Nu știu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un asfințit de soare, Sau decepția, durerea luptelor de mai-nainte, Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte, Răspândindu-se-n viață, ca o tristă moștenire, Umple sufletele noastre de-ntuneric și mâhnire, Și împrăștie în lume o misterioasă jale, Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale; Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate, Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate, Chipuri palide de tineri osteniți pe nemuncite, Triști poeți ce plâng și cântă suferinți închipuite, Inimi lașe, abătute, făr-a fi luptat vrodată, Și străine de-o simțire mai înaltă, mai curată! Ce sunt brațele acestea slabe și tremurătoare? Ce-s acești copii de ceară fructe istovite-n floare?... Și în bocetul atâtor suflete descurajate, Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate, Blestemând deșertul lumii ș-al vieții, în neștire, Când își scaldă toți în lăcrimi visul lor de nemurire, Tu, artist, stăpânitorul unei limbi așa divine, Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine, Orizonturi largi ș-atâtea frumuseți necunoscute, Te mai simți atras s-aluneci pe aceleași căi bătute, Să-ți adormi și tu talentul cu-al dezgustului narcotic, Ca în propria ta țară să te-arăți străin, exotic?... Cum, când ești așa de tânăr, e o glorie a spune C-ai îmbătrânit și sila de viață te răpune, Că nimic pe lumea asta să te miște nu mai poate, Că te-ai zbuciumat zadarnic și te-ai săturat de toate? Știi tu încă ce-i viața? Ai avut tu când pătrunde, Nu problemele ei vaste, încâlcite și profunde, Dar un tremurat de suflet, licărirea ta de-o clipă, Când atâtea-ți schimbă vremea c-o bătaie de aripă, În vertiginosul haos de priveliști, ce te-nșală, Sub imensa și eterna armonie generală?... Ești de-abia în pragul lumii. Ți-i așa de sprinten gândul. Câte n-ar ști el să prindă în viață aruncându-l! Câte frumuseți ascunse vi s-arată numai vouă, Fericiți poeți: natura, lumea pururea e nouă! Pe sub ochii tăi tablouri lunecă strălucitoare, Glasuri, și colori, și forme tu le lași să se strecoare, Legănând a tale gânduri adormite, ca pe-o apă, Când atâtea adevăruri nerostite încă-ți scapă! Știu. Am fost și eu ca tine amăgit să cred că-n artă Pot să trec la nemurire cu revolta mea deșartă; Și cu lacrimi stoarse-n silă nu mi-aș mai aduce-aminte Am bocit și eu... nimicuri, ce-mi păreau pe-atuncea sfinte!... Dar când m-am uitat în juru-mi ș-am văzut că e o boală, Și că toți începătorii, de abia scăpați din școală, Ofiliți în floarea vârstei de-un dezgust molipsitor, Își zădărnicesc puterea, focul tinereții lor, Ca să legene-n silabe, pe tiparele găsite, Desperări de porunceală și dureri închipuite, Când am înțeles c-aceasta e o modă care soarbe Seva tinereții noastre, am zis gândurilor oarbe, Ce-și roteau peste morminte zborul lor de lilieci, Să s-abată lăsând morții în odihna lor de veci, Și din florile vieții să aleagă și s-adune În nepieritorul fagur adevăr și-nțelepciune! Câte nu-s de scris pe lume! Câte drame mișcătoare Nu se pierd nepovestite, în năprasnica vâltoare A torentelor vieții! Câți eroi, lipsiți de slavă, Nu dispar în lupta asta nesfârșită și grozavă! Și, sub vijelia soartei, câte inimi asuprite, Câți martiri pe cari vremea și uitarea îi înghite! Și când lumea asta toată e o veșnică mișcare, Unde cea mai mică forță împlinește o chemare, Și când vezi pe-ai tăi cum sufăr, cum se zbuciumă și luptă În campania aceasta mare și neîntreruptă, Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor, Să arunci celor ce-așteaptă de la tine-un ajutor, Jalea și descurajarea cântecului tău amar, Și să-ți cheltuiești puterea celui mai de seamă dar, Ca să-i faci mai răi pe oameni, și mai sceptici, și mai triști? Asta vi-i chemarea sfântă de profeți și de artiști?... Unde ni-s entuziaștii, visătorii, trubadurii, Să ne cânte rostul lumii și splendorile naturii? Unde ni-s sămănătorii generoaselor cuvinte, Magii ocrotiți de stele, mergătorii înainte, Sub credințele sfărâmate și sub pravilele șterse Îngropând vechea durere, cu-al lor cântec să reverse Peste inimile noastre mângâiere și iubire, Și cuvântul lor profetic, inspirata lor privire, Valurile de-ntuneric despicându-le în două, Splendidă-naintea noastră să ne-arate-o lume nouă!
