วีดีโอ

De acord, sigur, Pavese este un spirit foarte talentat și care a învățat mult din propria suferință. Jurnalul lui nu este inferior poeziei pe care o scrie. Însă a încheiat conturile când încă mai avea, cred, multe de încasat. Și nu doar rele. Îți mulțumesc pt. precizările suplimentare, am înțeles situația și poziția ta.

Florinele, tu ai făcut de mult implozie de la golul creat de muzica pe care-o asculți, n-ai nicio șansă de explozie, dormi liniștit.

Nu reusesc sa inteleg cum de comentariul meu a reusit sa ia forma unei insulte... Sunt realmente devastat de acest discurs! Este efectiv apogeul acelui nivel de cultura prezentat la perfectie de Pasolini: acea gratie existentiala pe care o regasesti in persoanele care nu au reusit sa depaseasca stagiul elementar educational (taranul - ca arhetip - oarecum romantic), iar mai apoi - in cercurile intelectuale de elita. Excluzand cultura "medie" - care corupe. Stimate, sunt mult prea "ingradit" intelectual. Nu mi-as permite niciodata sa va insult sub nicio forma. M-am insufletit atat de tare incat chiar simteam nevoia sa "explodez", in cazul meu, sa vars cateva lacrimi oneste. Va multumesc enorm pentru contributia irefutabila in spatiul cultural al acestei tari inca prea chinuite.

@@alfredflorin4419 Deși, în continuare, simt un subtext profund ironic în felul în care îmi scrii, accept că e foarte posibil să mă înșel (fiindcă n-am de unde îți cunoaște stilul) și mă explic sumar. Am crescut și m-am format într-o atmosferă intelectuală, a anilor 2000 și 2010, contagiată de sarcasm ieftin și de bagatelizare ironică a oricărui gând mai înalt, mai entuziast sau mai nobil. O atmosferă ce m-a plictisit la culme, fiindcă mi-a fost dintotdeauna clar că este expresia nu a vreunui geniu (fie el și al răului) ori a cine știe cărui vizionarism damnat, ci, în mod penibil, a lipsei de cultură veritabilă și a unui vid interior frisonant (dar gălăgios). Această convingere mi-a fost confirmată, de-a lungul a două decenii, de destinul plat, deja anonim (ca să nu spun ridicol), al tuturor lucizilor de serviciu care au construit intelectual și cultural până cel mult la nivelul ironiilor de cafenea sau de comentariu online. Apoi, sunt deja obișnuit, deși nu consolat sau acomodat, cu un limbaj public (în speță, cel cultural) lipsit de orice "aură", plat și opac, când nu deliberat derizoriu (în raport cu care exprimarea mea, poate mai adunată, mai reculeasă, oricum, clasică, m-a făcut să le apar unora - citez dintr-o ironie ce mă avea, în urmă cu niște ani, subiect - drept un "animal metafizic"). Or, în aceste condiții, expresiile tale exaltate și deferente și, în general, stilul tău obsecțios mi-au activat alarmele de ironie și m-au făcut să resimt intervenția ta, cum bine ai înțeles, ca pe o insultă elaborată, deci te-am pus imediat în carantină. Urma să îți cer, dacă ironia se confirma și persista, să oferi o sistematizare similară a liricii, în versiune proprie, dar la fel de coerentă sau de sistemtică, în locul facilelor și puerilelor sarcasme și ironii autoflatante, nelipsite, de obicei, din simptomatologia mediocrității. Dacă ești sincer în ceea ce scrii, acceptă și sinceritatea mea. Dacă nu - cum continui să cred, de vreme ce mă situezi în "grația" intelectuală a țăranilor care nu au depășit spontaneitatea arhetipului, nici "stagiul elementar" de educație (iar "cercul intelectual de elită" pare, iarăși, o expresie negativă pt. tine) -, ai noroc și selectează tu, din emisiune, doar ceea ce nu e prea "pios" sau insuportabil de "elocvent" în analizelele mele. P.S. Nu cultura "medie" corupe, ci "mediocritatea" culturală. Mai ales când e autoîncrezută. Iar propriu mediocrității culturale este, printre altele, să confunde o brumă de spirit critic (prezent, altfel, la orice acneic de liceu) cu luciditatea ultimă. Absolut substitut, în capul zevzecilor, al oricărei competențe sau al reflecției performante. Și, mai rău, al creativității.

​​@@luigi.bambulea Luigi, permite-mi te rog: nu mi-am dorit decat sa laud forta incomensurabila prin care esenta revelatorie specifica discursului tau functioneaza aspura mea. Paradoxal, am sfarsit prin a te determina sa imi oferi o explicatie ''sumara'' (pentru mine colosala)... Faptul ca a fost nevoie de o asemenea explicatie ma stanjeneste cumplit: ma simt de parca ti-am rapit cateva minute din viata pentru ceva mult prea pueril... Lasandu-ma la o parte, iti multumesc categoric pentru interventia ta moralmente corecta. Ma bucura faptul ca prin intermediul explicatiei cu pricina mi-ai dovedit (poate voit) faptul ca intr-adevar, te-am priceput. Apreciez enorm, mi-ar face placere sa iti pot raspunde intr-un mod adecvat insa - imi lipsesete spiritul si ma simt - inca o data - mult prea stanjenit... In privinta ''sistemului gradat'' de cultura, intocmai. De aceea e atat de usor de apreciat totalitatea omogena a ideilor tale. Ignorand nivelul monumental de elocventa, claritate si precizie - ceea ce m-a aprins intr-atat de tare este fix lipsa de ingamfare specifica intelectualului contemporan. Am prostul obicei de a ma face pres in fata unor idei ce cara in mod simbolic onorabila si ingenioasa munca a unor persoane demne de o apreciere profunda. Te asigur, in ziua in care am sa imi permit sa scuip vreo ironie cacacioasa asupra unui act intr-atat de onorabil, am sa ma descalific singur! Iar in cazul in care doresc neaparat sa-mi bag coada pe undeva - am sa imi aleg un oponent la fel de dileteant (daca mi se ingaduie macar acest termen). Finalmente: Inca un rand de multumiri pentru tot!

Vă mulțumesc frumos! Cu mențiunea - și erata - că doream să spun, în ultimul enunț din primul aliniat al comentariului dvs., că trebuie departajat între ceea ce este "accidental, contingent" și ceea ce este general valabil și remanent.

Mă bucur, mă bucur mult!

Mulțumiri, mă bucură feed-back-ul dvs.!

Este vorba de o traducere din limba germană aflată în manuscrisul compact 2267. Este situată tocmai în primele file ale volumului. Totuși, ecuația respectivă are doar o legătură formală cu descoperirea einsteiniană. Citatul dvs. oferă acest răspuns de la sine.