Psalmii 42
1. (Catre mai marele cantaretilor. Cantarea fiilor lui Core.) Cum doreste un cerb izvoarele de apa, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2. Sufletul meu inseteaza dupa Dumnezeu, dupa Dumnezeul cel Viu; cand ma voi duce si ma voi arata inaintea lui Dumnezeu?
3. Cu lacrimi ma hranesc zi si noapte, cand mi se zice fara incetare: "Unde este Dumnezeul tau?"
4. Mi-aduc aminte si-mi vars tot focul inimii in mine, cand ma gandesc cum mergeam inconjurat de multime si cum inaintam in fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, in mijlocul strigatelor de bucurie si multumire ale unei multimi in sarbatoare.
5. Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi Il voi lauda; El este mantuirea mea si Dumnezeul meu.
6. Imi este mahnit sufletul in mine, Dumnezeule; de aceea la Tine ma gandesc, din tara Iordanului, din Hermon si din muntele Mitear.
7. Un val cheama un alt val, la vuietul caderii apelor Tale; toate talazurile si valurile Tale trec peste mine.
8. Ziua, Domnul imi dadea indurarea Lui, iar noaptea, cantam laudele Lui si inaltam o rugaciune Dumnezeului vietii mele.
9. De aceea, zic lui Dumnezeu, stanca mea: "Pentru ce ma uiti? Pentru ce trebuie sa umblu plin de intristare, sub apasarea vrajmasului?"
10. Parca mi se sfarama oasele cu sabia, cand ma batjocoresc vrajmasii mei si-mi zic neincetat: "Unde este Dumnezeul tau?"
11. Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi Il voi lauda; El este mantuirea mea si Dumnezeul meu.