Foarte frumos, o poezie de Alexandru Vlahuta, numai Florin Piersic putea sa interpreteze asa ceva...felicitari domnule! Ce poeti si ce actori, ce oameni de valoare a dat acest neam brav! 💓
sorry to be so off topic but does any of you know of a trick to get back into an instagram account..? I was dumb lost the login password. I love any tips you can give me
Unde ni sunt visătorii? de Alexandru Vlahuță Nu știu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un asfințit de soare, Sau decepția, durerea luptelor de mai-nainte, Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte, Răspândindu-se-n viață, ca o tristă moștenire, Umple sufletele noastre de-ntuneric și mâhnire, Și împrăștie în lume o misterioasă jale, Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale; Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate, Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate, Chipuri palide de tineri osteniți pe nemuncite, Triști poeți ce plâng și cântă suferinți închipuite, Inimi lașe, abătute, făr-a fi luptat vrodată, Și străine de-o simțire mai înaltă, mai curată! Ce sunt brațele acestea slabe și tremurătoare? Ce-s acești copii de ceară fructe istovite-n floare?... Și în bocetul atâtor suflete descurajate, Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate, Blestemând deșertul lumii ș-al vieții, în neștire, Când își scaldă toți în lăcrimi visul lor de nemurire, Tu, artist, stăpânitorul unei limbi așa divine, Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine, Orizonturi largi ș-atâtea frumuseți necunoscute, Te mai simți atras s-aluneci pe aceleași căi bătute, Să-ți adormi și tu talentul cu-al dezgustului narcotic, Ca în propria ta țară să te-arăți străin, exotic?... Cum, când ești așa de tânăr, e o glorie a spune C-ai îmbătrânit și sila de viață te răpune, Că nimic pe lumea asta să te miște nu mai poate, Că te-ai zbuciumat zadarnic și te-ai săturat de toate? Știi tu încă ce-i viața? Ai avut tu când pătrunde, Nu problemele ei vaste, încâlcite și profunde, Dar un tremurat de suflet, licărirea ta de-o clipă, Când atâtea-ți schimbă vremea c-o bătaie de aripă, În vertiginosul haos de priveliști, ce te-nșală, Sub imensa și eterna armonie generală?... Ești de-abia în pragul lumii. Ți-i așa de sprinten gândul. Câte n-ar ști el să prindă în viață aruncându-l! Câte frumuseți ascunse vi s-arată numai vouă, Fericiți poeți: natura, lumea pururea e nouă! Pe sub ochii tăi tablouri lunecă strălucitoare, Glasuri, și colori, și forme tu le lași să se strecoare, Legănând a tale gânduri adormite, ca pe-o apă, Când atâtea adevăruri nerostite încă-ți scapă! Știu. Am fost și eu ca tine amăgit să cred că-n artă Pot să trec la nemurire cu revolta mea deșartă; Și cu lacrimi stoarse-n silă nu mi-aș mai aduce-aminte Am bocit și eu... nimicuri, ce-mi păreau pe-atuncea sfinte!... Dar când m-am uitat în juru-mi ș-am văzut că e o boală, Și că toți începătorii, de abia scăpați din școală, Ofiliți în floarea vârstei de-un dezgust molipsitor, Își zădărnicesc puterea, focul tinereții lor, Ca să legene-n silabe, pe tiparele găsite, Desperări de porunceală și dureri închipuite, Când am înțeles c-aceasta e o modă care soarbe Seva tinereții noastre, am zis gândurilor oarbe, Ce-și roteau peste morminte zborul lor de lilieci, Să s-abată lăsând morții în odihna lor de veci, Și din florile vieții să aleagă și s-adune În nepieritorul fagur adevăr și-nțelepciune! Câte nu-s de scris pe lume! Câte drame mișcătoare Nu se pierd nepovestite, în năprasnica vâltoare A torentelor vieții! Câți eroi, lipsiți de slavă, Nu dispar în lupta asta nesfârșită și grozavă! Și, sub vijelia soartei, câte inimi asuprite, Câți martiri pe cari vremea și uitarea îi înghite! Și când lumea asta toată e o veșnică mișcare, Unde cea mai mică forță împlinește o chemare, Și când vezi pe-ai tăi cum sufăr, cum se zbuciumă și luptă În campania aceasta mare și neîntreruptă, Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor, Să arunci celor ce-așteaptă de la tine-un ajutor, Jalea și descurajarea cântecului tău amar, Și să-ți cheltuiești puterea celui mai de seamă dar, Ca să-i faci mai răi pe oameni, și mai sceptici, și mai triști? Asta vi-i chemarea sfântă de profeți și de artiști?... Unde ni-s entuziaștii, visătorii, trubadurii, Să ne cânte rostul lumii și splendorile naturii? Unde ni-s sămănătorii generoaselor cuvinte, Magii ocrotiți de stele, mergătorii înainte, Sub credințele sfărâmate și sub pravilele șterse Îngropând vechea durere, cu-al lor cântec să reverse Peste inimile noastre mângâiere și iubire, Și cuvântul lor profetic, inspirata lor privire, Valurile de-ntuneric despicându-le în două, Splendidă-naintea noastră să ne-arate-o lume nouă! ro.wikisource.org/wiki/Unde_ni_sunt_vis%C4%83torii%3F
MONUMENTAL ! Ce noroc are Nația asta cu un om ca Florin Piersic ! Bravo Florine pentru o alegere îngrozitor de " în timp" si actualå si bravo pentru o interpretare magistralå ! Cu drag , Liliana Tomescu.
