''Du-te, Iosife, pe câmp la frații tăi Ca să-mi aduci ceva veste de la ei, Dacă-s bine, sănătoși, de mai trăiesc, Vreau să știu copiii mei cum se găsesc.'' Așa Iacov către Iosif a grăit: ''Du-te, fiul meu, o, du-te mai grăbit! Că mi-i dor de Iuda și de Isahar, De Neftali, Zabulon și de Ruben.'' R: ''Frații mei, o, frații mei, Unde-i pot găsi pe ei? Am să-i caut până-i găsesc, Câmpu-n lung să-l ocolesc, S-aduc știre de la ei, Înapoi la tatăl meu.'' Frații lui Iosif cu oile erau, A lui Iacov oi cu toți ei le pășteau, Pe câmp, jos în vale la Sihem, Lângă ape, în ținutului lui Dotam. ''Iată, vine visătorul ce-a visat!'' Unul dintre frații lui, iată, a strigat. Să-l omoare între ei s-au hotărât Și să spună că o fiară l-a ucis. R: ''Frații mei, o, frații mei'', Zisa Iosif către ei. ''Atât de mult v-am căutat, Până când eu v-am aflat! Pe câmpie-am rătăcit, Până când eu v-am găsit!'' Fără milă, ei atunci l-au dezbrăcat Și într-o fântână l-au aruncat. Atunci, Dumnezeu pe Iuda l-a trezit, Căci Iosif de la moarte a fost păzit. ''Mai bine să-l vindem la ismaeliți.'' Și atunci l-au dat cu douăzeci de-arginți. Bietul Iosif, ''vai, copilul meu iubit'', E vândut de frați, rob în Egipt. R: ''Frații mei, o, frații mei, Ce sunteți așa de răi? Ce va zice tatăl meu Când lipsi-voi dintre voi? Vai, părinții mei iubiți, Nu știu de mă mai vedeți!'' Dumnezeu cu Iosif are-un mare plan, El ajunge în țara lui Faraon. Însă Iacov plânge foarte amărât, Crezând că Iosif, fiul său, a murit. Văzând cămașa lui Iosif toată ruptă Și muiată, și stropită în sânge, Atunci Iacov cu durerea se lupta, Foarte amărât și continuu plângea! R: ''Fiul meu, o, fiul meu, De-aș putea să mor și eu! Să plec de pe-acest pământ, Iosife, la-l tău mormânt! Chipul tău să-l mai privesc Și-apoi să mă răcoresc!'' Dumnezeul lui Avraam, Cel minunat, Durerile lui Iacov El le-a legat. Mai înainte ca să intre în mormânt, El cu Iosif se-ntâlnește pe pământ. El, cu fiii lui, pleacă din Canaan Și se duce în țara lui Faraon, Unde se găsește Iosif, fiul său, Sprijinit și ocrotit de Dumnezeu. R: ''Fiul meu, o, fiul meu, Mare este Dumnezeu! Nu credeam că mai trăiești, Iosife, oare tu ești? Să mor de-acum liniștit, Că pe tine te-am găsit!''
Domnu Isus Hristos sa va binecuvinteze frate Stefan cu viațä Vesnicä,😢😭😭
Domnul sa te binecuvinteze 2:45 2:46 2:47
Domnul Isus să vă binecuvânteze! 🙏🏻
Domnul sa te binecuvinteze
❤
''Du-te, Iosife, pe câmp la frații tăi
Ca să-mi aduci ceva veste de la ei,
Dacă-s bine, sănătoși, de mai trăiesc,
Vreau să știu copiii mei cum se găsesc.''
Așa Iacov către Iosif a grăit:
''Du-te, fiul meu, o, du-te mai grăbit!
Că mi-i dor de Iuda și de Isahar,
De Neftali, Zabulon și de Ruben.''
R: ''Frații mei, o, frații mei,
Unde-i pot găsi pe ei?
Am să-i caut până-i găsesc,
Câmpu-n lung să-l ocolesc,
S-aduc știre de la ei,
Înapoi la tatăl meu.''
Frații lui Iosif cu oile erau,
A lui Iacov oi cu toți ei le pășteau,
Pe câmp, jos în vale la Sihem,
Lângă ape, în ținutului lui Dotam.
''Iată, vine visătorul ce-a visat!''
Unul dintre frații lui, iată, a strigat.
Să-l omoare între ei s-au hotărât
Și să spună că o fiară l-a ucis.
R: ''Frații mei, o, frații mei'',
Zisa Iosif către ei.
''Atât de mult v-am căutat,
Până când eu v-am aflat!
Pe câmpie-am rătăcit,
Până când eu v-am găsit!''
Fără milă, ei atunci l-au dezbrăcat
Și într-o fântână l-au aruncat.
Atunci, Dumnezeu pe Iuda l-a trezit,
Căci Iosif de la moarte a fost păzit.
''Mai bine să-l vindem la ismaeliți.''
Și atunci l-au dat cu douăzeci de-arginți.
Bietul Iosif, ''vai, copilul meu iubit'',
E vândut de frați, rob în Egipt.
R: ''Frații mei, o, frații mei,
Ce sunteți așa de răi?
Ce va zice tatăl meu
Când lipsi-voi dintre voi?
Vai, părinții mei iubiți,
Nu știu de mă mai vedeți!''
Dumnezeu cu Iosif are-un mare plan,
El ajunge în țara lui Faraon.
Însă Iacov plânge foarte amărât,
Crezând că Iosif, fiul său, a murit.
Văzând cămașa lui Iosif toată ruptă
Și muiată, și stropită în sânge,
Atunci Iacov cu durerea se lupta,
Foarte amărât și continuu plângea!
R: ''Fiul meu, o, fiul meu,
De-aș putea să mor și eu!
Să plec de pe-acest pământ,
Iosife, la-l tău mormânt!
Chipul tău să-l mai privesc
Și-apoi să mă răcoresc!''
Dumnezeul lui Avraam, Cel minunat,
Durerile lui Iacov El le-a legat.
Mai înainte ca să intre în mormânt,
El cu Iosif se-ntâlnește pe pământ.
El, cu fiii lui, pleacă din Canaan
Și se duce în țara lui Faraon,
Unde se găsește Iosif, fiul său,
Sprijinit și ocrotit de Dumnezeu.
R: ''Fiul meu, o, fiul meu,
Mare este Dumnezeu!
Nu credeam că mai trăiești,
Iosife, oare tu ești?
Să mor de-acum liniștit,
Că pe tine te-am găsit!''