi suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului școlar, ai Comitetului pentru statuia lui Traian, ai Comițiului agricol și ețetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg... pentru că de la partidul întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârnă binele nostru...
BRÂNZOVENESCU: Așa e…
FARFURIDI: Așa e, dar...
TRAHANACHE: Dar ce? Numele candidatului poate să fie al meu, al d-tale, ori al d-sale, după cum cer enteresurile partidului. Din moment în moment așteptăm să-l știm... Prefectul trebuie să vie; nu-l așteptăm să vie de la telegraf? Nu bate telegraful?... Bate; ce treabă alta are? Poate că acuma când noi vorbim, poate să fi și sosit numele... pe sârmă, stimabile... Da, pe sârmă, ce crezi d-ta?
FARFURIDI: Toate bune și frumoase cum le tălmăcești d-ta, neică Zahario, dar nouă... nouă ni e frică de trădare...
BRÂNZOVENESCU: Nu din partea d-tale...
FARFURIDI: Nu din a d-tale...
TRAHANACHE: Da' din a cui?
FARFURIDI: Din a cui, din a cui? știi d-ta din a cui...
TRAHANACHE: Să n-am parte de Joițica, dacă știu.
BRÂNZOVENESCU: Ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voie...
FARFURIDI: Știi ce, venerabile neică Zahario, ia să dăm noi mai bine cărțile pe față.
TRAHANACHE: Dă-le, neică, să vedem.
FARFURIDI: Ți-am spus că mi-e frică de trădare... Ei?
BRÂNZOVENESCU: Ei?
TRAHANACHE: Ei?
FARFURIDI: Ei? ni-e frică din partea amicului.
TRAHANACHE: Care amic?
BRÂNZOVENESCU: Care amic, care amic? Știi d-ta...
Doamne ce de actualitate este 😂😂😂
Multumesc
Foarte frumos
Va multumim pentru auditie si pentru timpul petrecut impreuna!
56:11
30:29
1:22:21
1:01:57
36:04
50:07