Poveste de Viață: Ionut Filișan

În România, consilierea vocațională este aproape inexistentă. Un consilier școlar trebuie să ajute sute de elevi, iar de multe ori, ei nici măcar n-au o normă întreagă într-o singură școală.
Situația este mai dureroasă pentru tinerii sistemului de protecție specială: consilierea profesională nu ține cont de capacitățile lor, traumele prin care au trecut și abilitățile de care ar avea nevoie pentru o viață independentă. În cel mai bun caz, consilierea nu oferă decât o pregătire teoretică pentru viața dincolo de sistem.
Ca fiecare copil abandonat, singur sau vulnerabil să-și găsească drumul, fiecărui tânăr îi suntem alături din prima zi, până când își capătă încrederea de care are nevoie. Prin Școala de Meserii CONCORDIA, asta facem, le oferim o șansă tinerilor să-și descopere vocația și o cale pe care s-o urmeze.
Ionuț sau Fili, cum îi spun prietenii, a fost asistent formator până în acest an școlar pentru cursul de ospătari din cadrul Școlii.
Fili ar fi putut avea același destin ca miile de tineri care ies din sistemul de protecție. Fără nicio plasă de siguranță din partea statului și fără nicio pregătire pentru ce înseamnă viața de adult, mii de tineri nu reușesc să-și construiască o viață. Dependenți de un sistem care nu-i vrea, ei trebuie să se descurce singuri.
Pentru o foarte scurtă perioadă, lucrurile au mers acceptabil: și-a găsit o cameră într-un cămin de nefamiliști, s-a angajat la o brutărie. Apoi a simțit că pierde controlul într-un anturaj care i-ar fi putut fi fatal. „Eram singur și eram în situația de a ajunge pe străzi sau de a găsi o cale să îmi fie bine”, povestește tânărul. Directoarea centrului de plasament i-a spus că o organizație din Ploiești, CONCORDIA, are un program pentru tinerii care au părăsit sistemul de protecție.
„Inițial eu nu doream să fac cursurile, îmi doream să am un pat și să mă pun pe picioare, nu știam dacă o să rămân. După începerea cursurilor de ospătar mi-am dat silința, am fost serios, punctual și am venit cu idei noi pentru activitate.”, povestește Fili.
În timpul cursurilor, Fili a învățat mai mult decât o meserie. Treptat, cu ajutorul echipei de consilieri, a învățat să-și învingă fricile cu care a crescut. De exemplu, nu voia să vorbească în public din cauza unei particularități de vorbire. „Fiind rârâit mi-era foarte greu să vorbesc cu oamenii. De ce să mai spun ceva dacă nimeni nu mă înțelege? Decât să repet de 100 de ori preferam să tac. Și aici am început să comunic foarte mult cu oamenii, să nu-mi mai fie rușine”, spune el.
După cursurile Școlii, a rămas ca asistent formator, iar acum Fili a plecat pe drumul său către o viață independentă. În viitor își dorește să fie alături de copiii abandonați care, la fel ca el, au avut nevoie de încredere și înțelegere. „După Bacalaureat îmi doresc să merg la Facultatea de Sociologie și Asistența Socială, apoi să devin formator. Îmi doresc și o familie frumoasă.”, spune el. Ne dorim ca toate visurile să i se îndeplinească.
----------
Pentru unii durează doi ani până se reintegrează în familia naturală, pentru alții poate dura și cinci ani sau poate chiar 18 ani, până își găsesc o meserie, ajung la facultate sau până își găsesc casa pe care o pot numi acasă. Nu contează, noi nu renunțăm la ei.

[@dumitrascuvioleta7965]

Felicitări Filisan Ionuț 😇😊🙂🙂🙂