F .P este unul dintre cei mai buni oameni care recita f frumos este o persoana talentata si tot ceea ce face, face pu noi orice cuvint ,vers rostit este din suflet ...Bravo Iti multumim pu tot .....
Impresionant de frumos! Întotdeauna îl ascult cu cea mai mare placere. Prin arta și talentul sau nemăsurat Dnul Florin Piersic rămâne nemuritor în sufletele romanilor
SUBLIM ! Recunosc, la prima vizualizare am lacrimat putin. Daca ai suflet si traiesti roman fiind printre romani, nu ai cum sa ramai indiferent ascultand aceste versuri. Genial de la versurile poetului si pana la interpretarea maestrului. Iata o parte din fata frumoasa a Romaniei. Respect Piersic!!!
agatandu'se de Cruce dulce cuget , dulce zambet si aluneca usor p'un lin poem si'un dor E un dor ce nu se spune ci se simte , se traieste'ntr'o beatitudine de nume caci El Domn , El Domnul este . Cine ?! Spune altu' mirat.... cineva neafundat in aceasta duiosie de Divină Imparatie... stie Marta ce'i toata suflare'aceasta...?! Pentru Domnul Florin Piersic....se pare ca nu sparge doar semintze....sau cauta mieji....ce sa mai intelegi ?!
Gegő Márton unul dintre prietenii mei cei mai buni e secui.. Și ce dacă? Are inima mai mare decât a multora care se vad români.. Suntem prieteni de 27 de ani, din armată.. Îmi e ca un frate..
nici nu am ce sa spun.....nici nu cred ca exista cuvinte destule sa ma exprim în legătură cu recitate tuturor poeziilor prezentate de maestrul Florin Piersic
Un actor desăvârșit, un om extraordinar! Un român ca el se naște, odată la 500 de ani! N ai vrea tu Bunule Doamne sa ni l întinerești macar cu vreo 30 de ani?.. Așa cum ai facut altădată cu robul Tău Iov?.. Sa l avem mereu al nostru si sa l faci nemuritor? 🙏🙏🙏❤️
si eu imi aduc aminte cum zicea intr-o emisiune ca are o...chimie nemaipomenita cu rusii, ..l-am citat corect cred. asta ne arata cat de mici suntem pe langa rusi..e trist...si nichita stanescu era pe jumatate rus, tot asa blond si mare ..asta e , bine ca s-au nascut aici, nu?
Turiue textul si are doar tehnica... pe noi publicul ne misca sufletul si simtirea ce transmite nu tehnicile actoricesti deplorabile, manieriste si repetabile... Se grabeste... nu simte textul nu poate juca pe pielea sa ce spune acolo in text, nu il misca, doar vrea sa mai puna o piatra la zidul fals Piersic.... cel care fara aceste temeinice temelii ale simtamantului se vor... Repetabila si greaua povara este cea a actorului care este napadit ca de o boala de orgoliu de un nume de ramane un schelet FP... Hai incarca sa ne pacalesti mascarici tehnic si atat dar nu suntem fara de simtire !
dACA AR DA ACUM LA FACULTATE NU AR LUA SIGUR, NU MAI ARE TRAIRE, DOAR TEHNICA, DIN PACATE, SI SE CREDE MARELE fP.... sufletul ii este decedat... ii este lene sa puncteze ideile principale....
@@mariusbumb5870 sigur este cel mai usor sa aruncam idei pe internet ce nimic nu au a spune insirand cuvinte goale ce din coada au sa sune. Dar injurii? Gratuit? De ce? Ce actori si recitatori urmariti dvs? Ce repere aveti? Ce carti cititi? Ce formare aveti? De ce nu respectati o opinie chiar ea si negativa ? Daca dvs va trasmite ceva sau va infrumuseteaza cu ceva recitarea sa eu respect acest lucru. Mie nu imi transmite. Si libera exprimare imi permite sa afirm aceste lucruri venind si cu argumente in acest sens si nu cu injurii fara acoperire aruncate fugitiv si malvolent in spatiul virtual. Daca veniti cu o parere sau o analiza pertinenta ca domnul actoraş FP ar trebui sa continue sa recite sau sa joace teatru pentru ca insenineaza suflete sau creeaza ceva ce nu a mai fost creat si nu este doar un simplu executant de text care mizeaza pe succesul pe care i l-au asigurat cateva filme perimate de mult timp si cateva roluri care au ramas in memoria Teatrului Romanesc prin talent la vremea sa, munca enorma si dedicatie, de acolo putem porni o discutie sau o analiza constructiva despre recitarea acestui domn care ar fi trebuit sa se retraga de mult timp dar cu siguranta nu o va face din varii motive, succesul te acapareaza si te denatureaza, te face sa te crezi un geniu cand de fapt nu esti, iti deschide usi dar iti inchide alte usi alte sufletului, spirituale, etcaetera...
