วีดีโอ

Nu stiu cine mai zice in ziua de azi ca problema misoginiei nu exista. Mai degraba lumea considera ca problema misandriei nu exista pentru ca nu vorbeste cam nimeni despre probleme barbatilor in societate. Majoritatea suicidurilor sunt ale barbatilor, scoala favorizeaza fetele si de aceea ajung barbati needucati, salariul mediu al femeilor este mai mare decat al barbatilor in Romania (nu zic ca e rau, ma bucur pentru voi). Nu zic nu, femeile sunt discriminate in foarte multe moduri dar hai sa nu dezumanizam atat de mult barbatii si sa lucram impreuna sa avem o egalitate in societate.

Niște oameni nemapomenit de talentați! Veți ajunge nume mari!

Necesar, superb!! Mai vrem!!!!

Ștergeți comentarii pertinente și prefaceți-vă că problema nu există😂😂😂 Făcând gargara cu ipocrizie nu veți face decât să agravați problema🤷

👎

What is YOUR favorite part of this spoken word poem? 🧡

Poem After Googling ‘Are There Foxes in Cluj?’ by Anthony Sorge Walking into town last night I watched this kid run for his life Fly around the corner onto Eroilor Straight into traffic I heard his sneakers slapping the black pavement Cars honking in frustration And two guys chasing him Transforming the landscape with their shouts From a strip of cafes to a hunting ground Swinging wooden bats and ax handles overhead Merciless Wishing the kid dead I was as scared of what would happen if the kid got caught As if I saw Because I knew there was nothing I could do In the moments the bats flew down on his back As fists and feet found limbs and teeth Knew if I tried to help I’d get hurt And calling the cops would just make it worse So like a coward I slowed my pace Waited for fate to intervene Opening up a space between two stopped cars A pocket of dark To carry the kid home with whatever he stole And I thought that even if he gets away tonight There are only so many places you can hide Even if you’re a chestnut tucked inside a ball of spikes Someone’s still just biding their time Till you drop and crack But on my walk back across town I watched a fox bound out of a bus’s path Dart past the Glovo rider Dive into a strip of grass and trash and leaves the color of his fur The only thing that looked familiar in what was once a habitat And is now a welcome mat for developers And he disappeared Escaped And yesterday I watched you give a few lei to the lady outside the Mega Image Before the security guard chased you both off And I know everytime you pass that one block You make yourself watch for the guy nodding off against his concrete bed And make sure he’s not dead yet And whenever you have some bread left You soften it in warm water because a pigeon’s life doesn’t have to be any harder And the other day you spent five minutes In front of two recycling bins Trying to loosen the paper backing from a plastic wrapper And even if it’s pointless I want to believe that that stuff matters I want to believe that even if another world isn’t possible At least this one can be more merciful

Care este fragmentul TĂU preferat din acest poem spoken word?

"groundbreaking news" de Maria Ungureanu auzi bătăile pământului? Simți cum crapă? cum se desface fibră de pe fibră de pe fibră și se despică doar pentru tine doar ca să te prindă, să te oblige să-ți crești rădăcini să te oblige să arăți cu degetul pe hartă și să spui, scrâșnind din dinți, cu ochii închiși "acasă" Cause, after all, what does home mean? It's the fuzzy feeling of not arguing with people for one day or the moment when you realize your friends support you all the way or when you realize they don't or the moment you just lay in bed till late in the day and no one makes you get up and lose your way on the streets prefer să mă pierd printre clădiri decât prin mulțimi de oameni Clădirile tac. Și stai într-o liniște care te strânge de gât până realizezi că te strângi de gât singur și de abia când îți dai drumu auzi cum îți șoptesc și clădirile din jur și realitatea dispare rămâi doar tu cu visul că mâine o să poți să stai în picioare fără să îți mai fugă pământul și că o să fie bine dar deschizi ochii și îți fuge pământul de sub picioare și singura cale de scăpare e să fugi și tu Auzi telefonul cum sună? Al cui e? Îți închizi alarma și tot sună și te uiți în jur și cauți în telefoane și tot închizi alarme și deodată mă trezesc. Chiar îmi suna alarma dar cumva nu reușeam să deschid ochii că nu mai pot să fiu atentă nici la mine, că suntem generația care își pune alarme pentru fiecare moment din zi pe care nu vrem să-l ratăm dar ne ratăm jumate din zi punând alarme și suntem generația care aude alarme și vede alarme în tot ce mișcă mă uit în oglindă și văd alarmele tale în mine Știu cine ești tu, dar cine sunt eu? Sunt câinele ăla de pe stradă care se uită la tine și simte să se țină departe de o parte a străzii eu de cealaltă parte așteptările tale față de mine față în față cu tine sunt nervoasă și îmi vine să tai în toate direcțiile din priviri dar tocmai am citit "Cartea compasiunii" de Dalai Lama Tac. Nu tai. Te-ai prins? Psiholoaga a zis că unele traume nu poți să le vindeci singur că trebuie să ai tupeul să mergi la alți oameni, așa, pe jumate cum ești tu, chiar dacă celălalt om nu poate să îți fie cealaltă jumătate că nu există jumătăți decât în jumătățile de măsură în care trăim și Și? Ce? Ce ne facem când realizăm că avem timp? Procrastinăm și ne creăm probleme și întrebări noi Cine are nevoie de răspunsuri când poți doar să schimbi subiectul? Doare să îți umfli pieptul și să țipi că știi tot, nu? Sau tot nu știi? Hop, do you hear the alarm? Is it mine or yours? The alarm of the ending, and we hit snooze The alarm of the unknown The alarm that tries to wake you up in the morning The alarm that you start hearing now just cause I'm repeating the word alarm ce amuzantă mi se pare viața că e atât de random și nu e amuzantă deloc dar noi continuăm să râdem ca un acces de tuse compulsivă pe care știi că nu are sens să încerci să o oprești și deodată părinții tăi glumesc Haha, Maria, ai schimbat pachetul? Da. Le răspund, dar tot în glumă, știi? Beeep beeep beep beeep beeep Can you stop your alarm please cause it kinda alarms me and you just wont wake up to shut it God, please, make it stop Thank you

