Concert consacrat comemorării a 102 ani de la nașterea compozitorului Alexei Stârcea susținut de elevii și profesorii Școlii de Arte „Alexei Stârcea”, ai Liceului Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu”, studenții, masteranzii, doctoranzii și profesorii Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Chișinău / 17 februarie 2021.
Creația lui Alexei Stârcea, Maestru Emerit în Arte din Republica Moldova, ocupă un loc important în dezvoltarea culturii muzicale românești. În calitatea sa de compozitor, cântăreț și pedagog, a lăsat o moștenire culturală inegalabilă. Reperele biobibliografice ne demonstrează prestanța unei personalități de o vastă cultură generală, de o rară inteligență, a unui muzician rafinat, care ne-a lăsat un număr impunător de piese vocal-simfonice, instrumentale, pentru instrumente camerale, compoziții pentru voce, dar și corale, precum și prelucrări muzicale ale cântecelor folclorice, muzică pentru filme și spectacole de teatru.
S-a născut la 17 februarie 1919 în orașul Chișinău într-o familie de muzicieni. În anul 2019 a împlinit 100 de ani de la naștere. Criticul de artă, acad. Aurelian Dănilă, menționa într-un studiu consacrat notoriului compozitor: „În timpul vieții sale (a decedat în 1974 la vârsta de numai 55 de ani), nu se amintea despre studiile pe care le făcuse la Facultatea de Drept a Universității din București (1937-1943), despre «marea școală a muzicii» pe care o învățase de la Constantin Stroescu (canto), Mihail Jora (armonie), Dumitru G. Chiriac (teorie-solfegio), Dimitrie Cuclin (forme muzicale), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii) în cadrul Academiei Regale de Muzică și Artă Dramatică din capitala României (1942-1945)” [1, p. 159-160]. Reperele biografice includeau doar studiile făcute în perioada sovietică în cadrul Conservatorului din Chișinău (1945-1949, în prezent - Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice) cu Aleksei Mesneaev și Gheorghe Stoicov (canto), Leonid Gurov (compoziție), Simion Atanasiu-Zlatov (armonie), Nicolai Ponomarenko (forme muzicale), Alexandr Abramovici (istoria muzicii), Nachmann Leib (solfegiu). Între 1945-1947 este solist al Studioului de Operă din Chișinău; apoi timp de un an, 1947-1948, este membru al trupei Teatrului Muzical-Dramatic „A. Pușkin” (în prezent: Teatrul Național „M. Eminescu”, Chișinău). În 1947 se angajează în funcție de profesor de canto la Școala medie de muzică din Chișinău. Din 1949, odată cu terminarea studiilor la Conservator, și până în 1955, tânărul compozitor s-a aflat cu serviciul în Rusia, la Kemerovo. „Să nu ne întrebăm ce «dor» îl duse în Siberia, ne atenționează acad. Aurelian Dănilă, pentru că răspunsul e același ca și pentru alți zeci de mii ce au cunoscut GULAG-ul, mai ales că taică-său, Gheorghe Stârcea, era un cunoscut patriot basarabean” [Dănilă, A. Operele compozitorilor din Moldova pe scena Liricului chișinăuian (2). Alexei Stârcea: „Inima Domnicăi” („Domnica”, „Eroica Baladă”). În: Arta. Chișinău [sn], 2012, p. 160], care a colaborat ca jurnalist la ziarele Basarabia, Cuvânt moldovenesc și Sfatul Țării.
În Rusia, Alexei Stârcea a activat în postură de conducător artistic al ansamblului de pe lângă Filarmonica din orașul Kemerovo (1949-1954), afirmându-se și în calitate de interpret vocalist, apoi ca solist la Filarmonică (1954-1955). După revenirea în Chișinău, compozitorul s-a consacrat în întregime activității cultural-artistice, ocupând funcțiile de secretar executiv și membru al comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor (1957-1962), profesor de canto la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” (1956-1957) și șef de catedră la Institutul de Stat al Artelor „G. Musicescu” (1966-1967), profesor de canto în aceeași instituție (1960, 1971-1974), înregistrând numeroase creații în calitate de solist-vocalist la Radio și Televiziunea Națională (1959, 1965-1970). În 1962 este ales vice-președinte al Uniunii Compozitorilor din RSSM și membru al comitetului de conducere a Uniunii Compozitorilor din URSS. Pentru remarcabilele contribuții compozitorul a fost decorat în 1960 cu ordinul „Insigna de onoare”, iar în 1964 a obținut titlul onorific de Artist Emerit din RSSM; în 1966 - ordinul „Ian Rainis” al URSS, în 1971 - gradul didactic onorific de docent. Pe lângă aceste realizări, compozitorul a demonstrat un spirit de imaginație fecundă, creația componistică fixându-i-se întotdeauna în prim planul activităților sale.
Talentul și dragostea pentru cultura muzicală au fost transmise ereditar fiului său Marian, care a devenit și el un remarcabil om de cultură, compozitor, căruia, în anul 1999, pentru merite considerabile în dezvoltarea artei muzicale i-a fost conferit titlul onorific Maestru în Artă, iar in 2011 - Artist al Poporului.
Primăria Municipiului Chișinău
Direcția Cultură a municipiului Chișinău
Școala de Arte „Alexei Stârcea”