Doar o persoana plina de invidie poate emite asemenea judecați. Chiar daca în opinia dv. acum nu se mai ridica la nivelul cerințelor actuale actoricești, este un artist incontestabil chiar si numai pentru faptul ca de-a lungul vieții a încântata atâtea suflete cu aparițiile sale.
Interpretarea lui e magistrală. Tot ce faceți e să-l atacați fără măcar să justificați care e defapt aceea tehnică. Faceți afirmații gratuite. Cred că sunteți singura persoană care o lăsat comentarii negative în această secțiune de comentarii. Tehnică? Omul ăsta are geniu când e vorba de a interpreta poezii.
Florin Piersic , un evreu adevărat și deștept. Un talent prețios.
Nu știu, e melancolia secolului care moare,
Umbra care ne îneacă la un asfințit de soare,
Sau decepția, durerea luptelor de mai-nainte,
Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte,
Răspândindu-se-n viață, ca o tristă moștenire,
Umple sufletele noastre de-ntuneric și mâhnire,
Și împrăștie în lume o misterioasă jale,
Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale;
Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate,
Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate,
Chipuri palide de tineri osteniți pe nemuncite,
Triști poeți ce plâng și cântă suferinți închipuite,
Inimi lașe, abătute, făr-a fi luptat vrodată,
Și străine de-o simțire mai înaltă, mai curată!
Ce sunt brațele acestea slabe și tremurătoare?
Ce-s acești copii de ceară fructe istovite-n floare?...
Și în bocetul atâtor suflete descurajate,
Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate,
Blestemând deșertul lumii ș-al vieții, în neștire,
Când își scaldă toți în lăcrimi visul lor de nemurire,
Tu, artist, stăpânitorul unei limbi așa divine,
Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine,
Orizonturi largi ș-atâtea frumuseți necunoscute,
Te mai simți atras s-aluneci pe aceleași căi bătute,
Să-ți adormi și tu talentul cu-al dezgustului narcotic,
Ca în propria ta țară să te-arăți străin, exotic?...
Cum, când ești așa de tânăr, e o glorie a spune
C-ai îmbătrânit și sila de viață te răpune,
Că nimic pe lumea asta să te miște nu mai poate,
Că te-ai zbuciumat zadarnic și te-ai săturat de toate?
Știi tu încă ce-i viața? Ai avut tu când pătrunde,
Nu problemele ei vaste, încâlcite și profunde,
Dar un tremurat de suflet, licărirea ta de-o clipă,
Când atâtea-ți schimbă vremea c-o bătaie de aripă,
În vertiginosul haos de priveliști, ce te-nșală,
Sub imensa și eterna armonie generală?...
Ești de-abia în pragul lumii. Ți-i așa de sprinten gândul.
Câte n-ar ști el să prindă în viață aruncându-l!
Câte frumuseți ascunse vi s-arată numai vouă,
Fericiți poeți: natura, lumea pururea e nouă!
Pe sub ochii tăi tablouri lunecă strălucitoare,
Glasuri, și colori, și forme tu le lași să se strecoare,
Legănând a tale gânduri adormite, ca pe-o apă,
Când atâtea adevăruri nerostite încă-ți scapă!
Știu. Am fost și eu ca tine amăgit să cred că-n artă
Pot să trec la nemurire cu revolta mea deșartă;
Și cu lacrimi stoarse-n silă nu mi-aș mai aduce-aminte
Am bocit și eu... nimicuri, ce-mi păreau pe-atuncea sfinte!...
Dar când m-am uitat în juru-mi ș-am văzut că e o boală,
Și că toți începătorii, de abia scăpați din școală,
Ofiliți în floarea vârstei de-un dezgust molipsitor,
Își zădărnicesc puterea, focul tinereții lor,
Ca să legene-n silabe, pe tiparele găsite,
Desperări de porunceală și dureri închipuite,
Când am înțeles c-aceasta e o modă care soarbe
Seva tinereții noastre, am zis gândurilor oarbe,
Ce-și roteau peste morminte zborul lor de lilieci,
Să s-abată lăsând morții în odihna lor de veci,
Și din florile vieții să aleagă și s-adune
În nepieritorul fagur adevăr și-nțelepciune!
Câte nu-s de scris pe lume! Câte drame mișcătoare
Nu se pierd nepovestite, în năprasnica vâltoare
A torentelor vieții! Câți eroi, lipsiți de slavă,
Nu dispar în lupta asta nesfârșită și grozavă!
Și, sub vijelia soartei, câte inimi asuprite,
Câți martiri pe cari vremea și uitarea îi înghite!
