Foarte frumos , va mulțumesc foarte mult pentru acest documentar ! Nemaipomenit , exact așa făceau si la noi in Bihor mama , bunica ,ma mai jucam si eu cu melița copil fiind 50 de ani in urma . Bunul Dumnezeu sa va dea multă sănătate !
Cred ca și acuma mai avem sucala ,războiul de țesut cu suveicile in pod la șură ! Cred ca nu sânt singura care sa bucurat de acest clip ! Mi-ați adus o raza de bucurie in vremurile astea triste , chiar dacă nu aveam condițiile de acum si tehnologia asta de azi eu cred ca am avut o copilărie mult mai fericita decât cum o au copiii in zilele de azi ! Noi nu ne plictiseam niciodată nici iarna nici vara fără televizor sau alte minuni ! Aștept sa mai postați si alte clipuri eu am ,,suscribed”
Cu mare plăcere îmi amintesc de aceste momente, mămica mea o semana in fundul grădinii, mă duceam cu ea sa o smulgem pe cea de vară, o făceam snopi și o duceam la gîrlă , puneam bolovani pe ea și o lăsăm 10 - 12 zile. PUF ! Au fost timpuri frumoase. Cu așa ceva nu ne vom mai întâlni niciodată.
„Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” Evrei 12:1-2
Ohhh ce minunat filmulet, niciodata nu am stiut procesul intreg al cinepei. Cita truda… de la cules de pe cimp , pina la purtarea camesii!!! EXTRAORDINAR!!!!
Eram la masa cand am gasit intamplator acest filmulet, cand a inceput , am uitat sa mai mananc... Sunt inmarmurita de cata truda erau capabili oamenii de odinioara pentru o simpla camasa devenita capodopera de arta !....uimitor !... Cate faze a avut camasa , si prin cate anotimpuri a trecut si ploi si soare , incalzita , uscata si racorita si unsa si pieptanata... nu au avut nici rochiile de mirese ce am lucrat eu ! Caci asta a fost meseria mea Dar de cata rabdare si dragoste a avut parte camasa....asta e arta !... Si cum cantau si laudau pe Dumnezeu muncind , acesti oameni simpli si cu cata pace lucrau cat era ziua de lunga .... Iar noi , cu atatea inlesniri ale tehnologiei suntem fara rabdare , incruntati ,cartim si ne plangem din orice , acum cand totul e simplu... FRUMOASA LECTIE DE VIATA POVESTEA CAMASII ! 👏👏🌻 Felicitari pentru inspiratie, pentru filmulet si mai ales pentru titlul aitentic care te imbie sa privesti !
Mama mea a plantat cânepa si a făcut din ea pânză,ștergare, cearșafuri.Eram copil și țin minte procedeul de prelucrare.Tot știu. O duceam la topit,apoi o aduceam acasă și o lăsăm la uscat. Apoi toate celelalte etape pana o torcea mama și tesea in război. Am un cearșaf pe care dorm vara mereu.E foarte răcoros.Iarna nu ai putea dormi pe el.Faine vremuri cu oameni harnici si minunați.
Extraordinara poveste ! Cand eram copil, la bunici, la Apold, in judetul Sibiu cultivau canepa. Bunica din Boutar, avea razboi si am mai prins traditiile astea ! Multumesc !
Felicitări! Am 41 de ani și am luat parte și eu la toate aceste etape (mai puțin semănatul) alături de mama și bunica mea, țin minte că am țesut în război ca 60 cm de pânză, dar am strâns prea tare firul la margini și mama a trebuit să desfacă tot ce am făcut eu, și doamne mândră eram că am lucrat așa de mult😅
Buna eu stiu povestea linei de oaie cité a femei din satul Greblesti .jud Vilcea se pricepeau si faceau toate procedeele dupa ce terminau cu cu pregatirea firului de lina faceau fel si fel de cobertura cu fel si fel de modele care le puneau pe paturi sau pe pereti .Eu o ajutam pe bunica ea torcea si pregatea firul de lina si la alti oameni din sat si aveam Inca 3 matusi care la fel se pricepeau si faceau toata tecnología dupa ce Lina era tunsa de pe oí dar nu am videori era o traditie. numai bine la toti
am spus ca am evoluat si o ducem mai bine, povesti, o ducem mai rau! stam la bloc mult mai aproape si nu ne cunoastem, avem mijloace de comunicare si nu comulicam, avem de toate si suntem bolnavi. s-acum intreb, am evoluat? Ca mie nu mi-se pare!