episod bazat tare

„Puiule“ de Andi David Puiule, atâtea tablouri frumoase Nici un pictor n-a putut să te prindă pe pajiște Puiule, lucram în tuș și ceva sânge de nemuritor, că te tot văd fără ochelari și știi ce rau văd eu fără ochelari și stii că tot am scris despre tine, în toate farfuriile, sau doar am vomat din nou și din nou ce-mi făceai, că nu era cu dragoste Puiule Nu știu ce traume nerezolvate miros în adâncitura gâtului tău Că parcă, m-am aruncat în piscină fără să-mi calculez ultimele momente Și avea valuri de pernele tale Și eram tsunami când ne certam la fund, da era în stația Minerva, la capăt de lume în Mănăștur Pentru că, Puiule, pentru tine pământul e plat și pentru mine Este doar un alt corp pe care l-am avut în brațe, ia spune-mi câte planete am atins și câte pietre am cuprins și doar cu tine am simțit că puteam respira cu adevărat Puiule Am primit ultima ta scrisoare și mi-a rupt inima Și-am învățat că doare când te coși singur Și că se vede cusătura că-s om nu mașină Și că te evită oamenii când văd că ești om nu mașină Puiule Dar tu nu mă evitai, tu deveneai eu Iar eu eram prea mare pentru palmele tale Și zgomotul ăsta din căștile mele Că m-ai întrebat de ce-mi place să ascult instrumentale și de ce mă focusez pe percuție Și te-am prins de umeri, m-am uitat în ochii tăi te-am scuturat și am strigat că mă faci să simt că trăiesc Puiule Dă-mi o gură de apă că știu c-o porți la marginea buzei, pe bucata ta de piele preferată A mea, era cea de lângă corpul tău Tot, tot, tot ce se vedea în oglinda de 1 metru 82 Puiule Îmi pare rău că eu eram răufăcătorul Și totodată cel mai iubit personaj din tricoul tău M-am semnat, pe fiecare bec din apartamentul tău, să ajung aproape peste tot, dar mai ales în ochii tăi noaptea Puiule De când nu ești, am învățat să trăiesc prin spațiu Și fără tobe, au scris ceva mașinării creditele poveștii noastre Pariu că erau doar oameni triști care iubesc cu adevărat fără să se privească în ochi Puiule, am zâmbit Când am simțit prima gură de aer și când am început din nou să trăiesc fără tine Puiule

13:51 Partea mea preferată, made me shed a tear. Mersi de episod 🙏

Mulțumim Andi David și comunitatea Decopertat pentru colaborare! Acesta este primul episod în serie, dorim să aflăm opiniile voastre în comentarii (și sperăm că v-a plăcut) 💌

spoken word 🎉

Felicitări pentru publicarea piesei. Am descoperit o frumoasă poveste, un subiect actual cu care se confruntă elevii, studenții. Felicitari regizoarei ,Teodora Minea a vocilor , și a tuturor celor care au realizat această frumoasă piesă de teatru. Așteptăm și alte piese.

O mulțime de detalii care reflectă frustrările și experiențele multora! Încerc să îmi imaginez sau să rescriu scenariul cu opusul a ceea ce a fost dezvăluit... Mulțumesc!

🎉🎉🎉

Felicitări!! 🎉

❤️ Bravo!

Dar TU ce ai vrut să fii când crești mare?