Și când lumea asta toată e o veșnică mișcare,
Unde cea mai mică forță împlinește o chemare,
Și când vezi pe-ai tăi cum sufăr, cum se zbuciumă și
luptă
În campania aceasta mare și neîntreruptă,
Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor,
Să arunci celor ce-așteaptă de la tine-un ajutor,
Jalea și descurajarea cântecului tău amar,
Și să-ți cheltuiești puterea celui mai de seamă dar,
Ca să-i faci mai răi pe oameni, și mai sceptici, și mai
triști?
Asta vi-i chemarea sfântă de profeți și de artiști?...
Unde ni-s entuziaștii, visătorii, trubadurii,
Să ne cânte rostul lumii și splendorile naturii?
Unde ni-s sămănătorii generoaselor cuvinte,
Magii ocrotiți de stele, mergătorii înainte,
Sub credințele sfărâmate și sub pravilele șterse
Îngropând vechea durere, cu-al lor cântec să reverse
Peste inimile noastre mângâiere și iubire,
Și cuvântul lor profetic, inspirata lor privire,
Valurile de-ntuneric despicându-le în două,
Splendidă-naintea noastră să ne-arate-o lume nouă!
2023, excepțional!
Foarte frumos, o poezie de Alexandru Vlahuta, numai Florin Piersic putea sa interpreteze asa ceva...felicitari domnule! Ce poeti si ce actori, ce oameni de valoare a dat acest neam brav! 💓
Un extraterestu!Te iubesc !
Intr-adevar, frumos
Genială poezia și la fel de genială interpretarea. Merită ascultată periodic, precum un fel de ITP, de revizie...
sorry to be so off topic but does any of you know of a trick to get back into an instagram account..?
I was dumb lost the login password. I love any tips you can give me
@Shiloh Brian Instablaster :)
Asa este
Bravo !! Felicitări!! Respect !! Ești actorul nostru preferat .Te iubim!!!
cuvintele sunt de prisos, un mare OM de cultura, ce onoare sa fim contemporani cu MARELE FLORIN PIERSIC
Mereu revin să o ascult. Un geniu interpretând un altul.
Unde ni sunt visătorii?
de Alexandru Vlahuță
Nu știu, e melancolia secolului care moare,
Umbra care ne îneacă la un asfințit de soare,
Sau decepția, durerea luptelor de mai-nainte,
Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte,
Răspândindu-se-n viață, ca o tristă moștenire,
Umple sufletele noastre de-ntuneric și mâhnire,
Și împrăștie în lume o misterioasă jale,
Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale;
Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate,
Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate,
Chipuri palide de tineri osteniți pe nemuncite,
Triști poeți ce plâng și cântă suferinți închipuite,
Inimi lașe, abătute, făr-a fi luptat vrodată,
Și străine de-o simțire mai înaltă, mai curată!
Ce sunt brațele acestea slabe și tremurătoare?
Ce-s acești copii de ceară fructe istovite-n floare?...
Și în bocetul atâtor suflete descurajate,
Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate,
Blestemând deșertul lumii ș-al vieții, în neștire,
Când își scaldă toți în lăcrimi visul lor de nemurire,
Tu, artist, stăpânitorul unei limbi așa divine,
Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine,
Orizonturi largi ș-atâtea frumuseți necunoscute,
Te mai simți atras s-aluneci pe aceleași căi bătute,
Să-ți adormi și tu talentul cu-al dezgustului narcotic,
Ca în propria ta țară să te-arăți străin, exotic?...
Cum, când ești așa de tânăr, e o glorie a spune
C-ai îmbătrânit și sila de viață te răpune,
Că nimic pe lumea asta să te miște nu mai poate,
Că te-ai zbuciumat zadarnic și te-ai săturat de toate?
Știi tu încă ce-i viața? Ai avut tu când pătrunde,
Nu problemele ei vaste, încâlcite și profunde,
Dar un tremurat de suflet, licărirea ta de-o clipă,
Când atâtea-ți schimbă vremea c-o bătaie de aripă,
În vertiginosul haos de priveliști, ce te-nșală,
Sub imensa și eterna armonie generală?...
Ești de-abia în pragul lumii. Ți-i așa de sprinten gândul.
Câte n-ar ști el să prindă în viață aruncându-l!
Câte frumuseți ascunse vi s-arată numai vouă,
Fericiți poeți: natura, lumea pururea e nouă!
Pe sub ochii tăi tablouri lunecă strălucitoare,
Glasuri, și colori, și forme tu le lași să se strecoare,
Legănând a tale gânduri adormite, ca pe-o apă,
Când atâtea adevăruri nerostite încă-ți scapă!
Știu. Am fost și eu ca tine amăgit să cred că-n artă
Pot să trec la nemurire cu revolta mea deșartă;
Și cu lacrimi stoarse-n silă nu mi-aș mai aduce-aminte
Am bocit și eu... nimicuri, ce-mi păreau pe-atuncea sfinte!...