Nu. Am involuat. Am pierdut ce era inportant i tr-adevar. Restul il au toti, modernismul. Noi aveam ceva special, traditiile... Poate, citind si vazand, ni se deschide inima si ni se lumineaza mintea si intoarcem acasá...
Cita munca pina faci o camasa de cinepa, imi aduc aminte si eu am fost la cultivate cinepa ce mai vremuri minunate 👏👏👏👏🤗❤️👏❤️🙋♀️
Mulțumesc.avem mare nevoie de asemenea povestiri.
Ce am văzut nu poate fi decât ceva Dumnezeiesc.Am trăit timpurile de odinioară frumos e puțin spus.
Foarte frumos , va mulțumesc foarte mult pentru acest documentar !
Nemaipomenit , exact așa făceau si la noi in Bihor mama , bunica ,ma mai jucam si eu cu melița copil fiind 50 de ani in urma .
Bunul Dumnezeu sa va dea multă sănătate !
Cred ca și acuma mai avem sucala ,războiul de țesut cu suveicile in pod la șură !
Cred ca nu sânt singura care sa bucurat de acest clip !
Mi-ați adus o raza de bucurie in vremurile astea triste , chiar dacă nu aveam condițiile de acum si tehnologia asta de azi eu cred ca am avut o copilărie mult mai fericita decât cum o au copiii in zilele de azi !
Noi nu ne plictiseam niciodată nici iarna nici vara fără televizor sau alte minuni !
Aștept sa mai postați si alte clipuri eu am ,,suscribed”
Amintiri frumoase .
Cu mare plăcere îmi amintesc de aceste momente, mămica mea o semana in fundul grădinii, mă duceam cu ea sa o smulgem pe cea de vară, o făceam snopi și o duceam la gîrlă , puneam bolovani pe ea și o lăsăm 10 - 12 zile.
PUF ! Au fost timpuri frumoase.
Cu așa ceva nu ne vom mai întâlni niciodată.
„Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”
Evrei 12:1-2
Doamneee! stiu de de asa ceva ,eram copil si o ajutam pe mama . Era frumos , eram sănatosi si mancam sanatos . Acum ce folos ca avem lux ?????!!
Tane Doamne neamul nost!!!
Ce bucurie mi-a facut filmul acesta, gasit intamplator aici !
M-a dus in copilarie , in tinerete , iar unde e tinerete , e bucurie !!!
Ce frumos îmi aduc aminte ca Ajută-mă pe mama să culeagă cânepă inul și îl băgăm în apă după îl melitam mia amintesc cu drag de acele vremuri ❤️❤️❤️
Cu Credință și Dăruire, totul iese bine ! Doamne ajută tuturor, cu multă sănătate și numai bine !
Sa traiti si mai faceti asfel de filmulete superbe , munca e intocmai cum ne povestea bunica . 👍🙏🙏🙏❤️RMoldova.
Ohhh ce minunat filmulet, niciodata nu am stiut procesul intreg al cinepei. Cita truda… de la cules de pe cimp , pina la purtarea camesii!!! EXTRAORDINAR!!!!
Eram la masa cand am gasit intamplator acest filmulet, cand a inceput , am uitat sa mai mananc...
Sunt inmarmurita de cata truda erau capabili oamenii de odinioara pentru o simpla camasa devenita capodopera de arta !....uimitor !...
Cate faze a avut camasa , si prin cate anotimpuri a trecut si ploi si soare , incalzita , uscata si racorita si unsa si pieptanata... nu au avut nici rochiile de mirese ce am lucrat eu ! Caci asta a fost meseria mea
Dar de cata rabdare si dragoste a avut parte camasa....asta e arta !...