Dar când m-am uitat în juru-mi ș-am văzut că e o boală,
Și că toți începătorii, de abia scăpați din școală,
Ofiliți în floarea vârstei de-un dezgust molipsitor,
Își zădărnicesc puterea, focul tinereții lor,
Ca să legene-n silabe, pe tiparele găsite,
Desperări de porunceală și dureri închipuite,
Când am înțeles c-aceasta e o modă care soarbe
Seva tinereții noastre, am zis gândurilor oarbe,
Ce-și roteau peste morminte zborul lor de lilieci,
Să s-abată lăsând morții în odihna lor de veci,
Și din florile vieții să aleagă și s-adune
În nepieritorul fagur adevăr și-nțelepciune!
Câte nu-s de scris pe lume! Câte drame mișcătoare
Nu se pierd nepovestite, în năprasnica vâltoare
A torentelor vieții! Câți eroi, lipsiți de slavă,
Nu dispar în lupta asta nesfârșită și grozavă!
Și, sub vijelia soartei, câte inimi asuprite,
Câți martiri pe cari vremea și uitarea îi înghite!
Și când lumea asta toată e o veșnică mișcare,
Unde cea mai mică forță împlinește o chemare,
Și când vezi pe-ai tăi cum sufăr, cum se zbuciumă și
luptă
În campania aceasta mare și neîntreruptă,
Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor,
Să arunci celor ce-așteaptă de la tine-un ajutor,
Jalea și descurajarea cântecului tău amar,
Și să-ți cheltuiești puterea celui mai de seamă dar,
Ca să-i faci mai răi pe oameni, și mai sceptici, și mai
triști?
Asta vi-i chemarea sfântă de profeți și de artiști?...
Unde ni-s entuziaștii, visătorii, trubadurii,
Să ne cânte rostul lumii și splendorile naturii?
Unde ni-s sămănătorii generoaselor cuvinte,
Magii ocrotiți de stele, mergătorii înainte,
Sub credințele sfărâmate și sub pravilele șterse
Îngropând vechea durere, cu-al lor cântec să reverse
Peste inimile noastre mângâiere și iubire,
Și cuvântul lor profetic, inspirata lor privire,
Valurile de-ntuneric despicându-le în două,
Splendidă-naintea noastră să ne-arate-o lume nouă!
ro.wikisource.org/wiki/Unde_ni_sunt_vis%C4%83torii%3F
MONUMENTAL !
Ce noroc are Nația asta cu un om ca Florin Piersic ! Bravo Florine pentru o alegere îngrozitor de " în timp" si actualå si bravo pentru o interpretare magistralå ! Cu drag , Liliana Tomescu.
Absolut magistrala si unica interpretare! Nimeni nu recita ca Florin Piersic
F .P este unul dintre cei mai buni oameni care recita f frumos este o persoana talentata si tot ceea ce face, face pu noi orice cuvint ,vers rostit este din suflet ...Bravo Iti multumim pu tot .....
Un Adevărat Tezaur al României!!!
Un Om💚🌿
File de istorie, nu o sa se mai întâlnească România cu așa magnifici!!
Frumoasă poezie...Emoția pe care o transmite Florin Piersic nu se compară cu nimic în lume. E extraordinar!!! Respect!
Bravo
Un mare actor, o mare sensibilitate in sufletul lui, un recitator unic!!
CU ADEVARAT ,GENIAL ! SA NE TRAIESTI MULTI ANI FLORINE !!!
E unul din marii actori și cel mai iubit.multi ani de acum încolo i doresc sa trăiască.
Un om special !Un actor fără egal.!
ROMAN ADEVARAT....TOT TIMPUL AM SA FIU MANDRU CA AM FOST CONTEMPORAN CU ACEST OM
FELICITARI !🌿
ESTE UN ACTOR UNIC CE FACE CINSTE ROMANIEI!
incredibil ... sunt tanar si ma face sa ma gandesc la multe lucruri pe care le-as putea schimba la mine . Multumesc
Frumos. .bine recitată poezia ,,unde ne sunt visătorii ..Felicitări minunatului actor Florin Persic.
Impresionant de frumos! Întotdeauna îl ascult cu cea mai mare placere. Prin arta și talentul sau nemăsurat Dnul Florin Piersic rămâne nemuritor în sufletele romanilor
Te iubesc din tot sufletul "varsatorul" meu!!!
Multumesc Domnului Florin Piersic si tuturor celor care ne-au iubit si ne iubesc pana la capat.
SUBLIM ! Recunosc, la prima vizualizare am lacrimat putin. Daca ai suflet si traiesti roman fiind printre romani, nu ai cum sa ramai indiferent ascultand aceste versuri. Genial de la versurile poetului si pana la interpretarea maestrului. Iata o parte din fata frumoasa a Romaniei. Respect Piersic!!!
Doamne Dumnezeule... Ce poezie și ce interpretare!!! Aidoma vremurilor pe care le trăim Astăzi!! Dumnezeu să-i dea sănătate Marelui Actor!!!
florin piersic....mai trec o mie de ani si nu se naste un om ca el....
Mereu plang cand il aud recitand. Voi muri si nu voi mai auzi o asa recitare!! Maestre ramai cu noi cat mai mult!!
intr-adevar foarte emotionanta poezia aceasta si foarte buna interpretarea lui Piersic. mai rar un actor asa bun.
Medicament pentru suflet! 💚🌿 Binecuvântări, MAESTRE. 🎩
agatandu'se de Cruce dulce cuget , dulce zambet si aluneca usor p'un lin poem si'un dor E un dor ce nu se spune ci se simte , se traieste'ntr'o beatitudine de nume caci El Domn , El Domnul este . Cine ?! Spune altu' mirat.... cineva neafundat in aceasta duiosie de Divină Imparatie... stie Marta ce'i toata suflare'aceasta...?! Pentru Domnul Florin Piersic....se pare ca nu sparge doar semintze....sau cauta mieji....ce sa mai intelegi ?!
una dintre cele mai mai mari personalitati romane. respect ptr valorile adevarate ale romaniei
Cine: Piersic sau Vlahuță..?¿
esti Mare Florine!!!din pacate dintre ultimi care vorbesti ro !
Citizen of world! Te tin minte, mare om.
Doamne!...superb! intradevar un MAESTRU...
Mulțumesc!
OM , OM MARE si ce , daca sunt secui ? - Il iubsesc din inima
Gegő Márton unul dintre prietenii mei cei mai buni e secui.. Și ce dacă? Are inima mai mare decât a multora care se vad români.. Suntem prieteni de 27 de ani, din armată.. Îmi e ca un frate..
nici nu am ce sa spun.....nici nu cred ca exista cuvinte destule sa ma exprim în legătură cu recitate tuturor poeziilor prezentate de maestrul Florin Piersic
Superba poezie la fel si interpretarea.
RESPECT VESNIC. MULTUMESC FRUMOS
Domnul Nostru Florin Piersic. Ne aduceti musica limbii noastre Romanesti. Este o bucuriie fara seama sa va ascultam, Domnul Nostru.
Genialul,inegalabilul Florin Piersic !Mii de multumiri pentru aceasta minunata postare !
24 de oameni fara suflet...Nu exista Oscaruri destule pentru acest moment
FLORIN PIERSIC...daca ati observat..niciodata nu s-a balacarit in politica...si totusi pentru Noi Toti a ramas ARTISTUL POPORULUI !
Umbra noastra tot noi suntem!
sincer mi s-a facut pielea de gaina ascultandu-l.:) Felicitari .
Unicul F. Piersic!
Un actor desăvârșit, un om extraordinar! Un român ca el se naște, odată la 500 de ani! N ai vrea tu Bunule Doamne sa ni l întinerești macar cu vreo 30 de ani?.. Așa cum ai facut altădată cu robul Tău Iov?.. Sa l avem mereu al nostru si sa l faci nemuritor? 🙏🙏🙏❤️
eu stiu tot de asemenea, te iubesc florin, nu e nimic sexual, este doar dragostea lui
Sa ne traiti,maestre!
esti idolul meu florin!!!
GENIAL!!!!!
Romania este ca un cer instelat prin darurile pe care le da.
DACA AI STII MAESTRE DE CATE ORI M-AI REPORNIT CU VIDEOCLIPUL ASTA....MULTUMESC!!!
Oaie te iubesc.Un biet oltean.Jos palaria!Esti definitia Titanului!
Genial.............respect,respect,respec !
Prea bun! Prea..pentru tara!!
sublime emotii ai adevarate m-au strabatut,,,multumesc mare maestre, acum lasati-ma sa lacrimez
Multumesc.
nu sant cuvintele de ajuns .......
genial....
UN ARTIST DESAVARSIT !
DOMNUL MAESTRU AL ARTEI , FLORIN PIERSIC ESTE O LEGENDA SPIRITUALA @ @ @ !
Chiar asa:Unde ne sunt visătorii? ...
Magic!
frumos forte frumos
Foarte frumos!! Melodia este: Ernesto Cortazar - Days of Innocence
SUFERINTA ROMANIEI....
Genial...
Sublim
wooooooooooooww
@lixithebest Florin Piersic e un mare om. Dar pentru cei care inteleg.
cind erai tinar, eu eram indigo, acesti copii, nu ne-au spus niciodata ce aveam de facut, of Doamne
Copil indigo? Cine sa va spuna, la scoala?
excelent....pt mine nu e exagerat, va multamesc maiestre
Frumos
Si totusi avem multe de invatat de la dansul.
Probabil v-ati dat seama cu cine se cearta poetu'
legenda vie
Giovanni Pico della Mirandola spunea chestia cu "Eu stiu tot si inca ceva pe deasupra"
/History nazi off
Splendid,mișcător!!!..bravo...Știe cineva melodia de pe fundal??