Si cum cantau si laudau pe Dumnezeu muncind , acesti oameni simpli si cu cata pace lucrau cat era ziua de lunga ....
Iar noi , cu atatea inlesniri ale tehnologiei suntem fara rabdare , incruntati ,cartim si ne plangem din orice , acum cand totul e simplu...
FRUMOASA LECTIE DE VIATA POVESTEA CAMASII ! 👏👏🌻
Felicitari pentru inspiratie, pentru filmulet si mai ales pentru titlul aitentic care te imbie sa privesti !
Ce interesant și ce greu se lucra odinioară, dar ieșeau niște lucruri cu adevărat valoroase!
Mama mea a plantat cânepa si a făcut din ea pânză,ștergare,
cearșafuri.Eram copil și țin minte procedeul de prelucrare.Tot știu.
O duceam la topit,apoi o aduceam acasă și o lăsăm la uscat.
Apoi toate celelalte etape pana o torcea mama și tesea in război.
Am un cearșaf pe care dorm vara mereu.E foarte răcoros.Iarna nu ai putea dormi pe el.Faine vremuri cu oameni harnici si minunați.
Am gasit intamplator acest filmulet. Felicitari tuturor celor care au gandit si au realizat aceasta capodopera❤❤❤❤
Extraordinara poveste ! Cand eram copil, la bunici, la Apold, in judetul Sibiu cultivau canepa. Bunica din Boutar, avea razboi si am mai prins traditiile astea ! Multumesc !
Felicitări pentru acest film de o mare valoare!🙏💐🇷🇴
Felicitări! Am 41 de ani și am luat parte și eu la toate aceste etape (mai puțin semănatul) alături de mama și bunica mea, țin minte că am țesut în război ca 60 cm de pânză, dar am strâns prea tare firul la margini și mama a trebuit să desfacă tot ce am făcut eu, și doamne mândră eram că am lucrat așa de mult😅
FELICITĂRI REALIZATORILOR!! EXTRAORDINAR CE CAPODOPERĂ
BRAVO EXCELENT DOCUMENTAR
Ce frumos !🌷🌷🌷
ce minunatie si cata bogatie! 🤩
Harnice și pricepute femeile acelor vremuri 👍👍🙏
Minunat realizat!!!
Doamne ajuta isuse .și putem pune și acum în gradina sau câmp dacă vrem haine de cânepă și de toate este de folos.
Nu am văzut în realitate. Doar din povestile părinților mei care acum nu mai sint.
Am făcut toate astea. Mama ne punea să facem de toate. Am țesut la război covoare pentru pereți. Modelul îl făceam pe foaie de matematică.
❤️❤️❤️❤️
Buna eu stiu povestea linei de oaie cité a femei din satul Greblesti .jud Vilcea se pricepeau si faceau toate procedeele dupa ce terminau cu cu pregatirea firului de lina faceau fel si fel de cobertura cu fel si fel de modele care le puneau pe paturi sau pe pereti .Eu o ajutam pe bunica ea torcea si pregatea firul de lina si la alti oameni din sat si aveam Inca 3 matusi care la fel se pricepeau si faceau toata tecnología dupa ce Lina era tunsa de pe oí dar nu am videori era o traditie. numai bine la toti
am spus ca am evoluat si o ducem mai bine, povesti, o ducem mai rau! stam la bloc mult mai aproape si nu ne cunoastem, avem mijloace de comunicare si nu comulicam, avem de toate si suntem bolnavi. s-acum intreb, am evoluat? Ca mie nu mi-se pare!
Nu. Am involuat.
Am pierdut ce era inportant i tr-adevar.
Restul il au toti, modernismul.
Noi aveam ceva special, traditiile...
Poate, citind si vazand, ni se deschide inima si ni se lumineaza mintea si intoarcem acasá...
Da numa vezi ca nu au stiut astia tineri ca se putea si fuma ca nar mai fost un om beat prin sate
Se pot fuma mugurii?
🤣🤣🤣
Da se pot fuma de aia este interzis sa o cultivezi
"Doamne fii mărit și lăudat" vorbă mare a spus acea bătrînică. Frumos Documentariul. Doamne ajută tuturor frați Romîni.