In viata mea nu am auzit pe cineva sa se apropie macar de nivelul lui de recitare...
Wow..wow..wow..😔
celui mai de seama dar, il AM
Florin, noi "Varsatorii", nu putem pieri !
DA , E BINE..AR TREBUI SA AVEM MAI MULTI IN FIECARE DOMENIU.....DESI DACA TOTI AR FI VORBARETI CA PIERSIC NU AR MAI AVEA LOC UNUL DE ALTUL
KILLthemALLnow1 9
@spiridon78 minunat comentariu! ai terminat de numarat caramelele? teatristule!
Stie cineva ce melodie e pe fundal?
simplulpoet Ernesto Cortazar-Days of innocence
Ce frumos si ce urat in acelasi timp..
POEZIA ESTE NEMURITOARE....INTERPRETAREA......MAESTERE MA SIMT PRIVILEGIAT CA AM TRAIT IN ACEIASI EPOCA....
De fapt tu ai dreptate: omul ESTE senil. Fara nici o indoiala!
ceea ce simti poti transmite ... nu e cazul... ca si Serena Williams NU STIE A SE RETRAGE IN MOMENTUL POTRIVIT
si eu imi aduc aminte cum zicea intr-o emisiune ca are o...chimie nemaipomenita cu rusii, ..l-am citat corect cred. asta ne arata cat de mici suntem pe langa rusi..e trist...si nichita stanescu era pe jumatate rus, tot asa blond si mare ..asta e , bine ca s-au nascut aici, nu?
nu ar fi luat poate cu indulgenta examenul la facultatea de teatru... nu le traieste...
incepator ofilit de mult timp... turuie tot textul, nimic nu simte....
Turiue textul si are doar tehnica... pe noi publicul ne misca sufletul si simtirea ce transmite nu tehnicile actoricesti deplorabile, manieriste si repetabile... Se grabeste... nu simte textul nu poate juca pe pielea sa ce spune acolo in text, nu il misca, doar vrea sa mai puna o piatra la zidul fals Piersic.... cel care fara aceste temeinice temelii ale simtamantului se vor... Repetabila si greaua povara este cea a actorului care este napadit ca de o boala de orgoliu de un nume de ramane un schelet FP... Hai incarca sa ne pacalesti mascarici tehnic si atat dar nu suntem fara de simtire !
e turuit... turuie textul...
dACA AR DA ACUM LA FACULTATE NU AR LUA SIGUR, NU MAI ARE TRAIRE, DOAR TEHNICA, DIN PACATE, SI SE CREDE MARELE fP.... sufletul ii este decedat... ii este lene sa puncteze ideile principale....
@@mariusbumb5870 sigur este cel mai usor sa aruncam idei pe internet ce nimic nu au a spune insirand cuvinte goale ce din coada au sa sune. Dar injurii? Gratuit? De ce? Ce actori si recitatori urmariti dvs? Ce repere aveti? Ce carti cititi? Ce formare aveti? De ce nu respectati o opinie chiar ea si negativa ? Daca dvs va trasmite ceva sau va infrumuseteaza cu ceva recitarea sa eu respect acest lucru. Mie nu imi transmite. Si libera exprimare imi permite sa afirm aceste lucruri venind si cu argumente in acest sens si nu cu injurii fara acoperire aruncate fugitiv si malvolent in spatiul virtual. Daca veniti cu o parere sau o analiza pertinenta ca domnul actoraş FP ar trebui sa continue sa recite sau sa joace teatru pentru ca insenineaza suflete sau creeaza ceva ce nu a mai fost creat si nu este doar un simplu executant de text care mizeaza pe succesul pe care i l-au asigurat cateva filme perimate de mult timp si cateva roluri care au ramas in memoria Teatrului Romanesc prin talent la vremea sa, munca enorma si dedicatie, de acolo putem porni o discutie sau o analiza constructiva despre recitarea acestui domn care ar fi trebuit sa se retraga de mult timp dar cu siguranta nu o va face din varii motive, succesul te acapareaza si te denatureaza, te face sa te crezi un geniu cand de fapt nu esti, iti deschide usi dar iti inchide alte usi alte sufletului, spirituale, etcaetera...
Caci ma-intreb, ce sunt aceste vaiete nemangaiate,
Ce-i acest popor de spectri, cu priviri intunecate?
Doar o persoana plina de invidie poate emite asemenea judecați. Chiar daca în opinia dv. acum nu se mai ridica la nivelul cerințelor actuale actoricești, este un artist incontestabil chiar si numai pentru faptul ca de-a lungul vieții a încântata atâtea suflete cu aparițiile sale.
Interpretarea lui e magistrală. Tot ce faceți e să-l atacați fără măcar să justificați care e defapt aceea tehnică. Faceți afirmații gratuite. Cred că sunteți singura persoană care o lăsat comentarii negative în această secțiune de comentarii. Tehnică? Omul ăsta are geniu când e vorba de a interpreta poezii.
face tehnic.... nu transmite...
fals...